Mărturisesc că spre deosebire de colegul său Liiceanu, cel care se remarcă printr-o lipsă totală a simțului ridicolului, domnul Pleșu reușește deseori să fie haios. Dar parcă e și mai alunecos. Spre exemplu, în ultimul său text http://www.revista22.ro/microcampania-49568.html, îl trage de urechi pe domnul Vladimir Tismăneanu și joacă, e drept, cu talent, rolul moderatului care se distanțează elegant de dihonia electorală din rândul „oamenilor ok”. Dacă pentru Macovei „oameni ok” sunt cei care votează cu Macovei, pentru Pleșu, „oameni ok” sunt cei care nu votează cu Ponta, lider politic social-democrat pe care atât Pleșu cât și Tismăneanu l-au comparat, în mod mai mult sau mai puțin explicit, cu liderul comunist al Coreei de Nord. Cu tot dezgustul pe care mi-l provoacă prestația publică deplorabilă a profesorului Tismăneanu, în cazul de față tind să-i dau totuși dreptate. Să mă explic: eu n-am votat în primul tur, nu voi vota cu Ponta în niciun caz și aș putea vota cu Johannis doar dacă Ponta reușește să mă enerveze suficient de mult în aceste două săptămâni. Pe de altă parte, mă număr printre cei care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu în vara lui 2012, și am privit cu profundă silă încercarea elitei de dreapta de a prezenta această revoltă legitimă a poporului român împotriva neoliberalismului de rit băsist drept o „lovitură de stat”, „o revoluție a borfașilor”, ce mai, o încercare de a restaura totalitarismul în România. În bloc (deși cu unele nuanțe pe ici pe colo, asupra cărora voi reveni la sfârșitul articolului), elita a încercat să prezinte momentul iulie 2012 ca pe un moment al separării oilor de capre, iar la acel moment, domnul Johannis s-a aflat, alături de noi ceilalți, în tabăra damnaților (conform criteriilor elitei). Nu știu ce anume motivează aparentul radicalism al domnului Tismăneanu (foarte posibil ca radicalismul să fie de fațadă iar motivațiile domniei sale să fie extrem de impure), dar cert este că domnul Pleșu nu poate să vină acum și să-i reproșeze lipsa de „moderație” pentru faptul că refuză să renunțe la o distincție (oi vs. capre) pe care întreaga elită a conceput-o și a promovat-o acum doi ani și jumătate. Din două una: ori în vara lui 2012 am avut de ales între două opțiuni legitime, iar atunci întregul discurs maniheisto-apocaliptic practicat de elită la vremea respectivă se revelează a fi o simplă mostră de oportunism propagandistic, ori la vremea respectivă chiar am avut de ales între BINELE democratic și RĂUL totalitar, iar atunci este perfect normal să-i ceri lui Johannis să se lepede de Satana înainte de a fi reprimit în biserica euroatlantică, și cu totul halucinant ca, peste noapte, Johannis să redevină oaie, fie ea și una mai rebegită, după ce până acum a fost capră.
Cred că avem nevoie de mai multă consecvență, de mai multă asumare, de mai puțină lejeritate și de mai multă onestitate în discursul public, sau, altfel spus, de mai mult respect pentru realitate. Să sperăm că în cazul domnului Tismăneanu, acest magician al limbajului politic pus în slujba diverselor stăpâniri, avem de-a face cu un prim pas în direcția cea bună. Pe de altă parte, mărturisesc că mă încântă această luptă intestină din cadrul elitei, și, deși n-am nici o simpatie față de Victor Ponta, cred că o eventuală victorie a sa la alegerile de peste două săptămâni ar reprezenta o lecție binemeritată pentru cârdul de ciripitoare intelectuale care, tot manipulând limbajul cu scopul de a ne decupla de realitate și de a ne închide în irealitatea-colivie generată de ele, sfârșesc prin a pieri pe propria lor limbă.
PS: E drept însă că domnul Pleșu se poate apăra spunând că, departe de a-i oferi ocazia unei distincții tăioase între oi și capre, referendumul din 2012 i-a oferit, pe lângă ocazia de a deroga de la propriile sale principii privind votul obligatoriu, și ocazia unei distincții mult mai ambigue între „gâște” și „berbeci” http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12884742-andrei-plesu-nu-merg-referendum-nu-vad-niciun-motiv-inlocuiesc-berbec-doua-gaste.htm Nici el nu și-a tras de mânecă tovarășii de drum pe motiv că delirează cu maniheismul lor, nici ei nu l-au atenționat că tratează cu lejeritate mic-burgheză subiecte de maximă gravitate, ci s-a strecurat frumușel prin „interval”, îndeplinind obiectivul politic al momentului, în timp ce, mai berbec din fire, domnul Tismăneanu a rămas, volens nolens, captiv propriului său maniheism discursiv. Nu că domnul Tismăneanu nu va putea s-o întoarcă și de data aceasta, așa cum a mai făcut-o de multe ori în trecut, dar nu pot nici să nu remarc faptul că domnul Pleșu o întoarce într-un mod mult mai subtil, se strecoară mult mai bine prin meandrele concretului, reușind ca la final să iasă mult mai puțin sifonat. Ce mai, e un mare pehlivan!
Calea de mijloc 
Puscheie pe limba ta daca iese Ponta! Noroc ca n-a candidat unul de teapa lui Ernu, ca te-ai fi dus sa votezi din primul tur… Eu zic sa stai un pic cu picioarele in apa rece si sa te gandesti ca nu trebuie sa fii masochist ca sa realizezi ca Ponta ne-a enervat deja dincolo de limitele fiziologice ale oricarei fiinte normale si sa actionezi in consecinta. Nu stiu de ce, dar incepe sa nu ma mai mira nimic… nici faptul ca te intoxici inutil citind zilnic elucubratiile sovietoide de pe critic atac
Să știi că astfel de argumente nu sunt de natură să mă convingă să votez cu Johannis. Ba dimpotrivă.
Vezi tu, candidatul pe care si tu si eu il dorim la Cotroceni nu exista si nu va exista in viata asta, nici in Romania si nici in alta tara. Cu toate acestea, stiind ca am de ales intre 2 operatii, ambele cu efecte adverse iremediabile, nu aleg oare pe cea cu sansele cele mai mari de supravietuire? Pentru ce pledezi, pentru statornicirea coruptiei la absolut toate nivelele (inclusiv cel universitar)? Eu zic sa votezi cu gandul la un mediu universitar mai curat. Atat. In ce priveste influenta lui Ernu, nu pot sa nu o constat, chiar daca imi displace.
Nu pledez pentru asta. Am doar dubii serioase că Johannis va rezolva problema corupției iar, pe de altă parte, mă număr printre cei care sunt de părere că România mai are și alte probleme în afara corupției. Deci dacă mi se dă anticorupție la pachet cu mizerii precum cele servite de regimul Băsescu, nu mersi. Mă rog, am mai scris pe tema asta. E clar că Ponta e mai obraznic și mai mitocan decât neamțul dar chiar nu știu cum ar fi mai bine. În plus, când votez, încerc să mă gândesc la interesul general, nu doar la ce îmi iese mie. Problema mediului universitar mă afectează în mod direct, dar nu mă încălzește prea mult ideea unui mediu universitar cuplat cu un dezastru social, precum cel lăsat în urmă de guvernarea băsistă. Nu îl vreau prim-ministru nici pe Maior, nici pe Predoiu.
Cel putin Ernu a mers la vot si l-a anulat.
Am să mă duc și eu când s-o introduce opțiunea „niciunul din cei înscriși pe lista candidaților”.
Sa nu uitam ca votam presedinte. Nu executiv, nu parlament. Ne-am saturat de voturi negative, raul mai mic, consecinte rele mai putine etc. Sa incepem sa votam altfel decit ipocrit(Ernu), de exemplu pt. ce consideram de bun simt sau cu o minima de articulare verticala, cum evident, nu neparat doar declarativ, gasim la Johannis. Cu tot presupusul lui nemtism si ce doi de „n”, e cit se poate de roman. Cred ca ne putem asuma niste riscuri legate de persoana, indiferent cite indoieli avem fata de el sau fata de cei care il proptesc. In cel mai rau caz, daca ne inseala asteptarile(nu cred ca va fi un nou basescu, pt. ca el nu se pretinde anticomunist sau crestin, ci „pus pe treaba”), e ca in casatorie, am facut-o cu inima curata. Adica nu sintem vinovati ca am fost inselati, poate ni se confirma ca tot ce vietuieste sub cerul romanesc(context geopolitic, nu social sau etnic) e totuna. Dar daca se dovedeste de o minima decenta, departe de impostura si fatarnicie flagranta, departe de negocierea celor care sint categoric de netranzactionat, atunci chiar pierdem. Si tot atunci sigur nu putem spune, ca pt. ca a fost neamt sau educat nemteste a iesit bine, ci tocmai pt. ca fiind de alta etnie, a inteles cu atit mai bine si mai corect ideea de a sluji interesele nationale. Cine stie…?
Pe de alta parte, chiar de ar fi sa vedem numai negativ la Johannis, cum de rezistati ispitei de a lovi in pocitania aia de cameleon, fie si cu stampila?
PS Culmea e ca privind retrospectiv, aproape regret ca nu i-am dat votul lui Geoana(indiferent de partid si „ideologie”), in locul betivului si impostorului ce ne prezideaza inca. Am un fel de subtire presupunere, ca ar fi fost totul mai decent si mai asezat. Inclusiv in ce priveste relatiile cu UE si in special Germania. Banuiesc ca cel putin in zona aia compromisurile ar fi fost ceva mai domolite.
Insist ca un gest ca al lui Ernu, ca om de ideologie si de stinga, e ipocrizie.
PS2: Aia cu niciul din cei inscrisi e valabila la parlamentare. Nu consider necesar sa argumentez.
Pingback: ROMÂNII IMPOTRIVA ROMÂNILOR – miza campaniei electorale? [video]/ “Elite” si gloata, idoli si maniheism oportunist - Recomandari
Domnule Racu,
Dumneavoastră mai ţineţi minte care erau personajele principale din drama petrecută în urmă cu 5 ani? Dacă nu le mai ştiţi, vi le reamintesc eu: Băsescu, Geoană, Crin şi Iohannis. Băsescu a câştigat, apoi a trecut la regimul acela discreţionar. Geoană a pierdut, apoi a fost înlăturat de la şefia PSD de către micul şnapan Ponta, care – absolut întâmplător – ăl avea drept naş pe domnul Maior, şeful SRI instalat de Băsescu. Vă mai amintiţi apoi situaţiile politice şi sociale din timpul lui Băsescu. Cu tot respectul, dar mai degrabă Crin a fost motorul creării USL. Ponta o cam zbârcea, sindicaliştii arondaţi stângii se ocupau cu dansul pinguinului şi, atunci când ar fi avut nişte ocazii portune de a tăcea, Ponta îşi manifesta admiraţia faţă de MRU. Se câştigă alegerile la pas sub steagul USL dar liberalii, drept răsplată, primesc nişte ministere lipsite de conţinut. Totul îi fusese dat lui Şova. Scopul era eliminarea a încă unui personaj, anume Crin. Chiar dacă mai greu, chiar dacă mai târziu (cel mai bun moment ar fi fost manifestaţiile din toamna trecută), dar Crin s-a prins de situaţie şi a rupt-o cu PSD-ul. Iar din joc a fost scos până la urmă şi Antonescu. Au mai rămas pe scenă două personaje: Băsescu şi Iohannis din cele cu care am început. Băsescu ar fi putu fi scos din joc dar premierul PONTA a făcut, într-un machiavelism perfect, totul pentru ca referendumul să nu poată fi validat. Vă reamintesc şi aceste lucruri: listele electorale, cvorumul, perioada estivală aleasă. A rămas Băsescu în funcţie şi apoi a semnat un ACT DE COABITARE! Poate îmi spuneţi şi mie unde aţi mai auzit dumneavoastră de „coabitări trecute în acte”? Metodele coabitării nu au nevoie de zisele hârtii pentru că numai Constituţia stabileşte termenii guvernării. Cred că îmi daţi dreptate. Dar scopul era mutual avantajos pentru cei doi parteneri de coabitare: Ponta să-i preia fotoliul, Băsescu să se prezinte drept „polul opoziţiei”. Şi iată că ultimul termen al dramei iniţiale (Iohannis) le împiedică, paradoxal, schema securist-comunistă.
Dumneavoastră preferaţi să staţi în casă. E alegerea la care aveţi drept. Dar, cu tot respectul, după aceea MUCLES!
Interesant ce spuneți și dumneavoastră. De reflectat…
Intr-adevar, o alegere la care are drept, dar cu care isi dezamageste cititorii fideli. Pacat.
Sunt prea multe supoziţii şi forţări al logicii în argumentaţia ta. Eu cred că e mai simplu decât atât.
Cine îl susţine pe Iohanis? Aceiaşi oameni care l-au susţinut pe Băsescu: Blaga, Macovei, Udrea, etc. Sigur… unii din ei mimează supărarea pe Băsescu. Dar eu nu cred în teatrul ieftin pe care mi-l serveşte matelotul turmentat şi apostolii sectei băsiste anterior menţionaţi.
Dacă Băsescu l-ar fi dorit pe Ponta la putere nu ar fi mai existat propaganda virulentă împotriva lui din partea aşa-zisei drepte. Sigur… îl înjura puţin Băsescu de ochii lumii dar la un cu totul alt nivel. Uită-te puţin prin mass-media băsistă şi pe siteurile lor zilele astea. Sunt DISPERAŢI! Iar acesta este un semn clar al opţiunilor electorale ale marinerului.
Vă mai dau eu câteva nume. Se pare că le-aţi uitat: George Maior (naşu’, adică), generalul Oprea zis „Izmană” (tot naş şi dânsul), liota de UDMR-işti, Dan Diaconescu cel în Direct. Suficient? Nţţţ! pentru că mie îmi place să pomenesc mai ales o hahaleră ordinară, unul care a fost, vezi Doamne, mare opozant al lui Iliescu (dar şi răsplătit de acelaşi Iliescu), mare băsist dar imediat ce vântul a bătut în direcţiue opusă, a schimbat tabăra: Sorin Ilieşiu.
Observ în schimb că nu faceţi trimitere la nimic din ceea ce înseamnă politică anti-băsistă! Nimic despre conducerea discreţionară, nimic despre politicile de învrăjbire între categoriile sociale, nimic referitor la nepotism, nici la politicile de distrugere economică, la hoţii. Poate pentru că politicile băsiste îşi găsesc un falnic urmaş în cel mai mândru fiu al poporului? Nici la promisiunile USL care au adus acel fantastic procentaj de 70% în parlament nu pomeniţi nimic. Între altele, un punct 9 referitor la RMGC şi fracturare. Dar mai erau şi altele. De exemplu, politici de sprijinire a industriei naţionale. Dar în schimb… ne-am trezit cu Oltchim în pragul desfiinţării; cu sluj (în continuare) în faţa FMI; cu investiţii oprite (Metroul de exemplu), cu străini în frunte companiilor româneşti; cu cedarea pe nimic a pachetelor de acţiuni la companiile PROFITABILE ale statului. Nimic din toate astea!
E şi firesc! Postacii care se ascund în spatele unui pseudonim fără conţinut nu au idei proprii. Ei au doar baroni politici.