O epavă tânără – Reflecții postelectorale

Ponta e mort. În mod normal, trebuia să câștige lejer aceste alegeri deoarece contracandidatul era, în mod clar, un candidat slab, nepregătit, și care, cam ca în Titanic Vals, nici nu lăsa impresia că-și dorea prea mult să ajungă la Cotroceni. Ca să câștige, în această campanie, Ponta trebuia să nu mintă, să nu fure și să nu fie nesimțit. Atât. Dar se pare că nu se poate abține, întrucât, după cum știm, obișnuința este a doua natură (unii ar zice că singura). Ah, și să nu-l supere pe Dumnezeu târându-L în manevrele sale politice. În concluzie, la o vârstă fragedă (pentru un candidat la funcția supremă în stat), Ponta a dovedit că este (alături de un PSD care e clar că fie se reformează radical, fie dispare) o epavă politică. Așa cum și-a legat o tinichea de coadă complet aiurea cu plagiatul, tot așa, a încercat să fure când putea să câștige corect. Și a pierdut.

În seara asta asistăm nu doar la înfrângerea lui Victor Ponta ci la falimentul generalizat al clasei politice românești. După ani de condamnări spectaculoase (Năstase, Fenechiu, Voiculescu), după cele 7,4 milioane de voturi care erau cât pe ce să-l îngroape pe Băsescu (menținut artificial în viață de intervenția instituțiilor internaționale), alegerea ca președinte a unui neamț, primar gospodar al unui orășel transilvan, dar care n-are nicio legătură cu noțiunea de om de stat, este nivelul zero al politicii românești, la care trebuia mai devreme sau mai târziu să se ajungă. Am avut cea mai absurdă și mai mizerabilă campanie electorală din istoria postdecembristă, fără dezbateri în primul tur, cu o dezbatere la Realitatea TV care a semănat cu meciul Brazilia-Germania de la mondiale (doar că de data asta au pierdut pe teren propriu germanii și, cu toate acestea, în cele din urmă tot au câștigat titlul), cu o stângă care n-a putut să vină decât cu un plagiator, după ce a fost condusă de un asasin și de un pușcăriaș și cu o dreaptă redusă la lozinci obosite și lipsite de orice legătură cu realitatea, de gen „jos comunismul”. În aceste condiții, practica lui Ponta de a fura și a minți pe față, sfidarea românilor și terfelirea imaginii României în lume, în condițiile în care alternativa era reprezentată de „neamțu’ care tace și face”, au reușit să activeze, mult mai bine decât a putut s-o facă propaganda penibilă a intelectualilor nouăzeciști, atât reflexele pavloviene ale indivizilor care au o singură idee în cap, în speță „jos comunismul”, cât și disperarea multor oameni normali care contemplau îngroziți cum dispare până și forma, spectrul unui drept, deja golit de conținut, ce fusese câștigat în ’89. Sau, cum am spus deja, Ponta s-a bătut singur, umplând cu prostia și mizeria sa vidul dreptei românești.

UPDATE 1 – Componenta Geopolitică a Alegerilor: http://www.argumentesifapte.ro/…/cheia-geopolitica-a-alege…/

Da, bună și analiza asta însă cu două obiecții. Sunt de părere că PSD-ul era suficient de puternic (sau, mai precis, opoziția era suficient de slabă) pentru a câștiga aceste alegeri, dacă era să-l ducă pe Ponta capul. Însă tot la fel, sunt de părere că, și dacă ar fi câștigat, PSD-ul era mult prea slab pentru a le face figuri aliaților (stăpânilor). Asta deoarece, cu toate neputințele lui Iohannis, PSD-ul nu avea cum să câștige la o diferență mai mare de cinci procente și, în plus, nu se baza pe genul de electorat capabil să facă revoluții oranj (și cu atât mai puțin roșii sau mai mult sau mai puțin brune), adică să ducă politica în stradă. Nu poți să faci revoluții naționale și/sau sociale cu băbuțe miluite cu sticle de ulei. Pentru asta, trebuie să electrizezi mica burghezie. La asta se adaugă și poziția geopolitică a României (care este posibil ca în curând să aibă graniță direct cu Rusia) și rusofobia românească. În plus, așa cum Ponta ar fi sacrificat oricând interesul național în numele interesului de partid, tot la fel ar fi sacrificat și interesul de partid în numele interesului personal. Singura șansă a lui Ponta era să se scoată pe sine ca „social-democrat clean” (carevasăzică „cel mai probusiness” social-democrat din Europa) iar, dacă nu pricepea nici asta, era clar un dobitoc care risca să sfârșească precum Ianukovici. Clar că băieții din afară au lucrat bine pentru un rezultat cât mai strâns, dacă o victorie nu se putea și e clar că preferă să sufle și în iaurt, mai ales că nu-i costă nimic. Dar alternativa unei politici externe făcută la București, nu la Washington, nu a existat în aceste alegeri. Exista doar riscul aruncării țării în haos, cu activarea separatismelor, dacă Iohannis pierdea la mustață, și cu atât mai mult dacă Ponta făcea pe nebunul. De aceea, din momentul în care a devenit clar pentru mine că scorul va fi unul strâns, a devenit clar și că era mai bine pentru toată lumea să câștige Iohannis. Nu știu dacă o viitoare forță naționalistă se va putea contura în România, dar e clar că PSD-ul nu poate fi această forță. Poate că ar fi putut să fie USL-ul, dacă triumfa revolta din 2012 și rezista coaliția. După părerea mea, jocurile au fost făcute atunci și definitivate odată cu pactul de coabitare și temenelele făcute de Ponta la Înalta Poartă (Chevron, RMGC) de îndată ce a devenit prim-ministru. Prin acestea din urmă, USL și-a înstrăinat electoratul care ar fi putut să reprezinte baza unei revolte sociale și naționale împotriva imperiului.

UPDATE 2 – Componenta Religioasă (adunată din comentarii de pe pagina de facebook a ADN https://www.facebook.com/groups/demnitate.nationala/563864490382991/?comment_id=564032920366148&notif_t=like):

Ne băgăm în gura lupului, făcând campanie grețoasă pentru Dragnea, Ponta și Govor, incapabili să pricepem (până în al doisprezecelea ceas, când o dăm în chip fanariot la întoarsă) pe ce lume și în ce veac trăim, după care începem să zbierăm că suntem persecutați. O să ajungem departe cu strategia asta și cu siguranță vom reuși să atragem tot mai mulți din tinerele generații. Nu e nimic surprinzător că toți perverșii și imbecilii exultă atunci când li se servesc pretexte pentru a ataca Biserica. Dar ceea ce ar trebui să discutăm serios acum, în Biserică, este felul în care ierarhia, în frunte cu Daniel, a reușit să expună întreaga Biserică în această campanie, generând o furie secularistă fără precedent. Și stai să vezi ce-ar fi ieșit în cazul în care pierdea Iohannis pe mâna BOR. Este și unul din motivele pentru care am votat (altminteri cu silă, ținând cont de compania în care mă situam) pentru Iohannis. Vulcănescu spunea că „nu e nimic mai primejdios decât să intri în acest Apocalips naiv și fără să știi ce te așteaptă”. Perfect de acord, dar mă întreb dacă Daniel&co. știau unde intră din moment ce au intrat la braț cu Ponta și Dragnea și alte fosile politice (…)

Dragoș, zic doar atât. Timpul va demonstra dacă am sau nu dreptate. Mai vorbim peste vreo 15 ani. Să dea Dumnezeu să n-am. Oricum ar fi, părerea mea este că aceste alegeri au arătat cum nu se mai poate face politică în România și cum nu se mai poate face presă în România. Și dincolo de toate acestea, cred că au arătat și cum nu se mai poate face misiune, de către Biserică, în România. Dacă pricepem bine. Dacă nu pricepem vom împărtăși soarta lui Ponta și a lui Vociulescu (…)

Cu un comunicat ferm, clar și elegant, Daniel putea să le închidă gura seculariștilor încă de la începutul campaniei. Iar acum l-aș fi apărat, așa cum am făcut-o de atâtea ori în trecut. Nu să lase, la fel ca Ponta, să tot crească bulgărele, până la punctul la care nu mai poate fi oprit. Din partea mea, cele rele să se spele, cele bune să se adune. Avem nevoie de liniște și reconciliere. Dar dacă nu tragem învățămintele de rigoare din această campanie, prețul, mai devreme sau mai târziu, îl vom plăti. Deja îl plătim, pentru că trebuie să fii deconectat rău de realitate să nu vezi cum bate vântul în România. Din acest punct de vedere, Bogdan Duca are foarte mare dreptate. îl felicit pentru intuiție. Dacă unii cred că se poate lupta alături de fosila excomunistă împotriva stângii anticreștine, aia care vine din Vest, se înșeală amarnic, după părerea mea (…)

Nu am participat la nicio revolutie, nu ma astept la niciun fel de eshaton gEUrmanic, iar consecintele, in cazul in care ar fi castigat Ponta, la scor strans, niste alegeri pe care le-a organizat in mod mizerabil, ar fi fost mult mai grave, dupa parerea mea, decat ceea ce se intampla acum, inclusiv in ceea ce priveste radicalizarea fortelor revolutionare. Cat priveste alte probleme, am scris aici: https://www.facebook.com/alexandru.racu.7/posts/10152944063551614?pnref=story  Repet, daca cineva are impresia ca se poate lupta cu „furia antiteologica a modernitatii” (Leo Strauss) prin combinatii feudaloide cu Dragnea se inseala amarnic si atata focul pe care vrea chipurile sa-l stinga. In concluzie, dupa ce am avut o atitudine rezervata in campanie, raportandu-ma critic la ambele parti si ferindu-ma de partizanate, am ales in cele din urma optiunea asta, fara entuziasm si cu o doza semnificativa de anxietate, dupa ce am stat si am reflectat zile la rand gandindu-ma care e alternativa cea mai buna. Fireste, nefiind infailibil, e posibil și să fi greșit. Dar Dumnezeu mi-e martor că am făcut tot ce îmi stă în putință ca să iau decizia cea mai bună. Sunt sigur că așa au procedat și alții care fie au votat cu PSD, fie și-au anulat votul. Le respect opțiunea. Mă rog, astea sunt limitele democrației, dar tot în asta constă și farmecul ei (…)

UPDATE 3 – Despre psihoza iacobină postelectorală

Dacă alierea Bisericii cu un partid de stânga se cheamă, după mintea cretinului ăstuia http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18581405-arme-democratice-cetateni-apasati-acceleratie-batalia-pentru-romania-abia-acum-incepe.htm, „preacurvie electorală”, atunci utilizarea unor termeni precum „tumoare” pentru a defini grupuri întregi (etnice, religioase, sociale) este practică de stângă sau de dreapta? Sau este o practică specifică atât extremei drepte cât și extremei stângi? Conform definițiilor dogmatice, Biserica este Trupul lui Hristos, iar credincioșii, printre care și subsemnatul (alături de mulți alți creștini ortodocși care au criticat comportamentul ierarhiei în actuala campanie electorală sau chiar au votat cu oponentul lui Ponta), sunt mădulare ale acestui Trup. Tradus în limbajul de pe hotnews, suntem așadar celule canceroase care necesită chimioterpaie sau tratament cu o altă substanță chimică de proveniență germană. Repet ce am mai spus înainte: aștept ca domnul Iohannis, care l-a criticat pe Ponta pentru că s-a aliat cu extremiștii, să se delimiteze de extremiștii din propria sa tabără, începând cu Stelian Tănase și terminând cu acest imbecil care ar face bine să mai pună mâna pe un manual de dogmatică înainte de a deschide gura. Altminteri, știm bine că manualul de corectitudine politică nu ajută atunci când e vorba de neagra reacțiune care mai e și majoritară. Cât de neagră e reacțiunea, și deci cât de strașnic trebuie combătută, se vede din faptul că o țară care se declară în proporție de 86% ortodoxă și în care de vreo douăzeci de ani se predă religia în școli a ales un președinte ce face parte dintr-o minoritate etnică și religioasă (aștept ziua în care în locul Angelei Merkel va fi ales un grec ortodox, d-ăla leneș). Dar nu e de ajuns că am învins. Trebuie să ne și stârpim adversarul, că o fi ortodox, sau oltean, sau asistat social, ca să rămânem numai noi, cei care merităm să existăm.

UPDATE 4 – Aligică& friends

Halucinant. Sinistru. Orwellian. Dacă invalidarea prin boicot și intervenție străină a votului exprimat de 88% dintre alegători a reprezentat „un triumf al democrației”, câștigarea cu 54% din voturi a alegerilor (în condițiile în care au venit la vot cu 15% mai mulți alegători decât la referendum) de către unul din participanții nepocăiți la așa-zisa „revoluție a borfașilor”, acel „Relu Fenechiu cu nume german” (Tismăneanu), reprezintă de fapt victoria unei minorități, sau, pe șleau, a minorității radicale care a susținut-o pe Monica Macovei. Pe cale de consecință, se impun măsuri represive din parte celor 4,5% împotriva tuturor celorlalți, atât partizanii lui Ponta cât și așa-zișii echidistanți, toți cei care, indiferent de cum au votat în 2012 și 2014, nu s-au conformat „standardelor” pe care le-au impus ei, arhanghelii lu’ Macovei.

https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/755460071188405?fref=nf

Iată însă ce scria Aligică nu cu mult timp în urmă: „Personal, la fel ca majoritatea cititorilor, gasesc afini oameni precum Predoiu, MRU sau Diaconescu, cu toate scaderile lor. Dar daca Germania sau SUA vin si spun ca trebuie sa dam sustinere celenteratei, retardatului, oportunistului fara coloana vertebrala politica si morala numit Iohannis, pe ala il votam. Si ii vom descoperi cu entuziasm calitati nebanuite”.https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/698464256887987

Acum, Aligică vine și spune că victoria și dreptul de a se bucura de ea nu le revine celor care l-au votat pe Iohannis pentru că l-au considerat un om decent sau, oricum ar fi, preferabil în raport cu Ponta, ci celor care au votat un oportunist retardat pentru că așa le-a ordonat Germania sau SUA. Întrebarea care se pune este cât de oportunist trebuie să fii ca să acționezi precum Aligică, și cât de retardat trebuie să fii ca să te ghidezi după standardele în perpetuă redefinire impuse de el și alții ca el.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la O epavă tânără – Reflecții postelectorale

  1. Silviu zice:

    Toate bubele pe care le-ai enumerat la Ponta i-au fost lipite de basisti. Am asistat la un atac perfect coordonat din laboratoarele occidentale, executat dupa manuale noi noute, nu cele vechi dupa care probabil ai invatat si tu. Dupa ce in trecut s-au aplicat pe noi experimente deja testate (’89, 2004, etc) acum am devenit un laborator de experimente, probabil vom vedea aceeasi reteta aplicata si in alte tari in curand. Trist este ca maimutele cred ca ele au decis sa ramana in custi.

  2. MG zice:

    Ce spune dl Racu e, în mare parte, adevărat (furtul, minciuna, nesimţirea, nivelul zero al politicii), însă esenţialul este bine surprins de Silviu: rezultatul alegerilor a fost generat de „un atac perfect coordonat din laboratoarele occidentale, executat după manuale noi nouţe”. Cred că atacul a fost chiar consimţit de serviciile româneşti, iar numărătoarea electronică proprie a acţionat în consecinţă. Şi, într-adevăr, să privim acest grandios spectacol în care „maimuţele cred că ele au decis să rămână în cuşti”. Şi aproape că nu ne mai miră: maimuţele zburdă şi sărbătoresc victoria cu un reflex atât de precis de zici că e la mijloc o incontestabilă rigoare germană…

  3. Donkeypapuas zice:

    Din nefericire, PF Daniel face parte din gaşca kaghebist-fesenistă cu care ne-am procopsit în 1989. Era vital pentru kaghebişti ca în fruntea Bisericii să fie implantaţi oameni care să răspundă când se apasă pe buton, în condiţiile în care BOR avea în acele momente doi ierarhi cu origini basarabene (Nestor Vornicescu şi Antonie Plămădeală) posibile poluri de atracţie spre România a compatrioţilor din Basarabia. De aici invectivele aduse asupra celor doi de… Bartolomeu Anania, unul din iniţiatorii puciului biserices din ianuarie 1990, alături de TEODOR BACONSKY (vă spune ceva numele ăsta?), ANDREI PLEŞU (dar acesta?), IUSTIN MARCHIŞ, TOADER CRÂŞMARU şi, ultimul pe listă, DANIEL CIOBOTEA. Cei patru, care au speriat Sinodu’, au format „Grupul de Reflecţie pentru Înoirea Bisericii”. O spune cu mânuţa lui însuşi Barolomeu Anania, în „Memoriile” sale. Dacă nu le-aţi citit, uite aici postarea în care m-am ocupat de subiect:
    http://marianhociung.wordpress.com/2014/11/18/raspundem-ascultatorilor-mamelor-din-lumea-ntreaga/
    PS: vă reamintesc, dacă aţi uitat, că ne aflăm deja într-un război rece şi serviciile deja au început să ducă „războiul” pe acest front. Vom vedea multe. Să sperăm că nu se va ajunge la unul cald. Fiţi atenţi la ceea ce se petrece în Cehia şi Ungaria. Noi, deocamdată şi spre binele nostru, ne spălăm încă singuri rufele în familie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s