Mircea Platon: Mioriţa, Irozii şi Nerozii

1. Când aţi citit ultima dată „Mioriţa”? Mai citiţi-o o dată, de Crăciun. Cu atenţie, fără a lăsa clişeele să o ia înaintea lecturii. Uitaţi pentru câteva momente de „atitudinea resemnată a ciobănaşului în faţa morţii”. Uitaţi şi de „nunta cosmică”. Ce ne spune textul baladei? Că, din trei „ciobănei”, doi – „cel ungurean şi cu cel vrâncean” – s-au vorbit să-l ucidă pe-al treilea, pe „baciul moldovean”: „Că-i mai ortoman/ Ş-are oi mai multe,/ Mândre şi cornute,/ Şi cai învăţaţi,/ Şi câni mai bărbaţi.” Mioriţa îi dă de ştire baciului moldovean despre planurile mişeilor săi tovarăşi şi îl îndeamnă să-şi cheme în ajutor un adevărat prieten, un câine: „Stăpâne, stăpâne,/ Îti cheamă ş-un câine,/ Cel mai bărbătesc/ Şi cel mai frăţesc,/ Că l-apus de soare/ Vor să mi te-omoare/ Baciul ungurean/ Şi cu cel vrâncean!”

Ciobanul moldovean nu îi descrie Mioriţei modul în care se va apăra de atacul „prietenilor” invidioşi şi lacomi. Nu intră în detalii tactice. Nici nu-şi sumeţeşte cu anticipaţie muşchii, ca un băiat de cartier. Nici nu începe să-şi plângă de milă. Ciobanul moldovean îi spune Mioriţei doar că, în cazul morţii sale, ea trebuie să se îngrijească de trei lucruri: 1. de înmormântarea lui în apropierea stânii, prin grija celor care l-au ucis; 2. de liniştirea turmei; 3. de pacea sufletească a mamei ciobanului moldovean.

2. Nu văd nimic resemnat în cele de mai sus. Văd doar un om al rânduielii care, înaintea unei confruntări decisive cu (in)amici superiori numeric şi degradaţi moral, vrea să lase lucrurile în bună ordine. Ciobanul moldovean are grijă de ce ar putea lăsa în urmă. E ceea ce făcea orice om din societăţile patriarhale, ţărăneşti-aristocratice, fie el cavaler, răzeş sau samurai. Ceasul morţii e parte a unei vieţi trăite cum-se-cade. Omul care trăieşte după rânduială nu vrea să moară în ne-orânduială.  Nu e nimic fatalist aici, ci doar realist, responsabil şi iubitor: 1. faţă de cei pe care i-a avut el în grijă (turma-poporul); 2. faţă de cei care l-au avut pe el în grijă (regina-mamă); 3. faţă de ucigaşi, cărora le lasă posibilitatea unui gest care i-ar putea aşeza pe drumul ispăşirii păcatului. Ciobanul trage nădejde că, minunaţi de „năzdrăvănia” Mioriţei, ucigaşii săi vor înfăptui ce le-a lăsat el cu limbă de moarte şi ce le-a transmis Mioriţa prin viu grai. Rânduiala înmormântării ciobănaşului moldovean poate ajuta la restaurarea, la transfigurarea neorânduielii morale care i-a împins pe cei doi baci la crimă. Rânduiala care îţi cere să nu ucizi îţi cere şi să respecţi lucrurile lăsate cu limbă de moarte.

3. Ciobanul, cu alte cuvinte, e meticulos în toate cele care-i privesc moartea, dar asta nu înseamnă că e „resemnat” să moară, ci doar că e hotărât să moară aşa cum a trăit: cum trebuie. Pe cât e de meticulos în privinţa posterităţii sale, pe atât e de vag în privinţa modului în care se va apăra de cei doi tâlhari. Dar meticulozitatea testamentară nu e totuna cu resemnarea în faţa morţii. Un om care se îngrijeşte atât de mult de ce se va întâmpla cu el şi ai lui după moartea-i nu e om om care ar putea abandona cu uşurinţă – din leneşă resemnare sau laşă neputinţă – viaţa. Pregătirile de moarte ale ciobănaşului nu înlocuiesc pregătirile de apărare ale ciobănaşului, ci doar le desăvârşesc. Încleştarea, bătălia cu prietenii perfizi stă în puterea lui. Deci nu are rost să o discute cu nimeni. Praznicele-i însă vor sta, prin puterea lucrurilor, doar în puterea Mioriţei. Ciobănaşul îi spune deci Mioriţei doar ceea ce e absolut necesar să îi spună. Nu o tulbură cu alte amănunte. Nu ştim nici dacă va trage după el, în confruntarea cu trădătorii tovarăşi, pe altcineva, cum ar fi câinele „frăţesc”. Ştiind cu cine trebuie să se confrunte, ciobănaşul ar putea foarte bine hotărî să nu îşi expună prietenii. Lucru de înţeles la un om de delicateţea sufletească a ciobănaşului.

4. Ca om al rânduielii, ciobănaşul e deci un adevărat erou civilizator pentru că alege să respecte un anumit cod şi să ducă un anumit mod de viaţă chiar şi în condiţii de „frontieră”, de loc frumos, dar ne-aşezat, fără de nume şi fără de lege. Un caracter tranzacţional s-ar fi comportat flexibil, s-ar fi considerat îndreptăţit de împrejurări să acţioneze aidoma agresorilor săi, ar fi negociat anonimatul fărădelegii conform unei etici a ne-aşezării, a rătăcirii geografice şi valorice perpetue. Ciobănaşul însă înţelege să descalece „piciorul de plai” prin rânduiala pe care o impune tuturor, chiar şi, mort fiind, ucigaşilor săi. Mormântul său marchează un loc, constituie un punct fix împotriva autostopismului moral, a migraţiei etice, a vremelniciei. Un erou tranzacţional, unul care şi-ar fi negociat viaţa în schimbul turmei de exemplu, nu ar fi fost decât un barbar, ca şi cei doi asasini, adică un om trăind după valori de împrumut (jefuite şi maimuţărite), un om care bântuie (geografic) şi e bântuit (sufleteşte). Un om răscolit de trădare şi crimă.

5. Comuniştii îl voiau pe ciobănaş un simbol al resemnării, adică al materialismului dialectic şi ştiinţific. Neoliberalii îl iau pe ciobănaş drept un simbol al „fatalismului” şi cer „eutanasierea” Mioriţei în numele freneziei tranzacţionale. Dar de ce ar trebui eutanasiată Mioriţa? Cine e Mioriţa? E martorul. Dacă ciobănaşul cade răpus, Mioriţa e martorul crimei comise împotriva ciobănaşului moldovean. Dacă ciobănaşul moldovean biruie complotul ticăloşilor bicisnici într-ale oieritului, dar meşteri în invidie, lăcomie şi asasinate, atunci Mioriţa e martora curăţeniei sufleteşti a ciobănaşului. Oricum ar fi,  Mioriţa e martorul unei nevinovăţii ucise de doi oameni care şi-au făcut destin din interval şi etică din rătăcire, troc, prădare şi trădare. Dacă „eutanasiem” Mioriţa, atunci locul martorului onest va putea fi luat de urmaşii  asasinilor. Copiii bacilor asasini vor scrie istoria uciderii ciobănaşului moldovean, pe care îl vor acuza eventual de „misticism” sau, de ce nu, de „naţionalism liturgic”. Importanţa Mioriţei e deci, dincolo de alte considerente, aceea de a fi poate cea mai însemnata creaţie populară românească închinată martorului şi mărturisitorului. Al cărui rol e acela de a-i zgudui pe nemernici din împietrirea inimii şi de a-şi învăţa semenii cum să înţeleagă şi să preţuiască omul care şi-a făcut datoria.  

6. Oricine cheamă la eutanasierea Mioriţei în favoarea slăvirii unui erou tranzacţional e un om josnic, un Irod. Oricine cheamă la eutanasierea Mioriţei pentru a putea pune în loc mitul „şerifului” e un analfabet cultural, un nerod care nu întelege nici ce citeşte, nici ce trăieşte. „Statul minimal” şi „patriotismul minimal” aferent (nu înţeleg de ce nu şi „salariul minimal” pentru politrucii care ne poartă grija) par a fi din ce în ce mai evident preocuparea oamenilor de bun-simţ minimal. Românii şi cultura lor sunt eutanasiaţi de bacii nemţeni decişi să ne descotorosească definitiv de „racilele” trecutului: dacă pensionarii sunt redenumiţi „România care cerşeşte” şi „eutanasiaţi” bugetar în numele statului minimal neoliberal, valorile culturale ne sunt „demitizate” şi eutanasiate logoreic în numele patriotismului minimal şi al valorilor tranzacţionale, de bişniţari politici, ale elitelor care ne bântuie.

Sunt anumite duhuri „noi” care duhnesc a vechi, a bolşevism. Şi există o anumită Românie veche care e veşnic nouă, proaspătă. Cine înţelege acest lucru înţelege şi ce vreau să spun atunci când urez tuturor cititorilor mei „Crăciun cu pace şi bucurie!” şi un an mai proaspăt decât ăsta. Un an în care copiii, bătrânii şi oamenii oneşti să nu mai fie „eutanasiaţi” laolaltă cu adevărul.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Mircea Platon: Mioriţa, Irozii şi Nerozii

  1. Daca Neamtu vrea sa eutanasieze „Romania care cerseste” la pachet cu Miorita, pentru Codrescu (care mai ieri se zvarcolea ca rama), batranii care au ajuns sa regrete nu comunismul, ci vremurile in care nu erau nevoiti sa cerseasca, sunt niste „viermi” care „trebuie sa moara”. Mai mult, oamenii respectivi au ajuns sa cerseasca nu pentru ca au fost jefuiti de elita conducatoare, ci pentru ca fie nu stiu, fie nu vor sa faca bani, in tara tuturor posibilitatilor. E clar. Camarazii neoliberali si neolegionari pregatesc solutia finala.

    http://c-tarziu.blogspot.com/2011/12/pentru-nostalgicii-comunisti-ceva.html

    • 1Q84 zice:

      „Mircea Paton” suna a Generalul Patton 🙂 E bine!
      Cat despre „rama” Codrescu, stiati ca un bursuc mananca pana la 200 de rame pe noapte? Asa spune manualul de cunostinte despre natura al baiatului meu. Confruntati cu atatea „rame” (fapturi lipsite de sira spinarii) eutanasiante, cred ca va trebui sa venim cu o noua balada populara: Bursucitza.

      • Ooops! De-abia acum am sesizat eroarea 🙂 Tare bursucul 🙂

      • Sunt curios daca, dupa ce termina cu caltaboshii, domn profesor Codrescu va spune si el ceva despre proiectele culturale ale lui Neamtu. Ca in ceea ce priveste proiectele concrete de eutanasiere vad ca ii tine isonul. Imi place de Codrescu Tarziu. De fiecare data cand tradeaza elita, incepand de la cazurile de colaborare cu Securitatea si terminand cu spectacolele publice jenante, Codrescu Tarziu ne indeamna sa fim moderati in judecati, sa nu ne grabim cu concluziile, sa intelegem ca „si elitele e oameni”, ca e greu sa fii acolo sus fara sa faci compromisuri, etc. In fine, ne indeamna sa tragem nadejde in continuare tot in aceeasi elita, ca daca e sa vina schimbarea doar de la ea poate sa vina. Dar in buna traditie a „dreptei romanesti”, Adolf cel tolerant cu granzii pe care prostii nu-i merita e foarte dur cu toti amarastenii pe care i-a razbit foamea. Daca orice ar face, elita merita sa ne conduca cel putin inca o suta de ani, amaratii care au ajuns sa-l regrete pe Ceausescu pentru ca n-au ce manca sunt viermi care trebuie sa moara cat mai degraba. Nadajduiesti in elita pana la calendele grecesti. De la astia mici si amarati nu mai ai ce sa mai speri. Asa ca sa dispara. In confruntarea cu amaratii discursul camarazilor devine foarte neoliberal: baietii destepti si harnici stiu sa faca bani, zi mersi pentru darul libertatii de a pleca din tara, du-te la Biserica sa-ti gasesti libertatea interioara daca n-ai ce manca, si, culmea cinismului, zi mersi ca ai ce sa vezi la tembelizor, noua forma de spalare pe creier care vine in continuarea educatiei comuniste (singura de care au avut parte batranii nostalgici). In fine, daca nu esti in stare sa aprecieizi ce ai, atunci mori vierme! Parca auzi ecoul vocii lui Mihail Neamtu. Sa tii astfel de discursuri neonaziste in Romania austeritatii, si chiar in preajma Craciunului, cand multi batrani care n-au ce sa puna pe masa isi pun streangul de gat, dupa ce ani de-a randul ai facut apel la moderatie, toleranta si iertare in raport cu tradarile elitei responsabile de actuala mizerie materila si morala mi se pare strigator la cer. La acesti indivizi, toleranta crestina se manifesta doar in raport cu crimele legionare (ca tot se plange Tarziu de stangistii care promoveaza idei criminale in spatiul public) si cu potlogariile elitei. Pentru amarati in schimb propovaduim eugenia/eutanasia crestina. Gretos!

  2. cesare becalia zice:

    Neamtu iese din b(ar)logul lui si lanseaza pe Contributors apelul la asasinarea oitei, chiar in zi de Craciun. Noua dreapta horror e buna de speriat copiii. Domnule Platon, dumneavoastra spuneti ca noile duhuri duhnesc a vechi bolsevism. Aveti dreptate. Si pe raposatul tot in zi de Craciun l-au lichidat. Acum a venit randul Mioritei. La pachet cu batranii nostalgici.

  3. Un ciobanesc mioritic zice:

    Mihail Neamtu s-a implantat in ridicol ca un cowboy in sa. Dupa tehnica bine-cunoscuta din „Bufnita din daramaturi”, unde schimba sensul judecatilor de valoare de la o editie la alta (fiind, in acelasi text, azi eurosocialist ecologist si in editia a doua neoconservator antiecologist), azi alege sa calce de doua ori, cu cizme diferite, in acelasi „bullshit” (or „sheepshit”, avand in vedere ca ne ofera o versiune digerata prost a Mioritei!).

    Comparati cele doua texte, cel de aici:
    http://nouarepublica.ro/ingropati-fatalismul-si-eutanasiati-miorita-viitorul-ne-priveste-iii/

    cu cel de aici:
    http://www.contributors.ro/cultura/despar%C8%9Birea-de-miori%C8%9Ba-viciul-fatalismului-%C8%99i-imperativul-innoirii/#comments

    Prins cu Miorita in sac, dl Neamtu schimba titlul textului: nu mai e vorba de „eutanasierea Mioritei”, ci de „despartirea de Miorita”. Oare ce ar spune dl Toader Paleologu, tovarasul de gasca al lui Neamtu, daca Alexandru Paleologu ar fi scris nu „Despartirea de Noica”, ci „Eutanasierea lui Noica”?

    Oare ce ar fi spus Tache Papahagi – unul din stramosii la care face apel mereu dl Adrian Papahagi atunci cand e vorba sa-si justifice prezenta ca secund al lui Teodor Baconsky – de interpretarea lui Neamtu? Stramosii pot fi scosi din dulap doar cand e vorba sa ne folosim de imaginea lor, nu si cand e vorba sa fim fideli mostenirii lor? Vedeti ce spune Tache Paphagi despre Miorita si comparati cu aberatiile colegului de partid si camaradului de idealuri al lui Adrian Papahagi.

    Ca orice bun teolog crestin, Neamtu se revolta in ambele versiuni ale textului ca: „Nu se înregistrează nicio reacţie de indignare, combativitate virilă sau acţiune preventivă. Ciobănaşul mioritic le cere nu rudelor, ci chiar duşmanilor să-l îngroape aproape de stână…” I s-a explicat care e rostul acestui gest (acela de a face din sacrificiul sau piatra de temelie pentru restaurarea morala a celor doi asasini), dar nu pare a fi sesizat nuanta crestina.

    Neamtu, bun teolog crestin, opune Mioritei Baltagul lui Sadoveanu. In versiunea veche lipsea acest apel scolaresc. E bine ca dl Neamtu il invoca pe Sadoveanu, unul din fondatorii altei noi (pentru ca nemaiauzite in istoria noastra) republici. Baltagul lui Sadoveanu, dupa cum ne spun mai toti istoricii si criticii literari, e mai degraba tributar mitului lui Isis decat evangheliei lui Iisus. Cine vrea crestinismul lui Isis nu are decat sa-l voteze si citeasca pe dl Neamtu, principalul teolog al osirismului de partid si de stat in Romania.

    Ma intreb cum a putut fi director al IICMER un ins pentru care, judecand dupa acest text, un informator istet si care ar fi tranzactionat cu securistii ar fi de preferat ca erou civilizator unui Vasile Voiculescu sau Mircea Vulcanescu.

    • Un ciobanesc mioritic zice:

      Am postat comentariul si pe situl contributors.ro, sub articolul dlui Mihail Neamtu. Si mi-a fost rapid eutanasiat de tovarasii baciului nemtean. Desi, dupa cate vad si acolo, lumea cam da de pamant cu Mihail Neamtu, care va ramane celebru pentru eutanasierea Mioritei si pentru ca il intreba pe Michael Jackson, mort, „cate carti a citit, in cate limbi”.
      Fiecare berbec pe limba lui piere.

  4. 1Q84 zice:

    Cum vrea Noua Republica sa faca politica independenta? Manifestul Noii Republici ne promitea ca va lupta pentru ca Romania sa nu devina o „colonie”. Dar iata ce gasim pe situl Noii Republici, referitor la vetoul Marii Britanii fata de politicile Merkozyene:

    „Ce impact au aceste evenimente monumentale pentru România? În primul rând, trebuie remarcat că poziția României de a sprijini necondiționat acordul de la Bruxelles și de a evita să pună condiții prea stridente este corectă. Pentru un exemplu de cum să nu acționezi în astfel de circumstanțe, a se observa din nou Ungaria. În plus, implementarea măsurilor fiscale este relativ ușoară pentru România, în contextul acordului cu FMI și al unui nivel de îndatorare mult sub limita de 60%. Pe lângă recompensa imediată ce mă aștept să fie compusă din integrarea în Schengen a granițelor aeriene și maritime (probabil în prima jumăte a lui 2012), România a câștigat în mod cert puncte în ochii Berlinului.”
    http://nouarepublica.ro/bruxelles-%E2%80%93-un-post-mortem/

    Deci, atentie, Noua Republica e un fel de foca de circ, care sufla in goarna si apoi asteapta sa vada cate puncte a castigat in ochii Berlinului. Si Berlinul, care spre deosebire de Moscova „crede in lacrimi”, ne priveste duios si le mai arunca focilor care ne conduc cate un guvid.

    • 1Q84 zice:

      Vezi aici de la minutul 6:07 un portret al elitei noastre:

      • Pai da, ca ei critica resemnarea mioritica pe care o asociaza cu determinismul marxist, dar cand vine vorba de determinismul capitalist (necesitatea de a te adapta la mecanismele financiare globale) ii arata smechereste cu degetul pe „fraierii” care nu inteleg ca „libertatea este necesitate inteleasa”. Se iau de ciobanas deoarece, chipurile, n-ar fi viteaz ca seriful; dar cand latra ciobanescul german la ei reactioneaza automat cu „intepelciunea” pavloviana a pisicii imbracate in costum de foca.

  5. Cateva observatii:

    1. Spiritul tranzactionist a carui lipsa Mihail Neamtu i-o reproseaza ciobanasului mioritic este spiritul care ii caracterizeaza de fapt pe cei doi asasini. Acestia din urma isi vand sufletul la schimb pentru oi, tulburand prin crima lor pacea paradisiaca in centrul careia se gaseste pastorul cel bun, ca imagine a lui Hristos. Ordinea societatilor traditionale se bazeaza pe randuiala (norme nenegociabile). Ordinea capitalista se bazeaza pe principiul ca totul se vinde si se cumpara (incepand si terminand cu sufletul) in functie de raportul cerere-oferta. Normele nu mai sunt norme in sensul tare al cuvantului, corespunzand poruncilor dumnezeiesti si ordinei firii, ci sunt simple regulamente administrative care creeaza cadrul juridic in care se pot desfasura tranzactiile. La originea acestei noi ordini sta o crima originara, sau samavolnica acumulare primitiva de capital, care distruge atat armonia sociala cat si armonia cosmica. Confruntat cu caderea din pacea cosmica in istoria decadentei, care duce la transformarea Gurii de Rai in Romanie colhoznica sau in peisaj european cu cianuri, ciobanasul raspunde prin sacrificiul cristic care reface/reafirma/recapituleaza ordinea firii, cea care ii judeca si ii condamna in ultima instanta pe cei doi asasini tranzactionsiti.

    2. In ultima instanta, o atitudine tranzactionista in fata mortii, asa cum recomanda Mihail Neamtu, este o atitudine nedemna in fata mortii, de gen: nu ma omori trai-ti-ar familia ca iti dau juma’ de turma si de acum pana la moarte promit ca o sa-ti fiu sluga. Ma intreb ce fel de popor s-ar afisa cu astfel de modele, confirmate axiologic de literatura populara? Care ar fi soarta unui astfel de popor? Exista un astfel de popor? Dimpotriva, aceasta este mizeria istorica pe care orice popor a avut bunul simt sa n-o transmita mai departe prin intermediul marilor creatii ale geniului popular, ci s-o arunce la lada de gunoi a istoriei. Virtutea/onoarea reprezinta fundamentul tuturor societatilor traditionale. Numai ordinea capitalista se bazeaza pe tranzactie. Si asa cum bine remarca Bonald, care seamana aici cu Marx, intr-o astfel de ordine oamenii sunt asezati, unii fata de altii « intr-o stare de razboi sau de invadare a proprietatii ». Din nou, atitutdinea pe care o promoveaza Neamtu e chiar atitudinea asasinilor.

    3. In mod paradoxal, atitudinea tranzactionista in fata mortii se rezuma la dictonul „capul ce se pleaca sabia nu-l taie” (daca tot vorbim de anumite atitudini falimentar/indigne care bantuie spatiul carpato-danubiano-pontic, dar ai caror principali exponenti sunt tocmai reprezentantii elitei cu « radiografia ca fecala ») expresie a unei false paci bazate nu pe rapt cosmic ci pe compromis moral, pe tradarea/abandonarea fratelui si a turmei, care te coboara la conditia subistorica a sclavului si care pe termen lung nu duce decat la putrezirea lenta a mortilor vii. In fine, ne putem intreba ce anume s-ar fi ales de mantuirea noastra daca Hristos (singurul adevarat model si singura adevarata temelie) ar fi adoptat o atitudine tranzactionista in fata mortii? Sau daca ar fi adoptat atitudinea „eroului civilizator” baconskyan/nemtean lipsit de coloana vertebrala? Din acest punct de vedere, completandu-l pe Mircea Platon, trebuie subliniat faptul ca duhoarea pe care o emana atat vechiul bolsevism cat si noul bolsevism neoliberal nu este alta decat duhoarea specifica hoitului. Atitudinea tranzactionista se situeaza la polul opus Invierii, la care se ajunge doar prin asumarea verticala si nenegociabila a crucii.

    4. Reprosul neoliberal pe care Neamtu i-l face ciobanului este de-a dreptul gretos si, mai mult, se potriveste ca nuca in perete. Daca un elev naiv poate fi indus in eroare de o eventuala hermeneutica comunista, numai un elev perfect imbecil şi/sau profund degradat moral poate pricepe sau aprecia critica mihailnemteană a Mioritei ! Însa la fel ca si autorii de dinainte de 1989, Mihail Neamtu are de indeplinit o norma. Atunci, ca vorbeai de Eminescu, de Creanga sau de Miorita, trebuia sa ai un numar de « n » referinte pe pagina privitoare la « lupta de clasa », « societatea multilateral dezvoltata », « realizarilii iubitului conducator », s.a.m.d. Acum, tot la fel, textul trebuie sa contina un numar de « n » referinte la « etica protestanta », « caracterul parazitar al asistatilor », « realizarilii Capitanului Bligh », s.a.m.d.

    5. In fine, Neamtu nu pricepe (sau se face ca nu pricepe) ca aceia care, din 49’ pana în 89’ au facut compromisul activ sau pasiv cu Securitatea, si care continua si astazi « sa progreseze pe o baza injusta », au dus/duc lipsa de calitati esentiale care se regasesc la ciobanasul miortic: grija fata de ceilalti, absenta spiritului tranzactionist si, mai presus de toate, seninatatea/curajul in fata mortii, virtutea suprema potrivit parintelui Nicolae Steinhardt, fara de care toate celelalte virtuti cad.

    • Mircea Platon zice:

      Foarte bune observatii, draga Alexandru! Ca sa revin si eu pe scurt asupra chestiunii, ma tot gandeam ca, in termenii preferati de unii neoconi de pripas, echivalentul ciobanasului moldovean ar fi ajutorul de serif jucat de Gary Cooper in „High Noon”. Sau personajul quakerului Jess Birdwell, jucat de acelasi Gary Cooper in filmul „Friendly Persuasion” (unul din filmele preferate ale lui Reagan). Dar de unde sa stie aceste lucruri un om care vorbeste despre miturile americanilor sau romanilor cu egala, sau nula, pricepere?

      • Aici m-ai prins 🙂 Nu l-am vazut nici pe primul si nici pe al doilea. Le inchiriez pentru 1 ianuarie:) Dar daca tot veni vorba de cinematografie si anglo-saxoni (ca tot zicea „sherifa” Alina Mungiu Pippidi ca ea la recensamant o sa se declare anglo-saxona), eu din Braveheart am retinut ca libertatea are ca presupozitie idealismul (cazul lui William Wallace) si nicidecum tranzactionismul (cazul celor care l-au tradat/tranzactionat pe Wallace pentru a obtine o pace nedemna). Mai mult, moartea martirica a lui Wallace l-a impins pe Robert the Bruce la cainta si l-a eliberat de sub influenta educatiei tranzactioniste pe care i-o facea „tatucul”, transformandu-l intr-un lider demn de un popor de oameni liberi, si capabil sa-i conduca pe acestia din urma catre victorie.

        Asadar, libertatea presupune curaj, onoare si idealism, nicidecum tranzactionism. Cum spuneam, nici un popor nu poate supravietui daca isi ia drept modele eroii tranzactionisti. Capitalismul insusi nu poate supravietuni daca nu paraziteaza niste structuri etice de extractie traditionala.

        Insa noii republicani invoca modelul anglo-saxon doar pentru a face apologia capitalismului colonialist, preponderent german in cazul de fata, in fata colonizatilor. In schimb, cand vreun ungur sau vreun ceh incearca sa-i imite pe britanici in materie de cultura politica a libertatii, „republicanii dastepti” ii arata ranjind cu degetul pe „fraieri” si bat din palme precum focile ca sa incaseze puncte si pestisori de la Angela Merkel. Asadar, Neamtu nu vrea ca romanii sa fie liberi precum englezii. Neamtu vrea ca romanii sa devina obiectele docile ale comertului cu sclavi pe care il practica englezii sau altii. Mai mult, Neamtu vrea ca sclavii mioritici sa nu fie constienti de propria conditie. Lor trebuie sa li se bage in cap ideea ca ei nu sunt sclavi imbecili ci „negutatori isteti” care stiu (au impresia ca stiu) ca „libertatea este necesitate inteleasa”. Adica tot niste marxisti fatalisti, dar care se resemneaza in fata cui trebuie. Niste „rame intelepte” care stiu cum si in fata cui sa se tarasca. Niste „negutatori isteti” care stiu cum sa le dea teapa nu stapanilor, ci altor sclavi mai nevolnici (pensionari, handicapati, bugetari, s.a.m.d.).

        Uita-te si la camarazi. De bine de rau, Corneliu Zelea Codreanu nu se lupta doar impotriva evreilor ci si impotriva oligarhiei. Iar in ceea ce ii privea pe romanii cazuti in inselarea comunista, Codreanu sublinia ca acestia cad in capcana datorita asupririlor si umilirilor indurate de la oligahi. Astazi, cei care traiesc din reciclarea fierului vechi nu mai lupta impotriva oligarhiei. Ci dimpotriva, lupta alaturi de oligarhie impotriva tuturor amaratilor de acelasi neam cu ei. Atunci cand oligarhia, pe care tot ei ne-au indemnat sa o votam, „taie nemilos”, ei n-au nimic de zis. Atunci cand oaia jupuita de vie isi pierde mintile (manipulate si de propaganda comunista si de televiziunile mogulilor) si incepe sa behaie de dorul fostilor stapani, ei in loc sa se rasteasca la stapanii care au adus oaia intr-un asemenea hal, se rastesc tot la oaie (numai la oaie) si-i arata drumul catre abator. Dezgustator! Si ne mai miram de ce, cu astfel de elite anticomuniste, tot mai multi romani ajung sa regrete comunismul.

  6. pepe zice:

    Hopa, Tarziu urmareste oficial In Linie Dreapta! Semne bune anul (electoral) are! Strang randurile camarazii, strang randurile 🙂 Un pas la stanga, doi pasi la dreapta si tot asa 🙂

    • 1Q84 zice:

      Da, castiga puncte in ochii Berlinului. E ca la cartile de credit: cu cat cheltuiesti mai mult, cu atat castigi mai multe puncte. Cand esti de-a dreptul falit ai deja atat de multe puncte incat in schimbul lor poti obtine un abonament la Wall Street Journal. Sau, de ce nu, un guvern de la Viena.

  7. 1Q84 zice:

    Dle Racu, ai grija ca, daca il pomenesti pe William Wallace, s-ar putea sa te trezesti pus de dl Mihail Neamtu in randul cetei ucigasilor lui Stelescu. Nu de alta, dar „Braveheart” e destul de explicit in privinta modul in care rasplateste Wallace tradarea „boierilor” scotieni.

    Oricum, sunt ani buni de cand elitele noastre cu ciorap pe cap si fundul in jacuzzi jefuiesc diligenta. Poate ca, cine stie, Dumnezeu se va milostivi de dl Neamtu si ii va da dupa bunatatea inimii lui facand ca in urmatoarea diligenta deturnata de elita noastra sa calatoreasca nu ciobanasul moldovean, ci Billy the Kid, Wyatt Earp si Doc Holliday in vacanta prin Romania (despre care au auzit de la Printul Charles).

    Sa vezi atunci ce repede va reincepe dl Neamtu sa redescopere virtutile isihasmului sincretist, scepticismului gales si meditatiei transcendentale predicate de Dilema/NEC de ani de zile.

    • pepe zice:

      Pai a zis bine domnul Platon ca bufnita lui Neamtu plange pe ruinele Angliei si prospera printre ruinele Romaniei. Care cand trebuie eutanasiata pentru ca e prea pasiva, cand trebuie pusa in lant pentru ca e prea agresiva. Orice cojoc ar imbraca ciobanul, Neamtu tot mai are un as in maneca si o masca de rezerva. Iar daca cumva ciobanul o gasi in cele din urma ac de cojocul lui Neamtu, stati linistit ca gaseste Neamtu alti capitani pe la care sa cante. Nu-mi fac eu griji pentru bufnita lui Neamtu, care are sapte vieti; adica tot atatea vieti cate ideologii a imbratisat Neamtu la viata lui. Uite, agentia de stiri nord-coreeana ne informeaza ca printre bocitoarele pe care si le-a tocmit raposatul Kim se numara si cateva bufnite: „Bufnitele au zburat la ferestrele unui loc pentru omagiu, intensificand atmosfera de reculegere a poporului intristat” http://www.hotnews.ro/stiri-international-11045845-post-radio-din-coreea-nord-pasare-alba-omagiat-kim-jong-stergand-zapada-statuie-acestuia.htm Deci Neamtu se poate reprofila/reorienta oricand. In ziua de azi, bufnitele au „cota de piata” foarte buna. De fapt, intotdeauna au avut.

  8. Pingback: Mircea Platon: Mioriţa, Irozii şi Nerozii « regăsirea frumosului pierdut…

  9. Claudiu D zice:

    Bune observatiile , nimic de zis , dar totusi ar fi cazul sa cautam pe blog mai rar si sa trecem la actiune.De ce nu infiintati un partid politic , o asociatie , organizatie nonguvernamentala etc.O parte din cei care simpatizeaza opiniile de pe acest blog ar dori sa isi exprime si altfel adeziunea la acest sistem de idei , la aceast curent conservator,nu numai prin comentariile de pe blog.Nu luati in nume de rau ,ci doar ca sugestie.

    • In principiu n-ar fi o ideea rea, doar ca, pentru moment, sunt prea putini oameni, iar unii dintre noi, printre care si eu, traim in exil si suntem si foarte ocupati cu studiile. Asa ca deocamdata nu putem decat sa mai scriem din cand in cand, in masura in care timpul ne permite. Dar m-ar bucura daca in timp, in jurul ideilor exprimate pe blogul acesta se va coagula o grupare care sa formeze mai intai o asociatie iar apoi eventual un partid. Din acest punct de vedere nu sunt adeptul „fatalismului mioritic”. Cat se poate, sa se faca, pornind de la firul ierbii. Oricum, chestia necesita timp. Iar la noi mai e si o alta problema. In momentul cand se coaguleaza cate un discurs politic alternativ, imediat ti se recomanda sa te duci cu cartea/manifestul la beraria elitei, ca sa te legitimeze reprezentantii ei, si tot ei sa-ti puna in aplicare ideile. Iar in mod concret, daca e sa se faca ceva, totul trebuie sa inceapa cu o schimbare de personal. Adica sa nu se mai faca „tot cu ei”. Sa li se mai dea si altora o sansa. Iar aceia sa faca, atat cat pot sa faca, ceea ce trebuie sa faca. Iar lucrurile sa fie facute asa cum se cuvine. Deci fara aceleasi prietenii, imperecheri, impacari si beri rasuflate. Daca se poate un partid bine. Daca se poate o asociatie iarasi bine. Daca se poate doar o carte iarasi bine. Atat cat se poate, atata timp cat nu avem variatiuni pe aceeasi tema, interpretate de aceiasi oameni (aceleasi bufnite).

    • Mircea Platon zice:

      Draga Claudiu D., stii cum e cu natiunile: unii zic ca ele sunt „inventate” in epoca moderna, altii – printre care ma numar si eu – spun ca multe dintre ele doar se „trezesc la viata” in epoca moderna (cateva, precum natiunea engleza, franceza, armeana, sunt natiuni in adevaratul sens al cuvantului inainte de epoca moderna). Cam asa e si cu partidele: ele trebuie sa existe inainte de a fi „infiintate”. Decamdata, natiunea romana nu se mai vede din cauza partidelor/asociatiilor/ ligilor/institutelor/fundatiilor. Eu, unul, nu mi-am propus sa sporesc ceata, ci sa o risipesc. Cu cat vom fi mai multi care actioneaza deliberat, lucid si onest in acest sens, cu atat mai bine.

      Toate cele bune,

      Mircea Platon

      • Problema la noi e lipsa convingerilor. Lipsa convingerilor dezinteresate. Intr-o societate democratica decenta, exista mai multe partide pentru ca exista mai multe pareri cu privire la care anume este binele comun. Unele gresite, altele nu, sau toate mai mult sau mai putin gresite, dar oricum ar fi, convingeri autentice. Intr-o societate indecenta, exista mai multe partide deoarece sunt mai multi care se bat pe resurse. Exista mai multe clici, care intr-o democratie ajung sa formeze o singura clica, mimand conflictul, ca sa le dea impresia alegatorilor ca au de ales. Clica smecherilor care traieste pe seama fraierilor. Si, ca sa te parafrazez, identifici pe cineva ca facand parte dintr-o clica atunci cand vezi ca una spune, alta face; una spune si/sau face astazi, iar alta spune si/sau face maine; spune si/sau face concomitent lucruri care se bat in cap. In fine, in fata intrebarilor si obiectiilor se face ca ploua. Deci nu se poate face nimic cu oameni inconsecventi, incoerenti (fie din prostie, fie din lipsa de onestitate) si netransparenti (d-aia care se cearta in public iar apoi se impaca la o bere, departe de ochii spectatorilor care s-au agitat la meci ca prostii). In fine, asa cum ai zis si tu, nu se poate face treaba cu oamenii pentru care nu conteaza ceea ce ne desparte ci ceea ce ne uneste. Iar atunci cand nu conteaza ceea ce ne desparte, de unit ne uneste interesul.

        Asa ca da, ceea ce conteaza este promovarea unui anumit tip de atitudine publica, nontranzactionista, si a unui anumit tip de discurs consecvent, coerent si transparent. Atunci cand exista convingeri autentice la suficient de multe persoane, expresia lor politica va veni de la sine la momentul potrivit. Dar in mod paradoxal, multi oameni dezorientati/turmentati nu-si pot forma convingerile cu pricina deoarece se inregimenteaza/sunt inregimentati (impinsi de la spate ca sa „ameteasca”) in tot felul de intiative publice care vor sa schimbe ceva. Deseori, nu e clar nici ce, nici cum, nici de ce. Din nefericire, de cele mai multe ori e clar doar „cu cine” se va face „schimbarea”. Cu aceiasi oameni, cu care intre timp ne-am impacat, sau cu care ne-am certat doar asa de forma.

  10. 1Q84 zice:

    http://www.telegraph.co.uk/education/educationnews/8976283/Stop-teaching-about-the-holocaust-so-that-children-see-Germany-in-a-better-light-says-Lord-Baker.html

    Englezii nu stiu cum sa imbine „moderatia” iubitoare de Germania cu „fermitatea” antinazista. Ar trebui sa le trimitem, in tren blindat, cum l-au trimis nemtii pe Lenin in Rusia, o delegatie de experti in anticomunismul/antifascismul ventriloc, delegatie compusa din Tismaneanu, Neamtu, Baconksy si alti oameni de-ai lui „Siegfrid”.

  11. Kris zice:

    Mi se pare foarte interesanta propunerea lui Claudiu D. Din ce am inteles din raspunsurile d. Alexandru Racu si Mircea Platon important e pentru moment coagularea unui mesaj care sa fie adoptat de un nr cat mai consistent de oameni. Or asa, oameni care adopta mesajul s-ar putea integra si in partidele actuale. Dar n-ar exista o structura conservatoare cu mesaj doctrinar. Astfel nu ramane decat alternativa rasfoirii blogurilor, ceea ce facem de cativa ani. Am citit pe acest blog o multime de comentarii indaratul fiecarui articol. Daca toti acei comentatorii si altii (cum e cazul meu) care mai mult citesc de pe margine fara a interveni ar pune umarul la constituirea unei asociatii/fundatii care sa promoveze discursul alternativ conservator poate s-ar realiza ceva si in perspectiva unui ipotetic partid conservator peste vreo 2-3 ani odata ce mesajul ar fi diseminat.

    Va doresc un An Nou cat mai fericit si plin de impliniri profesionale!

    • Cum am spus, dacă va exista suficient de multă cantitate şi calitate, sunt convins că se va face şi ceva concret. Dar e nevoie de oameni care trăiesc pentru o idee (sau mai bine zis în şi pentru adevăr), nu de oameni care trăiesc pe urma unei idei. De oameni care sunt dezinteresaţi fără să fie nepăsători/nesimţiţi sau fatalişti. Oameni dispuşi să meargă şi să lupte pe calea cea dreaptă, indiferent dacă vor câştiga (politic) sau nu. Nu „elite amorale” care „progresează pe o bază injustă”. Fără tranzacţionişti, fără traseişti şi fără contorsionişti.

      Vă mulţumesc pentru urări. Să aveţi şi dumneavoastră parte de un an fericit şi cu spor!

    • Mircea Platon zice:

      De unde e, si Dumnezeu cere! La multi ani cu sanatate si bucurii.

  12. Kris zice:

    Multumesc pentru raspuns! Pana cand ideile conservatoare vor avea o mai mare amploare in societatea romaneasca, de ce nu creati o platforma conservatoare pe internet, in genul platformei de la realitatea ori, de ce nu?, criticatac, unde sa regasim adunate la un loc semnaturile diversilor conservatori romani. Ma gandesc ca impactul ar fi mai mare si adresa de directionat mai clara decat niste bloguri ori site-uri personale, oricat de interesante ar fi. in informatii.

    • Ideea e buna, dar in momentul de fata sunt prea putini oameni. Asa cum s-a tot spus pe blogul acesta, sau pe altele cateva, problema dreptei romanesti e ca marea majoritate a asa-zisilor conservatori de la noi sunt fie neoconservatori, fie neolegionari. Iar eu platforma cu aceiasi oameni chiar nu am chef sa fac, sentimentul fiind (cred) reciproc. Mai mult decat atat, din experienta, si eu si altii putem sa va spunem ca asa-zisa dreapta romaneasca este foarte impermeabila la critica dreptei (sau mai exact a prietenilor de dreapta) de pe pozitii de dreapta (inclusiv). Virtutea de capatai a dreptei romanesti este prietenia. Si ascultarea de sefi. Te sufoci de atatia prieteni si de atatea „repere”. Asa ca, din punctul asta de vedere cel putin, cei de la criticatac imi lasa o impresie mai buna (ma rog, pe de alta parte nu-i cunosc indeaproape).

      Deci, inainte de a face partid, asociatie sau chiar platforma de internet, trebuie sa lamurim clar despre ce fel de conservatorism vorbim si ce anume conservam. Ca la noi se conserva doar privilegiile elitelor si legaturile de prietenie/vasalitate. De aceea nici lamuririle nu sunt agreate. Deci mai intai ne lamurim cine suntem iar apoi vedem cati suntem. Iar daca suntem suficienti facem si platforma. Ca asa, sa-si faca Racu, Platon si Fedorovici platforma e un pic cam penibil.

      • Vestitor zice:

        Totusi e foarte periculos cind e vorba de prea multe repere sa nu cumva sa cazi in vreo atitudine protestanta, care considera ca sfintii(reperele) inmoaie mesajul lui Hristos si doar Evanghelia trebuie citita si doar Hristos „inchinat”. Reperele trebuie alese, restaurate, demitizate, dez-indeologizate. Cu ascultarea e la fel, desi ceva mai personal, care se rezolva simplu cu discutia recenta privind admiratia. Admiratia e onesta si autentica atunci cind e tainica, dar totusi exprimata prin fidelitate, prin incredere si nu de dragul aparentei. Ca ascultarea de Cezar, de rege, doar atit timp cit legitimitatea inca sta in picioare si nelegiuirea nu si-a virit coada. Adica o ascultare empatica si libera, nu una slugarnica sau supusa.
        Asa ca sa lasam altora titulrile si privilegiile de elite si platformele si noi sa ne indeletnicim cu „firul ierbii”, care sa nasca o adevarata elita, dreapta(nu incovoiata si nu declarata, ci de facto) care aparent e la firul ierbii, dar cu tinta si privirea, in sus. Cit despre critica nu trebuie renuntat la ea, pe fata, cu impostorii si in taina, cu sinele.
        Si astea fiind spuse sint convins ca aici ne intilnim, nu pe aceeasi terasa, sau platforma, ci in aceeasi camara(Nu trebuie sa mai spun „a …”.), discret, nezgomotos, sobru si fara efuziuni penibile, „impacari” si alte nerozii.
        Dar cum sa ne mai regasim si recunoastem, hartuiti si bruiati la tot pasul de atita viclenie si falsificare? Raspunsul cred ca e „cu greu”, ceea ce inseamna cum spunea un comic, cind cineva i-a spus ca are sanse 1 la 1 miliard: „so there is a chance!” 🙂

      • Pai ai vazut ca am pus „reperele” intre ghilemele.

        http://www.humanitas.ro/humanitas/repere-intelectuale-ale-dreptei-rom%C3%A2ne%C5%9Fti

        Claudiu Tarziu, cand le pune intre ghilimele, cand le scoate dintre ghilimele, si tot asa. D-aia nu reuseste sa articuleze un discurs consecvent care sa duca in cele din urma la o regasire in adevar. A se vedea cazul Baconsky: azi tradator ecumenist, maine aparator al Europei crestine, poimaine „intelectual orb” sau „iluminat ocult”. Nu vad cum un inamic nepocait al dreptei credinte ar putea sa apere Europa crestina. Si nici nu vad cum ar putea face acest lucru un orb, care ii duce in groapa si pe cei care il urmeaza (voteaza), sau unul care in locul impartasaniei se cumineca cu tot felul de luminitze bizare. Pe de alta parte, din moment ce si Hitler a aparat Europa crestina, de ce nu ar face-o si Baconsky? Aici oamenii raman consecventi in materie de repere: Capitanul, Paulescu, s.a.m.d. Toata pleiada de apologeti mioritici ai ideii de genocid. Dar buni la suflet.

  13. Donkeypapuas zice:

    Anul trecut o fi avut ceva eşece, dar anul ce vine sa va aduca decât succesuri! La Mulţi Ani!

    • flying sheep zice:

      Basescu e si el tot chelner, dar nu asa de ametit. Oricum, nu de la bautura. Marinarul il baga lejer sub masa pe Sarkozy, pe care l-a imbatat si Putin; altminteri singurul care ar putea sa concureze cu Basescu la capitolul asta.

  14. Angajatii MAE/Konrad Adenauer iar sufla ca focile in goarna:

    Baconsky: ” Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii şi a identităţii europene. E o criză născută din pragmatism îngust şi materialism galopant, din liberalism egoist şi populism de cea mai tristă factură.

    Pe acest fundal de dezorientare, mulţi acuză o criză a capitalismului. De curând, în Frankfurter Allgemeine Zeitung, Frank Schirrmacher denunţa derivele economiei financiare de piaţă (Finanz¬mark¬t¬wirt¬schaft) şi ajungea chiar să afirme că „începe să creadă că stânga are dreptate“. La nivel european, situaţia falimentară a Greciei şi a altor state, în loc să denunţe impostura socialistă a statului-providenţă, iresponsabil şi risipitor, riscă să compromită proiectul european şi să afecteze moneda unică, la care România îşi doreşte să adere cât mai curând.

    Tuturor acestor derive, atât liberale, cât şi comuniste, creştin-democraţia este singura aptă să le răspundă. Între etatismul populist şi capitalismul sinucigaş, economia socială de piaţă este singura cale viabilă.”http://www.revista22.ro/22-plus-nr-333-crestindemocratia-si-revitalizarea-constructiei-europene-12627.html

    Carevasazica Baconsky vrea sa ne convinga ca a lui gasca reprezinta „a treia cale”. De ce nu „a treia forta”? Sa inteleg ca ceea ce vrea sa faca gasca PDL la Rosia Montana nu e capitalism sinucigas? Sau ca atacurile PDL la adresa pensionarilor, bolnavilor si bugetarilor nu reprezinta „liberalism egoist şi populism de cea mai tristă factură”? A treia cale a lui Baconsky nu e decat capitalism cu masca moralista. Baconsky nu ne explica cu exemple concrete care anume ar fi acel „capitalism sinucigas”. Dar ne da clar de inteles ca nu este actuala „economie financiara de piata”. Baconsky acuza liberalismul egoist (care o fi ala?) de dragul artei, dar atunci cand trece la explicatii concrete, tot la statul social se repede.

    Sa-l auzim si pe Papahagi:

    „De ce ne temem, aşadar, de Statvom ele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câştiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislaţiilor naţionale. De parcă nu am fi atins deja un grad maxim de interdependenţă economică pe care actuala criză îl pune atât de dureros în evidenţă. De parcă nu am vorbi deja engleza la toate reuniunile internaţionale, ceea ce nu ne împiedică să rămânem vii în propriile tradiţii lingvistice şi culturale. De parcă nu am studia, munci, călători, vinde, cumpăra în Europa. De parcă nu am avea deja piaţă unică, monedă unică, spaţiu de liberă circulaţie, sistem universitar unitar, legi şi reglementări comune…Statele Unite ale Europei sunt unica soluţie pentru ca ethos-ul nostru născut din cultura Decalogului, filozofia ateniană şi dreptul roman să supravieţuiască: adunaţi, reprezentăm o treime din populaţia Chinei; separaţi, devenim de-a dreptul irelevanţi.”http://www.revista22.ro/22-plus-nr-333-argument-12625.html

    Carevasazica actuala Uniune Europeana care refuza sa-si asume oficial „ethosul nostru”, este singurul mijloc prin care „ethosul nostru” poate sa supravietuiasca. Probabil ca Papahagi se refera de fapt la „ethosul nostru” (al lor) de berarie, care poate supravietui numai cu finantare germana. Mai mult decat atat, aflam de la domnul Papahagi ca avem deja moneda comuna. Iar noi nici macar nu suntem constienti de faptul cu pricina. Intrebarea mea e urmatoarea: din moment ce scrie in romana, nu in engleza, Papahagi cui se adreseaza? Germanilor? Lasand la o parte faptul ca, desi avem (care „noi”?) moneda comuna si vorbim (care „noi”?) engleza pe la reuniuni, Anglia cel putin are si, cel mai probabil va avea in continuare, propria ei moneda. Si as mai avea o intrebare si pentru „amicii” care nu demult se lamurisera cu privire la patriotismul lui Traian Basescu (pe motiv ca si acesta sustinea Statele Unite ale Europei). Le mai ia mult pana se lamuresc si cu privire la patriotismul „prietenilor”? Ca vad ca fata de batranii nostalgici si nemancati au o atitudine foarte radicala. De altfel e si normal, ca din cauza lor e criza (de la Baconsky citire). Si, in mod indirect, tot amaratii cu pricina sunt vinovati si pentru faptul ca prietenii lor sunt fortati acum sa faca noi si supreme compromisuri.

    In fine, imi mai scapa ceva. Titlul suplimentului 22 este o intrebare: „Statele Unite ale Europei sau Uniunea Sovietica Europeana”? Adica ni se da impresia ca in actualul supliment, subventionat de Fundatia Konrad Adenauer, ni se va infatisa o dezbatere pe tema: ce anume este actuala Uniune Europeana? Normal era ca „Argumentul” lui Papahagi sa rezume pe scurt termenii dezbaterii. In schimb, „Argumentul” cu pricina este o pledoarie fanatica in favoarea Statelor Unite ale Europei, la fel ca si celelalte doua articole care apar in editia online. Tind sa cred ca si restul suplimentului e la fel. Deci, din moment ce avem de-a face cu un material de propaganda, de ce ni se da impresia unei dezbateri? De fapt, Baconsky si Papahagi nu fac decat apologia actualului establishment, pe care il apara de niste fantome cu identitate neclara: „Capitalismul sinucigas” (a se citi capitalismul car nu-si ia drept paravan valorile crestine si nu este promovat de Ziarul Lumina) si „Uniunea sovietica europeana” (a se citi Europa drepturilor sociale, adica Europa pe care au construit-o parintii fodatori pe care ii invoca Papaconsky, nu Europa pe care o apara Papaconsky).

  15. flying sheep zice:

    Chiar asa. Tarziu spunea ca Basescu nu poate fi patriot pentru ca sustine SUE. Pai atunci poate fi Papaconsky patriot daca sustine SUE? Si, pe cale de consecinta, poate fi Adolf Tarziu patriot daca il sustine pe Papaconsky? Nu stiu cum se face, dar se pare ca pozitiile antinationale ii deranjeaza pe camarazi mult mai putin decat pozitiile antilegionare. De fapt, chiar in textul lui Baconsky avem cateva indicii care ne pot lamuri intrucatva cu privire la aceste stranii prietenii: „Umăr la umăr cu colegii lor din lumea liberă, creştin-democraţii români din exil s-au angajat în anii de pionierat ai construcţiei europene la acest proiect căruia sperau să i se alăture şi ţara lor, eliberată de comunism”. Mesaj subliminal.

  16. M-am uitat si pe restul textelor. Aceeasi manipulare si limba de lemn. Jenant.
    http://www.scribd.com/fullscreen/76118165

  17. pepe zice:

    Vazand ca se ingroasa gluma, Tarziu a decis sa ia taurul de coarne:

    http://www.blogger.com/comment.g?blogID=1273844315540409316&postID=7531114407867142677

    Si ia uite ce zice si Greuceanu:

    „Chiar atat de tampiti nu pot sa fie toti cei ce sustin SUE. La cata documentatie exista in ultima suta de ani aratand ca faza europeana nu e decat un stagiu spre guvernarea mondiala, ajungi negresit la concluzia ca acesti indivizi in mare parte apartin unor retele oculte si joaca rolul de agenti”.

    Hmmmm!? Dar se pare ca tot retelele oculte apara Europa Crestina, in frunte cu Marele Anonim (ca nu stii cum il cheama de fapt), al carui nume este dat cu bold (premiera absoulta cred, ca eu n-am mai vazut alt nume dat cu bold pe acolo) in acest text de pe blogul lui Claudiu Tarziu (ca sa vada alegatorii care anume e ocultul Katehon care ii apara de Antihristul ocult):

    http://c-tarziu.blogspot.com/2010/06/solidaritatea-europei-crestine.html

    Ia uite ocultul cum se ascunde in spatele icoanei! Ptiu! Mare pezevenhgi!

    Si cum ramane cu prietenul Adolf Codrescu, care „il sustine neconditionat” pe prietenul ocult? Pai daca nici el, eminenta cenusie a garzii de fier vechi, nu se mai pricepe la oculti, atunci chiar ca s-a ales praful de acest neam si de toti capitanii lui! Asta daca nu cumva o fi si el tot un ocult! Oricum ar fi, e clar ca ai nostri camarazi au ratat rau planul cincinal asa ca trebuie sa preia fraiele organizatiei domn Greuceanu, singurul care se mai pricepe la cate ceva. Eventual cu ajutorul lui Roncea, altul care de ani buni striga fara sa fie auzit. Dar mai vedem pana la alegeri cum evolueaza lucrurile. Sa nu uitam ca Baconsky (Baconschi? Masonschi?) a mai fost reabilitat si dupa alte abdicari. Ca deh, rau, rau cum o fi el, dar e singurul nostru camarad din oculta. Singurul care stie parola! Parol (vorba lui M. Platon)!

    • 1Q84 zice:

      Nu-i nimic, la vremea alegerilor ne va indemna sa votam cu Baconksy, ca, deh, e raul mai mic. Tarziu nu e doar prea tarziu, ci si prea putin.

      • Corect. Too little, too late 😦 Si fara pocainta/asumare a greselilor, ca tot veni vorba de observatiile fratelui Vestitor.

        Atunci cand Basescu „a dat tonul”, militand pentru SUE si pentru exploatare cu cianuri la Rosia Montana, C. Tarziu a spus ca s-a prabusit mitul patriotismului lui Traian Basescu. Un comentator de pe blog i-a adus aminte ca el ne-a indemnat sa-l votam pe Basescu. Un alt comentator a scris: „si ce, daca iesea Geoana era mai bine”? Atunci, sub anonimat, am scris urmatorul comentariu (redau din memrie): Daca o persoana (mai exact un om care declara ca vrea sa construiasca o noua si autentica dreapta) isi risipeste capitalul de incredere (mai ales in conditiile morale mizerabile ale politicii din Romania, care dau loc, in mod legitim, la tot felul de speculatii) pentru a sustine un politician la fel de rau ca un alt politician inseamna ca: a) fie este prost; b) fie este imoral (ii iese ceva din afacere); c) fie a socotit ca de fapt cei doi politicieni nu erau la fel de rai (asa cum a afirmat la vremea respectiva – de fapt, afirma, „dialectic”, si ca sunt la fel de rai si ca nu sunt la fel de rai), iar in lumina noilor evenimente, ar trebui fie sa ne demonstreze de ce Basescu (om de dreapta care ne cere sa renuntam la suveranitatea national!?) continua sa reprezinte raul cel mai mic (care difera semnificativ de raul cel mare), fie sa-si asume greseala (si, evident, sa nu mai faca acelasi lucru de acum inainte). Evident, comentariul nu a fost postat.

        In A Treia Forta, in contextul unor lamuriri cruciale (cazul Corneanu), M. Platon si O. Hurduzeu au propus o schimbare de paradigma, schimbare care solicita in mod automat, mai ales in virtutea personalismului asumat al manifestului, o schimbare de personal. Sau pocainta care sa se vada din roade. In schimb, Razvan Codrescu si Claudiu Tarziu, moderati fiind, au ales sa sustina aceiasi oameni (prieteni) si aceleasi minciuni. Din acest motiv s-a spart gasca. Sunt doua orientari diferite. Nu un adevar cu doua fete, ca tot veni vorba de „amoralitatea hegelianismului” la care se refera M. Platon in ultimul sau articol. Atunci nu am inteles de ce s-a spart gasca. Mult timp am crezut ca Platon e sarit de pe fix, si mult timp am incercat sa-i impac. Pana m-am lamurit. In virtutea unei experiente personale. Sper ca acum s-au lamurit si cititorii. Cu cat ne vom lamuri mai repede, cu atat mai repede vom putea sa ne apucam de treaba. Pe de alta parte, daca mai orbecaim mult in aceeasi ceata, intretinuta de tot felul de prietenii, atunci cand ne vom lamuri va fi deja noapte.

  18. Vestitor zice:

    cu respect dl. Mircea Platon,

    „Decamdata, natiunea romana nu se mai vede din cauza partidelor/asociatiilor/ ligilor/institutelor/fundatiilor. Eu, unul, nu mi-am propus sa sporesc ceata, ci sa o risipesc. Cu cat vom fi mai multi care actioneaza deliberat, lucid si onest in acest sens, cu atat mai bine.”

    Nu cred ca in Romania moderna(cea de dupa „pauza” fiintei 😉 ), de la Eminescu incoace, sa fi spus cineva ceva mai inspirat, mai tare, mai oportun si mai curajos in onestitatea sa, lipsita de fatarnicie si falsa modestie.
    Ma bucur intrucitva ca prin prilejul oferit de Neamtu, oameni senini si fara confuzii de ordine a planurilor, ca ciobanasul mioritic, au aratat impostura, au denuntat nelegiuirea si au aratat ca nici nu se pune problema de resemnare, ci de ingrijirea de cele care au INTIIETATE, fara a mai pomeni de cele care se intelege ca vor fi facute, de catre unul care isi ia martor(o biata mioara, nu un cine, ca ala e doar pt. momentul, ceva mai probabil decit moartea, al luptei) al verticalitatii sale. Cei fara verticalitate ar fi vorbit evident despre lupta, tranzactionism, s-ar fi batut cu pumnul in piept, ar fi declamat nobletea proprie si ar fi uitat foarte probabil de cele care sint mai importante.

    Si mi-e iarasi drag acest mit, mai ales ca ipostaza mioarei… nazdravane, este aceea de vestitoare. Dupa cum stim, Buna Vestire, venita de sus, ne face mult mai sensibili si vigilenti fata de nelegiuirile de jos, care trebuie si ele vestite. Au mai cautat unii si altii sa vesteasca, anuntind si ei iminenta nunta, insa in pripa, unii au cautat s-o grabeasca, sa forteze mireasa si s-au pomenit primind, ce au cautat. Adica moartea. Cei care pina la urma, pe parcurs sau ramasi in viata, au inteles ca „stelele si luna” au ritmul lor, care e dictat de sus, ca si cununa, nu de catre oameni, au incercat sa se „supuna” ritmului, pastrindu-si intransigenta, pentru rezistenta la compromis, pentru vigoarea in munca cinstita si pentru uciderea patimilor si poftelor, inclusiv a temerilor si nerabdarii. Cinste celor care nu au fost tranzactionisti, rusine celor care au tradat, iertare celor care au fortat si unde de la simple mioare, au sarit sa muste, ca niste ciini fara stapin de s-au spaimintat si alte mioare si si-au incasat-o si de la dusman, sa nu le-o luam in nume de rau, daca stim ca scopul lor a fost chiar revolta fata de nelegiuire, iuteala firii si tineretii, precum si neascultarea. Mai ales ca pe parcurs si-au venit in fire, fara sa mai forteze vremurile, dar ceea ce nu era de lepadat nu au lepadat: rezistenta interioara, la compromis, la tradare, caracterul, credinta. Si astea s-au vazut si in tonicitatea batrinetii lor, incomparabila cu flasca noastra tinerete „play it safe” desi tot „speak for truth” de acum.

    Si da, trebuie risipita orice ceata, care se aduna de dragul cetei, chiar daca e nevoie de o ceata ca sa se implineasca aceasta risipire, dar intiietatea aici este restaurarea normalitatii, a caracterului, rezistenta la ideologie si deznadejde si parasirea slabiciunilor comode si prostesti, pe care altii abia asteapta sa le exploateze. Fireste uneori luptam mai bine impotriva slabiciunii si pt. intarirea caracterului si dobindirea onestitatii, impreuna, adica in cuplu, adica monahal, adica in comunitati de orice fel, insa aceastea trebuie sa creasca organic, autentic si mereu sprijinite pe pastrarea intacta a alteritatii, pt. ca tomcai asa unirea sa fie rodnica si luminoasa, iar nu pe nivelare, uniformizare, parada sau aparenta. Insa aici granitele incep sa se subtieze si discernamintul sa fiu greu incercat. Si asta sub lumina adevarului revelat si cu radacini intrupate in solul poruncilor, pt. ca numai asa, nu-i asa, orice unire, chiar de cade in iad, va iesi de acolo, ca e facuta in/cu numele care(Cui) trebuie. Dar acum fiind prea multe uniri mincinoase si chiar in general, e bine sa incepi cu risipirea, ca apoi sa aduni doar griul, nu si neghina, din cele imprastiate. Sau macar sa ai nadejdea, ca vei fi pus in cosul care trebuie, nu cel cu neghina, la vremea secerisului. Intr-adevar, „de unde e si Dumnezeu cere”. Ca e vorba de a putea, de a fi, de a da de mincare, de a da de baut, de a birui lumea(„intelesurile slabe ale lumii”) si de a lua cu asalt Imparatia sau de a inmulti talantii. Ca si poetul zice „bucurosi(adica senini, nu resemnati, verticali, nu tranzactionisti, multumitori, nu indreptatiti) le-om duce toate, de e pace de-i razboi”.
    Adica tot ca in balada „de”, „de va fi sa”.

  19. observator legionar zice:

    Cei de la in linie stramba si-au dat seama in sfarsit ca nu au prea multe in comun cu conservatorii romani, asa ca au schimbat pozele: in loc de Maiorescu, Thatcher, in loc de Eminescu, Reagan, etc. Dar (sub)titlul, „conservatori romani”, l-au pastrat. Emblematic.

    http://inliniedreapta.net/ce-n-o-sa-aflati-despre-cianuri-traian-ungureanu-via-dreapta-net/

  20. Vestitor zice:

    @Alexandru Racu:

    Ce facem insa cu reperele pocaite? Le contestam pocainta si lucrarea buna(inainte sau dupa), doar pt. ca sintem indignati de greseala, o greseala de moarte chiar?
    Iar cu cei care scot si pun ghilimele putem fi ingaduitori, cel putin sa aminam sentinta, daca pun ghilimele la reperele care au apucat calea tradarii sau a ciorii vopsite. Invers ar fi prostie.
    Nu-i putem condamna ca au incercat un gir de incredere, au riscat si s-au fript. Chiar daca repeta pasul. Evident cu altcineva, cu alt reper. Aici sint de acord ca e mai simplu sa risipesti ceata, ca nu risti nimic, in afara de vanitate poate si de o risipire din care sa nu se mai adune nimic. Ceilalti risca si ei sa-si piarda credibilitatea, sa sa faca de ris si evident sa fie inselati.
    Nu cred ca doar o singura cale e buna, nici sufletul sau intentia buna nu ajung, ci consecventa cu scopul, in primul rind si cu rezistenta la compromis. N-am zis doar scopul, pentru ca atunci orice mijloc ar fi permis, prin rezistenta asta inteleg, alegerea mijloacelor onorabile, caile legitime.

    Iata o anecdota de demult:
    Se intilneste o corabie franceza(cred ca merge si germana) cu una engleza si capitanul englez ii striga celui francez, inaintea luptei: „voi francezii va bateti pentru bani, iar noi englezii pt. onoare!”, la care voios, capitanul francez spune: „fiecare se bate pentru cei ii lipseste, Sire!”, dintr-o carte de Andrei Makine.

    • Pai e simplu. Reperele pocaite sunt modele de pocainta, ergo, modele crestine prin excelenta. Pocainta autentica se vede altminteri din roade. „Reperele” nepocaite sau pocaite pe jumatate (pseuodpocaite) sunt repere cu ghilimele. Adica false repere. Altminteri, vorba Sfantului Vasile cel Mare (daca nu ma insel), albina inteleapta stie sa aleaga binele si sa dea la o parte raul. Oamenii, in general, au calitati si defecte. Dar crestinismul propovaduieste omul intreg. Nu omul specializat pe o anumita virtute. Mai mult, Dumnezeu nu iti cere sa te pocaiesti decat de defecte. Dar sa te pocaiesti. Nu sa transformi calitatile intr-un vehicul de promovare a defectelor si sfintii in mijloc de promovare a criminalilor. In fine, judecata e a lui Dumnezeu. Noi doar avem datoria sa spunem lucrurilor pe nume si sa uram pacatul si minciuna, iubind insa pe pacatos si pe inselat. Si, evident, sa nu ii inchidem noi pacatosului sau inselatului usa pocaintei, pe care Dumnezeu cu multa rabdare o tine deschisa. Dimpotriva, sa ii aratam usa. Ca nu cumva sa incerce sa iasa (din cercul vicios) pe fereastara si sa-si rupa gatul.

      Cat despre englezi si francezi, eu as zice mai degraba ca asa cum pentru omul onorabil nu exista exces de onoare, nici pentru spiritul tranzactionist/mercenar nu exista exces de acumulare.

  21. Dobrota Claudiu zice:

    La multi ani tuturor!!!

    Toate remarcile si indemnurile aparute dupa apelul din 28.12.2011 sunt bune ,trebuie luate in considerare , dar e benefic să stim si cine suntem .Cei din diaspora , domnii Platon si Racu s-au prezentat de la inceput , ii cunoastem , mai ramane să indraznim si noi cei autohtoni să aratam cine sunt cei din spatele pseudonimelor alese pe bloguri (macar ca nume , religie).Indemnul acesta il adresez in special celor de acasa , noua celor incercati de multe temeri cu privire la ziua de maine.Ma numesc Dobrota Claudiu , crestin neoprotestant -baptist (încă).Iubesc adevarul , dreptatea , prietenia ,am acordat si eu credit intelectualilor la moda dupa lovitura de stat din ‘89 (Liiceanu , Plesu , Patapievici ) ,dar m-am lecuit de ceva vreme.
    In rest să auzim numai de bine…

    PS. Domnule Racu daca consideri ca nu este binevenit acest demers pe blogul domniei tale ,te rog să nu il publici .

  22. Pingback: Naţionalismul antipopor | Calea de mijloc

  23. Pingback: O mână de tineri „revoltați” vor să ELIMINE MIORIȚA din programa școlară. Răspunsul lui Mircea Platon: MIORIȚA, Irozii și Nerozii | Lupul Dacic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s