Naţionalismul antipopor

Recent, domnul Tom Gallagher a publicat pe platforma contributors un articol cu titlul sugestiv şi paradoxal „Mici englezi contra românilor globali”. Paradoxul sugerat de titlu este acela că astăzi, confruntaţi cu presiunea imigraţionistă asociată cu globalizarea, britanicii se îndreaptă tot mai mult către un naţionalism defensiv de tip „eu îmi apăr, săracia şi nevoile şi neamul”, evident, de şi mai săracii imigranţii care mă invadează. Şi nu numai. Ci, în mod paradoxal, şi de români precum domnul Radu Bumbacea, care au pătruns recent în rândurile elitei intelectuale din reputatele medii academice britanice, şi care de pe aceste nou ocupate poziţii le ţin acum britanicilor de rând lecţii de antirasism. Domnul Bumbacea, ne informează domnul Gallagher, s-a alăturat unei elite britanice tot mai înstrăinate de popor (poporul britanic), compusă din „[politicieni] şi [grupuri] de experţi bine plătiţi de stat pentru a trans­forma societatea potrivit criteriilor noii doctrine a multiculturalismului”. Reacţia legitimă a poporului englez la politicile acestei elite, susţine domnul Gallagher, a fost o creştere tot mai mare a etnocentrismului şi euroscepticismului, şi tot mai multe apeluri pentru stoparea politicilor imigraţioniste. Potrivit autorului, reacţia faţă de imigranţii est-europeni este de înţeles, dat fiind faptul că „sunt prea puţini romi care doresc să avanseze pe scara socială şi să nu reprezinte o problemă în comunităţile din care fac parte”, iar această minoritate din rândul comunităţii rome nu pare să reprezinte „un model de urmat” pentru ceilalţi membrii ai comunităţii.  Iar românii, ne informează domnul Gallagher, nu par să fie nici ei mai breji. Ba mai mult, s-ar părea că deficitul de civilizaţie şi, pe cale de consecinţă, excesul de corupţie şi infracţionalitate care îi caracterizează deopotrivă pe români şi pe ţigani, se datoreaza tocmai unui deficit de identitate naţională. Drept pentru care, conchide autorul, românii şi ţiganii ar putea să primească de la englezi nu doar lecţii de civilizaţie, ci şi lecţii de naţionalism. Altminteri, domnul Gallagher respinge cu condescendenţă orice alarmism cu privire la potenţiala derivă antidemocratică a discursului anti-imigraţie din Marea Britanie. Mai degrabă, alarma trebuie trasă tot în estul sălbatic, acolo unde „bulibaşi precum Victor Ponta sau Dan Voiculescu” pun la cale lovituri de stat cu larg sprijin popular, fapt lesne de înţeles în condiţiile în care, în România „educaţia este tot mai puţin apreciată” (oare nu şi pentru faptul că este tot mai puţin finanţată, şi oare nu este tot mai puţin finanţată datorită modelului economic neoliberal dictat României de către marele capital occidental?). Ba mai mult, bulibaşa de la Palatul Victoria mai are şi tupeul să urecheze lideri germani ai Parlamentului European pe motiv că solicită amprentarea categoriilor sociale defavorizate care vin în Germania din Bulgaria şi România[1]. În fine, articolul domnului Gallagher se încheie cu următoarea concluzie: „The British response to faulty utopian projects like the EU is a mature and measured one based on self-protection. I hope it provides a model for other members who have suffered badly from EU central direction in recent times. But I fear that in some European countries the challenge to runaway globalization will be far less restrained and less respectful of democratic norms”[2].

Domnul Gallagher se scandalizează de enormitatea comparaţiei impertinente care a vizat persoana europarlamentarului Elmar Brok. Când în vara lui 2012, Vladimir Tismăneanu, amicul domnului Gallagher, compara referendumul pentru demiterea lui Traian BăSUEscu cu alegerile din 1946 sau cu ascensiunea la putere a lui Adolf Hitler[3], când Monica Macovei delira în Parlamentul European invocând o presupusă fraudă electorală de un milion şi jumătate de voturi, nu se auzeau prea multe voci apusene care să facă apel la raţiune, moderaţie şi „common sense”[4]. Liderii euro-atlantici se bucurau că are cine (au pe cine) să tragă alarma în Est, acolo unde izbucnise o revoltă antiausteritate care risca să pună în pericol domnia legii dictate de marele capital. Mai interesant este însă faptul conform căruia, în mare parte, cei care trag astăzi alarma de sesizare a pericolului iminent care ameninţă statul de drept, sunt aceiaşi care, ani de-a rândul după 1989, au tot tras alarma cu privire la pericolul „fascist”, inexorabil, chipurile, atunci când se încearcă articularea unei politici naţionale care are la bază o conştiinţă a identităţii naţionale şi apărarea intereselor legitime care decurg din aceasta[5]. Că rezultatul concret al unei astfel de politici ar fi fost nu protecţia faţă de forţa de muncă venită de aiurea, căci nu se îngrămădeşte prea multă lume să vină să muncească în România, ci protecţia în interes naţional a unor industrii cheie, a resurselor subsolului, precum şi a terenurilor agricole, contează mai puţin. Numai „utopia” europeană, ni s-a spus, putea să ne păzească (pe noi, ca şi pe ceilalţi europeni) de revenirea demonilor trecutului: delirul statului naţional-legionar, deportarea ţiganilor sau reizbucnirea conflictului armat în Transilvania după model iugoslav[6].

Aşadar, din câte s-ar părea, atunci când naţionalismul se manifestă la un popor care la vremea lui a cucerit un sfert din planetă, forţând-o să se integreze sistemului economic revoluţionar (şi utopic, potrivit lui Karl Polanyi) pe care l-a inventat, avem de-a face cu o respingere de bun simţ a utopiilor, cu bine cunoscutul „common sense” al britanicilor. În schimb, atunci când naţionalismul se manifestă ca reacţie populară masivă, de respingere a unor politici de austeritate, dictate de o autoritate supranaţională nelegitimată democratic, avem de-a face cu un grav pericol la adresa democraţiei. Dacă încercăm să ne afirmăm şi să ne consolidăm identitatea naţională suntem denunţaţi ca fascişti ce pun în pericol existenţa şi integritatea minorităţii rome sau a altor minorităţi. În schimb, dacă dimpotrivă, nu ne afirmăm si nu ne consolidăm identitatea naţională, ni se reproşează că suntem la fel de lipsiţi de orizont si de un proiect societal naţional (în alte cuvinte, la fel de barbari) ca şi ţiganii. Sau altfel spus, suntem o populaţie barbară care nu are cum să facă faţă rigorilor civilizaţiei britanice, şi căreia acum i se spune cinic în faţă că nu este respectată pentru că ea însăşi nu ştie să se respecte, după ce a fost învăţată că autodenigrarea este preambulul necesar obţinerii statutului de bun european. Obligatoriu, noi dacă nu suntem barbari suntem fascişti. Sau viceversa. În schimb, ei pot să ne dea, după caz, şi lecţii de civilizaţie democratică, şi lecţii de civilizaţie fascistă (îl invit pe domnul Gallagher să recitească partea a II-a din Originile Totalitarismului  de Hannah Arendt, pentru mai multe detalii despre cum a învăţat „meserie” Hitler de la conaţionalii săi colonialişti). Pentru că, din câte se pare, la ei şi barbaria e civilizată, şi fascismul e democratic, pe când la noi, democraţia e musai barbară iar naţionalismul e musai fascism.

Dar să lăsăm ţara în care pe vremea Revoluţiei Agrare, aşa cum spunea Thomas More, oile îi mâncau pe oameni, şi să revenim la oile noastre, pe care Mihail Neamţu voia nu demult să le eutanasieze în numele aceloraşi principii care au stat la baza capitalismului inventat de englezi[7]. După părerea mea, recentul viraj (aşa zis) naţionalist al Partidului Noua Republică[8] ar trebui înţeles în lumina recentelor evoluţii din Marea Britanie şi din restul spaţiului vest-european, aşa cum sunt ele reflectate în articolul domnului Gallagher. În 2008, când, deplângând trauma socială a familiilor distruse de emigraţia spre Vest, Mircea Platon a afirmat că „singura Românie respirabilă este România neintegrată, România veche, nu România … copiilor care se sinucid … din cauză că le-au plecat mamele să spele pe jos în casele «boierilor» europeni”[9], Mihail Neamţu, într-un articol care făcea elogiul integrării europene, a tradus afirmaţia mai sus citată ca dor faţă de România decemvirilor şi a lui numerus clausus. Astăzi, când Mihail Neamţu ne îndeamnă să renunţăm la „mesageria cu emoticoane” şi să pornim prin plaiul maramureşan şi prin Evul Mediu în căutarea idealului de bărbat sexy (precum şi a autenticei emancipări a femeii)[10], ne putem şi noi întreba dacă Mihail Neamţu nu cumva încearcă să reînvie pogromurile medievale şi rugurile inchiziţiei. Dar toate acestea contează mai puţin. Mai important este faptul surpriză că astăzi Mihail Neamţu militează pentru apărarea suveranităţii naţionale în defavoarea instituţiilor transnaţionale ale UE şi, de asemenea, mai important este să înţelegem ce anume s-a schimbat din 2008. Nu înainte de a sublinia faptul că, aşa cum nota Mircea Platon, deplângând pe de o parte decăderea „vechii Anglii” sub presiunea multiculturalismului şi a corectitudinii politice, şi denunţând, pe de altă parte, ca inerent legionară, nostalgia pentru „România veche”, încă de la vremea aceea, „bufniţa domnului Neamţu [plângea] pe ruinele Angliei şi [prospera] printre ruinele României”. Recapitulând evoluţia în tumbe a biografiei intelectuale a lui Mihail Neamţu[11], Mircea Platon remarca ironic că, deşi mergând pe aceeaşi logică precum Neamţu, ar putea să-l acuze şi el pe acesta din urmă de rasism, „n-o face pentru că ştie că Mihail Neamţu” nu-i rasist, întrucât rasismul „nu e profitabil astăzi”[12]. Poate că aşa stăteau lucrurile atunci. Însă astăzi se pare că rasismul începe să renteze din ce în ce mai mult, iar explicaţia pentru faptul cu pricina o regăsim într-un articol al domnului Ilie Şerbănescu de acum aproximativ un an, la vremea când Marea Britanie „[vorbea] cu subiect si predicat de «revizuirea» reglementarilor comunitare in ce priveste circulatia persoanelor si de reintroducerea, macar temporara, a controlului la granite”. „Poate nu întâmplător”, scria Ilie Şerbănescu:

revocarile incep din Marea Britanie, care beneficiaza de un fabulos trecut colonial, avand o experienta in domeniu pe cat de indelungata si vasta pe atat de dramatica, aproape tragica. Desi, este strict neadecvat de a vorbi doar de trecut in domeniu cand acest trecut duduie in aceleasi coordonate si in prezent! Concret, daca metropola are un deficit de forta de munca, deschide portile (adica ridica obligativitatea vizelor) pentru cei din colonii si, dupa un numar de ani, cand deficitul a fost acoperit, inchide din nou portile. Marea Britanie a practicat aceasta metoda cu majoritatea tarilor Commonwealth-ului. De ce n-ar facea-o si cu tarile UE, fata de care de altfel are mai putine obligatii economice, politice si morale decat fata de statele din sistemul Commonwealth-ului. De altminteri, sa nu ne amagim: potrivit impartelii aranjate cu ceilalti colegi vestici din UE, interesele britanice in tari precum Romania si Bulgaria sunt derizorii. Asa ca nu este vreo mirare ca Marea Britanie este cea care da tonul. Mai ales ca o face in numele unei abordari deja consimtite intre colegii vestici din UE: „renationalizarea” cu caracter exceptional a politicilor, avand in vedere conditiile de criza![13]

Aşadar, s-ar părea că naţionalismul lui Mihail Neamţu se contractă atunci când se dilată pieţele financiare, şi se dilată atunci când se contractă pieţele financiare. Numai că nu ştiu cum se face că şi dilatările şi contracţiile îl lasă tot timpul în offside pe românul concret şi necăjit. Singura reacţie a noilor naţionalişti de la Noua Republică faţă de declaraţiile discriminatorii la adresa cetăţenilor români, făcute de vicepreşedintele popular al PE, a fost aprecierea faţă de modul în care Victor Ponta a fost pus la punct de către confratele social-democrat şi german al domnului Brok, domnul Martin Schulz, şi deci implicita aprobare a declaraţiilor lui Elmar Brok. Cu menţiunea că, evident, Mihail Neamţu a adăugat că Victor Ponta trebuie pus la punct nu doar pentru abuzul stângist de corectitudine politică, ci şi pentru abuzul balcanic la adresa statului de drept. Drept pentru care, îmi permit să propun următoarea interpretare a reorientării naţionalist-suveraniste a partidului condus de Mihail Neamţu: prin această reorientare, Noua Republică nu face decât să ţină isonul naţionalismului eurosceptic din Marea Britanie şi din alte ţări. Doar că, din motive lesne de înţeles, de pe urma politicilor care merg în direcţia unei renaţionalizării a pieţei forţei de muncă, cât şi de pe urma discursului xenofob aferent, românii (şi în special cei mai amărâţi dintre aceştia) nu profită, ci sunt păgubiţi. Aceasta după ce au fost deja păgubiţi prin reformele structurale impuse de UE, spre exemplu privatizarea resurselor energetice şi liberalizarea preţurilor la energie, reforme neoliberale susţinute la vremea implementării lor de către cei care astăzi o cotesc naţionalist, şi care nu dau deloc semne că ar avea de gând să răspundă la renaţionalizarea pieţei forţei de muncă printr-o renaţionalizare a politicii energetice (asta ca să dau doar un exemplu), adică să răspundă cu demnitate naţională la xenofobia evidentă de care dau dovadă tot mai mulţi politicieni occidentali. Dimpotrivă. Din partea aceloraşi oameni care i-au mânat de la spate să-şi caute supravieţuirea prin mizeria utopică a euromaidanelor, românii izgoniţi dintr-o parte într-alta a continentului nu se pot aştepta decât la noi umilinţe elitiste. Şi asta pentru simplul fapt că, atunci când vorbeşte despre România, despre naţiune, elita neconservatoare porneşte de la premisa că există de fapt două Românii: „România care munceşte” şi „mahalaua ineptă” (conform spuselor lui Teodor Baconsky – un alt cavaler medieval şi vechi tovarăş de arme al lui Mihail Neamţu, care a deprins raportarea galantă la sexul frumos tot la şcoala unui Baldassare Castiglione) [14], România elitelor care, cu sau fără viză, este întotdeauna bine primită în saloanele occidentale, şi „proletariatul unsuros”[15] pentru care paşaportul nu înseamnă decât posibilitatea de a părăsi mizeria creată acasă de inginerii sociali vechi şi noi pentru a pleca spre orizontul a noi utopii şi noi mizerii.

Orice naţionalism care face abstracţie de faptul că există o falie ce separă două Românii, şi care nu îşi propune depăşirea acestei falii prin nişte politici sociale concrete (spre exemplu, prin politici sociale de sprijinire concretă a familiilor, care să însoţească discursuile sforăitoare cu privire la „valorile familiale”), similare celor prin care Benjamin Disraeli, părintele democraţiei tory, a depăşit falia (sau mai bine zis a redus distanţa) dintre cele două Anglii, creată de revoluţia capitalistă, este un naţionalism fără popor sau, mai bine spus, un naţionalism antipopor. Un naţionalism de pe urma căruia profită doar burghezia compradore şi intelectualii ei de serviciu, gata oricând să se transforme în colaboraţionişti cu acte în regulă. Deoarece trebuie subliniat că, dacă pe de o parte naţionalismul conservator şi social al lui Disraeli a fost pus în slujba imperialismului britanic (unitatea naţională dobândită acasă, prin politicile ce vizau refacerea coeziunii sociale, era considerată de Disraeli drept o premisă necesară pentru menţinerea şi extinderea Imperiului Britanic peste mări), pseudonaţionalismul pseudoconservator şi antisocial al Noii Republici este pus în slujba imperialismului anglo-saxon şi teuton. În concluzie, departe de a avea vreo legătură cu un proiect naţional emancipator pentru români şi minorităţile conlocuitoare, naţionalismul Noii Republici miroase mai degrabă a neofascism internaţional, şi deci a rasism social şi chiar propriu-zis, fiind de aşteptat ca pe viitor această duhoare să devină tot mai intensă.

P.S. Între timp, văd că a apărut şi articolul lui Mircea Platon[16], care mi-a confirmat bănuiala că  printre cei care în anii ’90 s-au ocupat de combaterea naţionalismului românesc (aparent cel mai puternic din Europa de Est la vremea aceea, de unde putem deduce că operaţiunea de reeducare la care am fost supuşi poate fi considerată un succes de proporţii) se numără însuşi domnul Gallagher.


[1] Între timp, aşa cum era şi de aşteptat, date fiind experienţele anterioare, Victor Ponta şi-a cerut spăşit iertare pentru îndrăzneala de a fi lătrat la stăpâni.

[2] Am redat textul englezesc al domnului Gallagher deoarece traducerea în română a celor de la contributors este neinspirată.

[4] Pentru o poziţie raţională cu privire la problema imigraţiei româneşti şi bulgăreşti din UE vezi articolul Victoriei Stoiciu: http://www.contributors.ro/societatelife/de-ar-sti-britanicii-cum-gandesc-romanii-%E2%80%93-doua-aspecte-ignorate-despre-migratia-romaneasca/

[6] Ţinând cont de problema dublului standard şi a modificării standardelor în materie de corectitudine politică, cred că e cazul să ne întrebăm şi câtă preocupare reală faţă de soarta minorităţilor şi cât interes pervers se află în spatele agendei corectitudinii politice. În contextul unei polemici aprinse, care a avut loc pe site-ul de stânga criticatac, cu ocazia incidentelor ce au avut loc ca urmare a proiecţiei unui film cu tematică gay la Muzeul Ţăranului Român, Raoul Weiss a făcut următoarea afirmaţie: „No bine, în speță civilizația nu mai înseamnă „puritatea rasială”, ci puritatea morală PC (Political Corectness) – și ce? Câtor nemți din 1933 credeți că le păsa de teoriile lui Rosenberg? Păi cam aceeași proporție din populația românească se pasionează, împreuna cu G. Soros și Sigrid Rausing, pentru fascinanta tematică LGBT. În ambele cazuri, sunt ideologii elitare, for the happy few, dar foarte utile pentru a justifica cenzurarea maselor „inepte”, ale căror apetențe primitive, de pildă spre conservarea unui mediu nefracturat hidraulic, sunt uneori exprimate chiar de preoți BOR, dar cum să lași microfonul unuia care nu respectă dreptul la gay marriage?” (http://www.criticatac.ro/21547/lupta-de-clas-faza-pe-cultur/#comment-48805). Aşadar, în contextul polemicii respective, Raoul Weiss sublinia faptul că exportul de liberalism cultural şi de corectitudine politică, finanţat de marele capital occidental, are ca scop erodarea culturilor şi identităţilor naţionale care altminteri ar putea opune rezistenţă neoliberalismului economic, imperialismul cultural fiind astfel înaintemergătorul imperialismului economic. Nu vreau să mai revin la acea polemică (cei interesaţi pot citi intervenţiile mele de la rubrica de comentarii a articolului unde se găseşte şi intervenţia mai sus citată). Dar, pornind de la această polemică, aş vrea să spun câteva cuvinte cu privire la polemica, tot de pe criticatat, dintre mine şi Florin Poenaru, polemică ocazionată de un articol de-al meu de luna trecută ce privea relaţia dintre discursul antisistem (anticapitalist) şi discursul anticorupţie. Astfel, pentru faptul că am spus că anticorupţia în sine este bună şi necesară, doar că nu este suficientă şi este instrumentată în mod pervers (propunând recuperarea şi depăşirea acestui discurs ca alternativă la respingerea sa ireductibilă, pe care o consider păguboasă), optând pentru respingerea ireductibilă a discursului anticorupţie, Florin Poenaru mi-a dat peste nas cu argumentul conform căruia „discursul anti-corupție –generos finanțat din vest – a fost mecanismul prin care România și alte state post-comuniste au fost integrate ca periferii în structura de acumulare și de clasă a Uniunii Europene” http://www.criticatac.ro/…/la-ce-servete-discursul…/. Si m-a etichetat drept mic burghez. Foarte bine. Dar atunci de ce nu tratează cu aceeaşi măsură şi discursul « antinaţionalist », « antiortodox » şi « antifascist », promovat în toţi aceşti ani de aceleaşi ONG-uri la care face referire? Nu doar că nu-l tratează cu aceeaşi măsură, dar, dat fiind faptul că depistează hidra fascistă în spatele fiecărei ii şi a fiecărui tircolor, îl şi practică el însuşi cu vârf şi îndesat, ajungând până la concluzia că e de preferat să se facă exploatarea de la Roşia Montana decât « să salvăm RM cu preţul de a crea o mişcare puternică naţionalistă » (http://www.criticatac.ro/24095/de-ce-nu-mai-merg-la-marul-de-duminic/). Eu n-am zis niciodată că, într-o ţară care a avut parte de o nefericită experienţă fascistă, antifascismul trebuie respins în mod ireductibil sau că, în sine, o serie de poziţii critice ale stângii nu sunt perfect legitime. Ba mai mult, am insistat întotdeauna asupra faptului că vom reuşi să ne depăşim starea de minorat cultural-politic, şi, pe cale de consecinţă, condiţia de « second-class citizens » ai Uniunii Europene (la nivel de demnitate identitară, nu la nivel de venit) atunci când vom reuşi să combatem corupţia cu resurse proprii şi deci autentice de civism (exemplul Pungeşti este, în acest sens, unul cât se poate de lăudabil), şi când, eliberând Ortodoxia din captivitatea legionară, vom reuşi să facem critica fascismului, inclusiv a celui românesc, pe baza unor resurse spirituale şi morale extrase din tradiţia creştină a poporului român (pe care legionarismul, pretinzând că o apără, nu a făcut decât să o compromită). În schimb, din câte se pare, Florin Poenaru strecoară ţânţarul şi înghite cămila. Aşadar, după cum se vede, nu avem doar naţionalism fără popor şi antipopor, ci şi socialism fără popor şi antipopor. Nimic nou pe frontul de est.

[7] http://www.contributors.ro/cultura/despar%C8%9Birea-de-miori%C8%9Ba-viciul-fatalismului-%C8%99i-imperativul-innoirii/; vezi şi replica lui Mircea Platon la îndemnul „bolşevic” al lui Neamţu de a „eutanasia mioriţa” (https://alexandruracu.wordpress.com/2011/12/23/mircea-paton-miorita-irozii-si-nerozii/).

[9] Mircea Platon şi Ovidiu Hurduzeu, A Treia Forţă: România profundă, Editura Logos, 2008, p. 287.

[11] Evoluţia lui Mihail Neamţu este relevantă şi din următorul motiv: într-un afiş electoral apărut pe pagina de facebook a lui Mihail Neamţu, la puţin timp după ce, în seara zilei de 21 decembrie, acesta a fost izgonit de protestatarii din Piaţa Universităţii, se afirmă faptul că, „după decenii de manipulare, minciună şi demagogie”, România are nevoie de „o nou clasă de oameni politicieni” (deci nici de politcieni, şi nici de oameni politici, ci de „oameni politicieni”) care „să clădească…mai ales încrederea” https://www.facebook.com/photo.php?fbid=726072607411847&set=a.446228468729597.106342.442867569065687&type=1&theater. Din câte se pare, printre „oamenii politicieni” cu care şi-a propus Noua Republică să (re)clădească încrederea românilor se numără şi domnul Paul Ghiţiu. În 2004, fostul parlamentar CDR Paul Ghiţiu, la vremea respectivă membru al Asociaţiei Rost şi prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie, scria următoarele despre Gigi Becali: „Îl susţin pentru că, mă credeţi sau nu, am regăsit în mesajul său lucrurile în care şi eu cred şi despre care am scris destul de mult în ultimii ani, lucrurile care ţin de moralitate, de utilizarea valorilor creştine ca principii ale societăţii. În acelaşi timp, zona identităţii naşionale promovată de Gigi Becali m-a atras: zona naţionalismului care înseamnă demnitate, şi nu excludere. Întoarcerea la valorile tradiţionale, m-am regăsit în toate acestea. Lăsînd deoparte firea lui năvalnică, eu cred că, în acest moment, el e sincer în ceea ce-şi propune » http://www.evz.ro/…/paul-cheltuieste-gigi-plateste… EVZ.ro” Astăzi, când fostul patron este la puşcărie iar P.G. rămâne în continuare un membru de marcă al Asociaţiei Rost (aka garda de fier vechi, asociaţie cu care Noua Republică pare să întreţină relaţii tot mai bune), lăudătorul de mai ieri al lui Gigi Becali scrie următoarele pe site-ul Noua Republică: „Două teme, doi piloni ai oricărei construcţii societale şi statale au fost aduse în derizoriu, batjocorite, umilite şi, cel puţin în spaţiul public actual, aproape golite de sens, sau negativizate: dimensiunea naţională şi cea spirituală. De vină sunt mai cu seamă, din zona în care avem chipuri şi nume, marionetele Vadim şi Funar, pentru prima, şi Becali, pentru a doua, prin circul dizgraţios în care le-au tras, ajutaţi bineînţeles de tot restul haitei politice de stânga, singura care a guvernat România în aceşti ani”http://www.nouarepublica.ro/…/dumnezeu-politic…Urmează nişte elogii la adresa lui Reagan şi a doamnelor Thatcher şi Merkel, după care P.G. ne explică de ce optează pentru prezenţa lui Dumnezeu în politică: „Pentru că refuz morala cu ziua, sau cel mult cu săptămâna, în care ce e bine astăzi nu mai e bine mâine” http://www.nouarepublica.ro/…/dumnezeu-politic….

[15] http://www.nouarepublica.ro/ro/opinii/brbatul-hipster-cavaler.html. Neamţu se face că nu ştie că, înainte de a fi fost creat de politica de industrializare a PCR, „proletariatul unsuros şi zgomotos” la care face el referire a fost creat, pe ruinele Evului Mediu, de sistemul economic pe care îl promovează el zgomotos, şi care a distrus Evul Mediu (cu toată poezia lui) la fel cum distruge astăzi ce a mai rămas din România profundă.

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

60 de răspunsuri la Naţionalismul antipopor

  1. Radu Zugravu zice:

    Foarte bun articolul.

  2. Mircea Platon zice:

    Un articol care asaza lucrurile in context. Mi-a placut si mie articolul Victoriei Stoiciu.
    Gallagher vad ca a ramas mut. Poate ca a acceptat propunerea pe care i-am facut-o si, de acum inainte, isi va manca linistit pensia chibitand UKIPul, departe de plaiurile mioritice. Duca-se cu Dumnezeu!

  3. panasonic zice:

    Vad ca Neamtu, care e si pro-piata si pro-viata, defileaza alaturi de o mascota:
    http://www.nouarepublica.ro/files/stejarul.pdf

  4. Mihai zice:

    Presupusul „nationalism antipopor” al Noii Republici mi se pare slab argumentat. E mai mult o senzatie, decat un fapt. A pretinde ca stiti dvs mai bine ce se afla in spatele unor luari de pozitie ale NR, ca de fapt NR crede altceva decat spune – toate acestea sunt niste prejudecati. Chiar si daca numai la nivel declarativ (deocamdata), NR este singurul partid romanesc care vorbeste de o Europa a natiunilor suverane. Dvs ne asigurati ca e o pacaleala, un simplu joc oportunist. Pe ce va bazati? Pe un feeling? Intr-o Europa care-si uita sau isi neaga radacinile crestine, cum de vedeti in NR cel mai detestabil partid? Cand voi auzi de la dvs (ortodox declarat) critici fata de adevaratii dusmani ai traditiei crestine, socialistii si liberalii?

    • Eu am criticat intotdeauna aspectele necrestine sau fatis anticrestine ale socialismului si liberalismului. In schimb, de ani buni, liderul NR promoveaza un neoliberalism pe care eu il consider profund necrestinesc. Cine agreeaza darwinismul social neoliberal cu crucea in frunte si cu finantare de la bugetul de stat sa se duca sa cante pe la alte mese. In rest, argumentele le gasiti in text. Ca nu va conving e o alta poveste. Nici nu ma asteptam.

  5. Mihai zice:

    Chestia cu finantarea de la bugetul de stat n-am inteles-o. NR este un partid ca si celelalte, nu beneficiaza de drepturi in plus. Cu atat mai mult cu cat guvernul USL, care controleaza bugetul, nu ar avea vreun interes sa-si favorizeze adversarii.
    Finantarea NR este una modesta. Nici nu se compara cu cea a partidelor care sunt sau care au fost la guvernare. Caci se stie ca partidele aflate la putere practica diverse metode ilegale (in special licitatii trucate) pentru a obtine bani pentru partid.

    NR este un partid al dreptei crestine. Inteleg ca sunteti crestin, dar nu va place dreapta. Pe cand se lanseaza un partid al stangii crestine? Decat sa sabotati subversiv eforturile unor alti crestini, de ce nu va promovati ideile in arena politica, astfel incat crestinii din Romania sa fie reprezentati in parlament fie de dreapta crestina, fie de stanga crestina, dupa cum considera fiecare? Prin aceste atacuri gratuite, neprovocate si repetate la adresa dreptei crestine democratice nu faceti altceva decat sa va orientati simpatizantii catre partide gen PSD, caci nu le oferiti o alta optiune.

    V-am scris aceste randuri in virtutea ortodoxiei pe care o clamati. Daca va pasa de soarta crestinilor din Romania, fiti mai responsabil cu criticile la adresa altor crestini. Am vazut ca va obsedeaza Baconschi, Neamtu, Papahagi… Chiar credeti ca ei reprezinta pericolul cel mai mare in Romania? Aveti vreo rafuiala personala cu ei de care cititorii nu stiu? In tara asta se intampla tot felul de blestematii, dar pe dvs va preocupa cativa intelectuali de dreapta. De ce nu plagiatorul Ponta? De ce nu manipularea nociva facuta de presa lui Voiculescu? De ce nu coruptia generalizata?

    • January 2014 zice:

      „Coruptia generalizata” s-a generalizat si cu ajutorul celor de soiul Baconsky si Neamtu, care au sustinut din rasputeri minciuna utila, mogulii buni si capitalismul utopic al regimului basist.

    • 1. Mai toată elita băsistă, inclusiv Neamţu, a propovăduit ani buni statul minimal şi cruciada anti-bugetari pe bani de la stat. Despre actuala finanţare a NR nu ştiu multe, dar ar fi interesant de aflat. Ţinând însă cont de cameleonismul (o sugestie, dacă tot veni vorba de mascote) „noilor oameni politicieni” de la NR, nu pot decât să am încredere că anticorupţia lor e la fel de imaculată ca şi cea băsistă.

      2. Cred că Mihail Neamţu nu trebuie să-şi facă prea multe griji cu privire la ceea ce spune Racu, cu atât mai puţin de o eventuală concurenţă politică din partea lui Racu, deoarece Racu n-a stat la masă cu elita şi vine cu un discurs care a fost şi este în mod sistematic marginalizat de aceeaşi elită care s-a specializat de ani buni în vânzarea de gogoşi pentru proşti şi împărţirea de resurse (în cea mai mare parte publice) pentru prieteni.

      3. Îmi imaginez cât de mult îi pasă de „soarta creştinilor din această ţară” cuiva care traduce dramele familiilor destrămate de emigraţie drept „dar al libertăţii”, şi îmi imaginez de asemenea că, atunci când a denunţat drept legionară încercarea lui M. Platon de a pune pe picioare un personalism conservator antineoliberal, a făcut-o, desigur, din responsabilitate faţă de soarta creştinilor din această ţară (mai ales a celor care fac parte din „proletariatul unsuros”). Ca atare, găsesc de cuviinţă să-mi exercit şi eu responsabilitatea faţă de creştinii din această ţară reamintindu-le periodic, acelora care au timp şi răbdare să mă citească, cât de unsuroşi sunt „noii oameni politicieni” de la Noua Republică. În fine, poziţia mea, atât faţă de corupţia generalizată din această ţară, cât şi faţă de diversiunea anticorupţie a elitei băsisto-gdsiste, mi-am exprimat-o în repetate rânduri, inclusiv în ultimul articol publicat pe acest blog https://alexandruracu.wordpress.com/2013/12/16/stat-de-drept-dreptate-si-alte-cateva-clarificari-cu-privire-la-actuala-situatie-politica-comentariu-la-un-articol-de-costi-rogozanu-httpwww-criticatac-ro24469estul-se-revolt-dar-cum/. Aşa că nu mai îmi pierd timpul răspuzând la diversiuni.

      • Mihai zice:

        Nu cunosc decat vag polemicile mai vechi ce s-au purtat intre Mircea Platon, Al. Racu, Iulian Capsali vs. Mihail Neamtu. Ce observ, insa, la mai multi din ortodocsii care nu-l suporta pe Neamtu, este fixatia pe basismul lui Neamtu. Aici cred ca faceti o greseala, NR este desprinsa de Basescu, chiar si daca ne gandim la agenda crestina si conservatoare a partidului. Ca au existat sau ca inca mai exista pozitii comune, aceasta numai in raport cu tabara cealalta (USL, baroni locali, Voiculescu, Antene …) si numai pe anumite teme (stat de drept, justitie independenta, , „martea neagra”, plagiatul lui Ponta …).

        In ce priveste infiintarea unui alt partid crestin, eu am vorbit cat se poate de serios, nu e la mijloc nicio diversiune. Am inteles ca suspectati NR, ca si pe populari, de neoliberalism. Veniti cu o alternativa! Altfel toata critica dvs. are ca efect practic orientarea unei anumite categorii de crestini in bratele PSD si PNL. Nu pot sa inteleg de ce faceti acest voluntariat in favoarea socialistilor si liberalilor, care sunt atat de departati de crestinism? Desigur, aveti libertatea sa actionati cum credeti. Insa mi-e teama ca faceti o greseala strategica de care nu va dati seama.
        Mai bine puneti-va de acord cu cei care va impartasesc ideile (Mircea Platon, Iulian Capsali, razboi-intru-cuvant ….) si demarati o miscare ortodoxa, traditionalista, ce promoveaza valori de stanga compatibile cu crestinismul. Daca nu veti face acest pas spre problemele practice, mi-e teama ca veti continua sa vorbiti din carti, sa vedeti dusmani imaginari, sa credeti in solutii nerealiste. Constructia este mult mai grea decat critica.
        Btw, in ce-i priveste pe „neoliberaliï” de la NR, puteti intra in legatura cu ei. S-ar putea sa va schimbati parerea in bine si astfel sa renuntati la prejudecati.

      • Mda, s-a desprins de Băsescu precum piticii de albă ca zăpada. Eu construiesc cu puţinele mijloace pe care le am la dispoziţie. Iar pentru moment, nu pot spera să construiesc mai mult decât un discurs coerent şi consecvent şi, implicit, să deconstruiesc discursurile inconsecvente şi incoerente pe baza cărora nu se va putea construi niciodată nimic durabil. Faţă de teme ale Noii Republici precum statul de drept, statul naţional, integritatea academică, avortul, ş.a.m.đ. (care toate pot fi instrumentate şi golite de conţinut dacă oamenii care le apără sunt ei înşişi goi de conţinut) m-am pronunţat cât se poate de clar. Nu văd de ce m-aş autocenzura strategic. Cred că tăcerile strategice şi jumătăţile de adevăr nu duc decât la multiplicarea jumătăţilor de oameni. Sunt suficient de marginal încât să nu găsesc de cuviinţă să-mi refuz privilegiul de a spune adevăul întreg. În rest, cu cât mai mult din acest adevăr va fi pus în practică de NR, PSD, PNL, PAS sau de oricine altcineva, cu atât mai bine pentru ţara asta. Până una alta, cunoscând traiectoria lui Neamţu, eu rămân la ideea că este tot un fel de Dan Diaconescu, doar că are un alt public ţintă. Adică un diversionist care caută să capitalizeze voturile antisistem în conturile sistemului.

    • Iată cât de mult le pasă băsiştilor de „soarta creştinilor din România”:

      „În situațiile în care credibilitatea acestor argumente era totuși pusă la îndoială, ne era servit, sub formulări mai mult sau mai puțin originale și mai mult sau mai puțin mistificatoare, argumentul imbatabil al stârpirii celor care „lenevesc” și a favorizării celor care „muncesc”.” http://www.criticatac.ro/24637/recviem-2011-legislaia-muncii/#_ftn3

      Autorul de pe CA face trimitere la o delcaraţie a ministrului muncii din perioada când s-au implementat reformele băsiste în materie de legislaţie a muncii:

      „Ca sa ma exprim crestineste, noul Cod al Muncii spune in felul urmator: ridicati-va voi cei care ati lenevit si munciti, caci rasplata voastra va fi bunastarea. Asta spun ca sa dau o traducere crestineasca Codului. E mesajul pe care il transmit tuturor. Acesti oameni care au loc de munca, muncesc, ei tin societatea asta in spate. Eu spun ca noul Cod al Muncii pe cei lenesi trebuie sa-i aduca la munca si asta va face” http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8383402-botis-traduce-crestineste-codul-muncii-ridicati-voi-cei-care-ati-lenevit-munciti.htm

      Ia hai să vedem ce declara Mihail Neamţu tot la vremea respectivă:

      „Evanghelia condamnă risipa de bani (specialitatea economiei centralizate) şi îngroparea talanţilor. Între Sfinţii Părinţi, Ioan Casian spunea că omul care munceşte e luptat de un singur drac, în timp ce omul care nu munceşte e luptat de o legiune de patimi şi draci” http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/11/28/cotidianul-patriarhal-lumina-rampa-de-lansare-pentru-mihail-neamtu-si-noua-republica-a-lui-traian-basescu/. Din câte ştiu eu, în Evanghelie cel care condamnă risipa de bani e Iuda, pe când Hristos e cel care pune biciul pe cei care fac business în Casa Domnului. Hristos spune „în dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10, 8). În schimb, Mihail Neamţu spune: „pentru mine capitalismul reflectă ordinea firii: cu toţii tranzacţionăm ceva, în fiecare minut al vieţii”.

      Cică şi Malthus era tot teolog.

      • Mihai zice:

        Exemplele biblice sunt nepotrivite.
        Iuda s-a intristat de cheltuirea banilor pentru ca obisnuia sa-i foloseasca in interes propriu.
        „Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?
        Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.”
        (Ioan 12, 5-6)

        Asocierea intre alungarea negustorilor din Templu si castigul obtinut prin munca cinstita este total eronata. Dimpotriva, Sf. Scriptura lauda munca si mustra pe cei lenesi.

        „Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tesaloniceni 3,10)
        „Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură.” (Prov13.4)
        „Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii.” (Prov10.4)
        http://www.ortodoxiatinerilor.ro/comoditatea-lenea/17742-lenea-sfanta-scriptura
        http://ro.orthodoxwiki.org/H%C4%83rnicia

      • Aşa e, aşa e. Cum altfel.

      • Nu-i aşa? Cei de la RÎC au dat o replică foarte bună la mizeria lui Neamţu. Vezi nota lor de la finalul interviului.

      • Mihai zice:

        Am observat obsesia stangistilor pentru subiectul „salarii mici la bugetari vs. salarii mari in companiile private”. Sau iritarea produsa de comparatia facuta de Basescu despre „omul gras (cei multi si neproductivi) in spatele celui slab (cei putini si productivi)”.
        Nu va suparati, dar ne aflam intr-o situatie similara cu cea din povestea lui Creanga, „Cinci pâni”. Si acolo nemulțumitul era cel care pretindea ceva mai mult decât i se cuvenea după contribuția sa reală.
        Si eu consider ca salariile bugetarilor sunt foarte mici. Dar trebuie sa vedem si de ce. Productivitatea muncii este undeva foarte jos ca medie. La stat sunt multe activitati prost organizate si de multe ori si entuziasmul unor oameni prost platiti este si el redus. Plus ca din bugete (central, local, de la regii, agentii si deconcentrate) se fura intr-o veselie. Politicile de stanga nu produc prosperitate, ele incurajeaza lenea, hotia, coruptia. Majoritatea traieste prost, „bucurandu-se”, eventual, de o saracie egal impartita la toti (mai putin cei smecherii, care căpușează bugetul de stat).
        Pentru prosperitate este nevoie de buna organizare, de respectarea unui cod de etica in afaceri, de creativitate, de munca sustinuta. Asta se intampla in companiile de succes. Politicile de dreapta creeaza un mediu favorabil de afirmare a unor astfel de companii, de al caror succes profita intreaga societate. Dreapta incurajeaza initiativa, creativitatea, responsabilitatea individului. Tin minte ce scandal a fost pe „razboi-intru-cuvant” cand Basescu le-a zis celor înzăpeziți să pună mâna și singuri să-și croiască o potecă prin nămeți (s-a zis „Basescu disprețuitorul”, „Basescu urăște poporul” ș.a.). Mentalitatea de asistati (in orice domeniu) ține țara asta în înapoiere și săracie.

      • Lăsând la o parte salariile nesimţite de la stat (de pe urma cărora au profitat şi profită toate mafiile politice care s-au perindat pe la guvernare), în cele mai multe cazuri productivitatea muncii este scăzută tocmai pentru că salariile sunt mici şi nu atrag decât forţa de muncă prost calificată (adică neproductivă). În rest, „deși angajatul Român este în medie de două ori mai puțin productiv decât cel european, este în același timp de mai mult de cinci ori mai ieftin” (http://www.criticatac.ro/24637/recviem-2011-legislaia-muncii/). Ergo, „pentru prosperitate” este nevoie să ocupi poziţia şmecherului, nu pe cea a fraierului, în cadrul capitalismului global. Şi pentru ca românii să poată supravieţui în condiţiile unor dezechilibre structurale istorice, au nevoie de un stat care să-i protejeze de prădătorii globali, nu de o elită politică care să-i vândă ca pe nişte sclavi şi de o elită intelectuală care să le facă morală, cu citate din sfinţii părinţi, pe motiv că sunt leneşi şi că nu-şi dau singuri zăpada, atunci când plătesc 24% TVA statului mafiot băsist, specializat în contracte foarte productive de deszăpezire semnate cu firmele de casă ale PDL-ului. Deci lăsaţi-ne cu vrăjeala că nu ţine. Nu mai ţine. Încercaţi la alte mese.

  6. Mihai zice:

    http://www.dw.de/%C3%AEn-ce-const%C4%83-criza-dreptei-din-rom%C3%A2nia/a-17373804

    „… dreapta populară fără conservatorism nu are nicio raţiune de existenţă. Dacă elimini înclinaţia naturală a societăţilor vechi de a conserva structurile intime care le-au alcătuit, nu mai rămâne decât liberalismul financiar care coabitează excelent cu stânga progresistă.”

  7. January 2014 zice:

    Dom’ MIhai „cunoaste vag” „polemici vechi”. E o atitudine normala pentru orice conservator: sa sustina politicienii recenti, iesiti „imaculati” din jobenul scamatorului. Putem fugi astfel dupa iepuri pana poimarti. Lui Neamtu nu i se reproseaza basismul, ci lipsa de caracter. Basismul e doar un simptom al lipsei de caracter. Nu se poate construi nimic – si mai ales nimic conservator-crestin – cu un om falsificat sufleteste.

    • Da, la fel ca şi „cultul eficienţei”, la care făcea trimitere domnul Mihai mai ieri, şi „lipsa memoriei” reprezintă o trăsătură esenţială a oricărui bun conservator, fiind de dorit ca aceasta să-l caracterizeze mai ales pe alegătorul conservator din România.

  8. Mihai zice:

    Inteleg, in ochii vostri Mihail Neamtu este definitiv compromis, irecuperabil, nicio pocainta nu exista pentru pacatele sale (si ale altor „basisti”). Facand abstractie de acest nume, ce puteti spune despre platforma NR? Ce ii reprosati? Cum ati vedea o platforma crestina? Poate scrieti un articol pe aceasta tema. Eu cred ca astfel de probleme trebuie dezbatute, lasand la o parte orgoliile personale.
    Chiar daca aveti simpatii de stanga, trebuie sa admiteti faptul ca valorile crestine au reprezentat dintotdeauna apanajul dreptei. Nu merge sa aruncati la cosul de gunoi o reteta verificata de sute de ani. O puteti imbunatati, o puteti adapta la specificul national, la momentul istoric in care traim, dar nu puteti pur si simplu sa spuneti ca nimic nu-i bun la o platforma conservatoare.

    http://www.culturavietii.ro/2012/12/30/zece-principii-conservatoare-de-russell-kirk/#.Ut4_-73n5aQ

    Va sugerez din toata inima sa elaborati (impreuna cu alti crestini care va impartasesc ideile) un manifest / program politic care sa va reprezinte. Si apoi sa-l faceti public. E nevoie si de constructie, nu doar de critica. Veti vedea ca nu e la fel de usor.

    • Pocăinţa se face la mănăstire, nu la urne (asta dacă vorbim într-adevăr de pocăinţă şi nu de păcăleală).

      Eu personal nu mă identific pe baza dihotomiei dreapta-stânga dar asta e o altă poveste. Însă nu pricep de ce tot veniţi la mine cu cele zece principii ale lui Russell Kirk de parcă eu aş umbla cu cele zece porunci ale lui Bakunin, Lenin sau Daniel Cohn-Bendit! Mai bine duceţi-vă la Neamţu. Eu de fiecare dată când am avut ocazia i-am arătat ce anume îl desparte de Russell Kirk: https://alexandruracu.wordpress.com/2013/02/25/perversiuni-sexuale-si-perversiuni-intelectuale/. Bineînţeles că nu e uşoară construcţia. Încercaţi doar să faceţi critica neoliberalismului de pe poziţii creştine sau conservatoare şi veţi vedea cum sar pe dumneavoastră toţi haidamacii elitei cu acuzaţii de legionarism, dughinism, etc. Întrebaţi-l pe Mircea Platon că el ştie mai bine din experienţă.

  9. Mihai zice:

    http://www.culturavietii.ro/2014/01/20/raportul-lunacek-despre-pericolul-dictaturii-gay-europa/#.Ut5ecb3n5aR

    Pana una alta, NR este singurul partid care si-a afirmat explicit opozitia fata de astfel de initiative.

    Hai sa zicem, acceptand argumentul dvs., ca NR nu e acel partid ideal la care aspirati (sau, si mai rau, este o pacaleala). Se apropie alegerile europarlamentare. Dati-mi un motiv pentru care un crestin ar trebui sa ignore un partid care se declara explicit pentru valorile crestine si, in schimb, ar trebui sa-si dea votul pentru altele care fie ocolesc acest subiect, fie este dovedit ca voteaza impotriva valorilor crestine (cazul PSD si PNL).

    • E treaba dumneavoastră dacă vreţi să legitimaţi nişte declaraţii lipsite de conţinut şi, implicit, pe oamenii lipsiţi de conţinut din spatele acestor declaraţii. Şi cine a spus că alternativa e să votezi cu PSD sau PNL? Poţi foarte bine să-ţi anulezi votul dacă nu ai cu cine să votezi.

      • Mihai zice:

        Cetatenii ceva mai instruiti vor avea in vedere cine este si ce propune un candidat. Daca dintre acestia multi nu se vor duce la vot sau isi vor anula votul, atunci rezultatul va fi decis de cei care voteaza pentru 1kg de faina, zahar sau 1l de ulei, pentru ajutorul dat de la primarie. Si, eventual, de ceea ce au auzit ei la Antena3, ca orice e rau in tara se intampla din cauza lui Basescu. Asadar soarta va fi decisa de cei mai putin in masura sa ia decizii responsabile. Dragnea, Vanghelie, Mazare, Oprisan si alti baroni vor da pomeni electorale si vor castiga alegerile. Asta-i tragedia in Romania, prostimea iese la vot, intelighentia are ezitari.

        Refuz un astfel de scenariu. Si asa cei care nu inteleg mai nimic sunt majoritari. Eu cred ca de dorit este situatia inversa, cand soarta unui vot este decisa de cei responsabili, instruiti, bine informati. Chiar si daca nu exista un partid care sa ma reprezinte integral, tot voi face o alegere intre doua optiuni. Pentru mine oricare din actualele partide de dreapta aflate in opozitie este o alternativa mai buna decat USL. Si nu doar ca doctrina, ci si in ceea ce priveste calitatea oamenilor.

      • Eu nu cred în mitul ăsta conform căruia marea intelighenţie fără coloană vertebrală sau mica intelighenţie parvenită, şi deci fără substanţă, formată de cea dintâi, votează automat mai inspirat decât populaţia săracă şi fără prea multă şcoală. Nu doar că mai sus numitul clivaj, o fixaţie obosită a dreptei postdecembriste, nu reflectă în mod adecvat realitatea electorală din România (pentru demiterea lui Băsescu, dacă nu mă înşel, au votat în 2012 majoritatea alegătorilor cu studii superioare), dar nici nu prea văd ce a avut de câştigat „prostimea” la care faceţi trimitere de pe urma guvernărilor de dreapta care s-au perindat pe la putere. Ziceţi că PSD-ul le dă mici şi bere (de parcă nu asta face şi PDL-ul). Dar băsiştii ce le dau, afară de şuturi în fund pe drumul către cimitir?

        „Pentru mine oricare din actualele partide de dreapta aflate in opozitie este o alternativa mai buna decat USL. Si nu doar ca doctrina, ci si in ceea ce priveste calitatea oamenilor.” Pentru mine USL şi Băsescu+anexele = aceeaşi mizerie. Cu toate că mizeria cu ştaif mă irită mai mult decât mizeria fără ştaif (însă nu suficient de mult ca să mă facă să votez USL-ul – dar dacă mai încercaţi mult, mai ştiţi, poate chiar reuşiţi să transformaţi un absenteist într-un votant USL – dacă o mai exista până la europarlamentare).

  10. Că tot veni vorba: http://blog.activewatch.ro/diverse/de-la-mircea-toma-pentru-vladimir-tismaneanu/. Păi câţi dintre camarazii de arme au sărit ca arşi atunci când Baconsky a etichetat-o drept „imaculată concepţional” pe Sabina Fati, şi implicit pe Pora, care i-a luat apărarea? Uite, şi pe blogul lui Codrescu, un vechi camarad de arme al lui Baconsky: http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2014/01/o-scrisoare-deschisa.html. Ce-mi plac mie cei care s-au înfruptat ani la rând de la masa preşedintelui ai cărui sicofanţi au fost, care au ignorat sau au tradus în mod halucinant mojicii incomensurabile (vezi cazul cu Băsescu şi Regele Mihai), care ani la rând au excomunicat public pe principiul cine nu e cu noi e împotriva noastră, când vin şi se răstesc la tine, care te-ai ţinut departe de partizanatele politice abjecte de la noi, pe motiv că nu iei atitudine faţă de abuzurile USL-ului, că nu te dai de ceasul morţii alături de corul indignaţilor.

  11. Mihai zice:

    Nimic nu se compara cu linsajul mediatic si manipularea practicate in presa controlata de Voiculescu. Daca nu realizati lucrul acesta, as putea trage concluzia ca sunteti la randul vostru intoxicati de acele manipulari. Pastorul adventist Gadea se dovedeste a fi foarte eficient daca a reusit sa va convinga ca lupta anti-coruptie si independenta justitiei reprezinta niste „diversiuni basiste”.

    Peste 10-20 ani, cand vom privi la perioada actuala mai detasati si mai obiectivi decat o facem acum, sunt convins ca ceata se va risipi. Cred ca veti constata atunci cine a slujit interesele tarii si cine a slujit interese de clan.

  12. SSAT zice:

    Ce vrei sa spui cu „pastorul adventist Gadea”?

    • Mihai zice:

      http://www.ziare.com/media/televiziune/secta-antena-3-1259519

      „Dl. Gadea este, la baza ca sa zic asa, teolog, mai precis pastor. Teoretic si-a schimbat profesia. Practic, doar si-a schimonosit-o. Ceea ce face domnia sa in fiecare seara nu este cu adevarat nici monolog, nici argumentatie, nici demonstratie. Este predica. Are constructie de predica. Are tonalitati de predica. Are accente de predica. Este predica in slujba diavolului, nu a lui Dumnezeu.

      Nu este tipul de predica pe care il auzi in bisericile noastre. Ci aceea practicata de liderii de secte. Aceia care isterizeaza, fanatizeaza si spala creierii prin repetarea obsesiva, agresiva, cu ton de incantatie, a unor teze paranoide, adica a unor constructii de o logica in aparenta fara fisura, dar plecand de la premise fundamental gresite, mincinoase.

      Dl. Gadea nu este un jurnalist. Nici nu cred ca si-a propus sa fie jurnalist. Dl. Gadea este un predicator sectant care seara de seara tine predici de spalare a creierilor. Si trebuie sa admit ca in aceasta postura este foarte bun.”

  13. Mihai zice:


    http://adevarul.ro/news/societate/o-sminteala-1_50a7b8e47c42d5a66369f90b/index.html
    http://www.pasi.ro/revista/despre-ex-pastorul-adventist-mihai-gadea.html

    Si inca o informatie, neverificata insa. Sper ca memoria sa nu-mi joace feste, dar parca am citit undeva (pe FB cred) că Mihai Gâdea ține și acum predici la adventiști în zilele de vineri (vinerea nu are emisiunea „Sinteza zilei”). Este dreptul lui, nimeni nu contesta asta. O spun pentru ca am ramas cu impresia ca nu stiati care este formatia lui de baza, aceea de pastor adventist.

    • SSAT zice:

      Am intrebat pentru ca am vrut sa vad ce spui: cu alte cuvinte, Neamtu sau MRU pot umbla dupa voturile penticostalului Falca, dar imi spuneti acum, ca pe o mare revelatie, ca Gadea e penticostal? Deci Ortodoxia conteaza? Neamtu nu a umblat prin case de adunari dupa voturi, tinand „predici”?
      Stiti cine e Gadea. Dar stiti cine e Neamtu? Daca si Neamtu e din familie de „sectanti”? Ce-ati zice?

      • Mihai zice:

        Cam multe rastalmaciri. Imi atribuiti (ca si dl Racu cand aminteste de „firmele de casa ale PDL”, ca si cum eu aprob clientela politica a dreptei si o dezaprob doar pe cea a USL) idei si intentii care nu imi apartin. Asta seamana cu manipularea de la Antena3. Acolo, despre orice subiect s-ar discuta , concluzia va fi aceeasi: „Basescu este de vina!”
        Cine accepta genul acesta de rationamente, in care si formatia de predicator sectant a lui Gadea joaca un rol, nu cred ca exceleaza la capitolul discernamant.

      • Mai grav e faptul că în timp ce Gâdea valorifică duhul sectant la trustul de presă al lui Dan Voiculesu, Neamţu, aşa cum se poate vedea din interviul preluat de RÎC, îl valorifică (oricare i-ar fi originile) la trustul de presă al Prea Fericitului Daniel. Cum adică tranzacţia ţine de ordinea firii? Adică firea e totuna cu firea căzută? De dat poţi să dai din interes (utilitarism), din datorie (kantianism) sau din dragoste (creştinism). Păi în cazul ăsta scuză-mă dar pietistul (la origine) Kant este mai apropae de Orodoxie şi cu siguranţă mai puţin greţos decât Neamţu. Cu câţiva ani înainte de a declara în Lumina că pentru el „capitalismul reflectă ordinea firii”, Neamţu ne aburea cu John Milbank şi stânga creştină. Să înţeleg că şi asta era tot o tranzacţie?

  14. SSAT zice:

    Nu vad cum poate fi NR capabil sa ne scape de coruptii din Romania daca nu e capabil sa scape de Mihail Neamtu din fruntea partidului. NR nu e decat partidul de buzunar al politicianului de buzunar Mihail Neamtu. Moftul unui moftangiu.

  15. Vorba lui Costi Rogozanu: n-are nimeni un xanax în plus:

    http://www.contributors.ro/global-europa/cei-peste-500-si-carta-77-puterea-celor-fara-de-putere/

    Văd că Sabina Fati a semant. Nu şi Baconsky şi Papahagi. De ce oare?

    • Iar din moment ce domnul Cornea zice că „nu poţi să-i egalizezi în mod relativist pe băsişti şi pontănaci”, întreb şi eu dacă nu poti totuşi să-i egalizezi pe Badea şi Baconsky. Iar dacă nu poţi să-i egalizezi, atunci mă întreb şi eu de ce nu-şi pune semnătura Baconsky alături de Sabina Fati (cum s-ar spune, că tot le place lor să folosească metafore tismănene anticomuniste, călăul alături de victimă). Sau nici pe ăştia doi nu poţi să-i egalizezi? Dar dacă pe Baconsky nu poţi să-l egalizezi nici cu Gâdea, nici cu Fati, atunci el ce e? Terţul exclus?

  16. Vestitor zice:

    In alta ordine de idei, nu vad nimic mai folositor ca eliberarea de obsesii. Au rolul lor in formarea unei atitudini critice initiale, necesare „deosebirii duhurilor”, dar la maturitatea alegerii, a dobindirii unei verticalitati, fie si fragile, trebuie lepadata cirja obsesiilor. Ca din constructiva devine o evidenta fundatura. Exemplu Dl Racu cu marota legionarismului. Nici neo-legionarii nu folosesc atit de des cuvintul si nici Biserica nu este atit de contaminata cum se vehiculeaza pe aici. Nici macar eroii „romantici” de „altadata”. Dimpotriva. Apoi exemplul celor cu obsesia „formatiunii politice”. Are in ea o nadejde laudabila si o nevoie de solidaritate demna de admirat, dar tot o fundatura.
    Pina atunci cind e vorba de impostura evidenta, fie Neamtu, Tismaneanu sau cine o fi, merita sanctionata, fara jumatati de masura si mai ales fara dubla masura, cum spune autorul acestui blog. Dar si reversul. Trebuie laudata „venirea in fire”, fie si cu amintirea pacatelor tineretii. Asa nu pluteste nici banuiala, decit in ochii celor necinstiti si nici temeri nu apar in legatura cu intrebuintarea oricarui fel de masura.
    Iata un exemplu minunat, pe care tocmai astazi l-am descoperit. De fapt e si motivul initial, pt. care postez.
    „Este arhicunoscută disputa din Aula Parlamentului dintre Nicolae Iorga şi Brătianu, în care savantul i-ar fi zis liderului liberal: “Ce pot învăţa eu de la un inginer ca dumneata?” Replica a fost promptă: “Măsura, domnule Iorga, măsura!” Hm! Aşa era. Enciclopedistul Iorga, omul cu cea mai prodigioasă memorie din lume, istoricul strălucit, scriitorul, omul politic avea de toate, mai puţin măsură.”
    Un alt exemplu ca trecutul nu trebuie lasat, nici „sa uitam ce a fost, ca avem intentii bune”, gen Mihai, nu e bun(de dragul unei ipocrite fratii crestine, mai ales cind e vorba de politica si de ce nu chiar si la o bere-ca epoca „romantica” a turnatorilor a trecut), dar nici in manie sa nu se transforme.
    In fine…masura(nici dubla, nici unica, nici relativizanta, ci calea de mijloc autentica, nu a „centrului” imponderal, cum de altfel se si intituleaza blogul). E singura care nu permite axei(verticale) sa se indoaie sau sa se fringa, sau chiar sa fie culcata de tot.

    • Oho, Vestitorule! Welcome back! Mă întrebam eu pe unde erai. Despre legionari, odihnească-se în pace, n-am mai scris de multă vreme. Doar aşa câte o notă de subsol. Cât despre Neamţu, să dea Dumnezeu să-şi vină în fire (că după cum se vede, momentan e cam confuz cu privire la ceea ce este firesc şi ceea ce este nefiresc). Nu e vorba de obsesii sau ranchiună. Ci doar de a analiza ce face Neamţu acum şi de a face legătura dintre ce făcea Neamţu acum şi ce făcea Neamţu înainte, pentru a trage nişte concluzii practice, politice. Iar concluzia mea este că Neamţu nu trebuie creditat electoral. Alţii sunt liberi să tragă ce concluzii vor din textul meu.

    • Mihai zice:

      Nu obsesia „formatiunii politice” m-a determinat sa intervin, ci subiectele predilecte pe care le ataca dl. Racu. Nu urmaresc de multa vreme acest blog, dar mi-a fost de ajuns sa constat care sunt „clientii” dlui Racu: Neamtu, Baconschi, Papahagi, Plesu, Tismaneanu. (Si, desigur, Basescu, dar asta-i deja un trend.)
      Stau si ma intreb de ce considera ortodoxul Racu ca pericolul cel mai mare pentru Romania vine din partea ortodocsilor Neamtu, Baconschi, Papahagi , chiar imperfecti (altfel cum) fiind acestia? Sa-i ataci in fiecare articol este un semn evident al unei obsesii.

      Credinta nu-i bine sa fie instrumentalizata politic, sunt de acord cu acest principiu. Cu toate acestea, intre mai multe optiuni posibile, nu ar fi normal pentru un crestin sa le aleaga pe acelea care promoveaza valorile crestine? Si aici nu ma refer la neo-legionarism, ci la formatiuni democratice. Dl. Racu (si prietenii ortodocsi cu simpatii de stanga) tocmai pe acestea le ataca mai abitir. Ca nu-i sunt chiar pe plac e una, dar ca le dezavueaza cel mai mult, asta mi se pare exagerat. In absenta unei alte optiuni crestine (mai spre stanga), toata aceste critici au ca efect orientarea multor crestini spre PSD. Care PSD inca joaca la doua capete, mai da bani catre BOR pentru voturi, dar pe viitor se va europeniza si va adopta agenda stangii internationale, care, printre altele, nu-i prea crestina.
      Prin urmare, cred ca domnii Al. Racu, Mircea Platon, Ovidiu Hurduzeu, Iulian Capsali, „razboi-intru-cuvant” s.a. , foarte critici la adresa unora prezenti pe scena politica, ar trebui sa treaca la constructia unei alternative cu valente crestine si sociale. Ar fi ceva de aplaudat, si-ar verifica ipotezele de lucru si viabilitatea ideilor* in dezbateri cu profesionisti (nu doar pe bloguri cu simpatizantii), propunerile lor ar capata mai multa consistenta si realism. Iar crestinii ar avea o optiune la vot.

      *Este distributismul o solutie? Se poate centra Romania pe agricultura? Avem nevoie de capital strain sau mergem pe varianta „prin noi insine”? Ne retragem din UE? Poate ramane Romania izolata? Ne indreptam spre Rusia?
      Unii sustin ca au raspunsuri (pozitive) la intrebarile de mai sus. Dar oare asa stau lucrurile? Ne bazam pe cateva sentinte date de Pr. Iustin Parvu („Romania nu are nevoie de nimic din afara”) sau Radu Golban („Iesirea Romaniei din corsetul UE”) sau articole de pe „criticatac” si „voxpublica” si le prezentam ca argumente indubitabile? Ne dam like-uri intre noi si traim cu impresia ca solutia e simpla, ca ea exista, doar ca sunt cativa nenorociti (cei mai mari sunt Neamtu si Baconschi) care o saboteaza? Cam naiv sa crezi asa ceva.

      • Diferenţa dintre Ponta şi Băsescu&friends cred că a fost rezumată cel mai bine de domnul Paul Cernat într-un comentariu de pe criticatac: „Diferenta dintre PSD si Basescu e ca primii te eutanasiaza si-ti canta cintece de leagan, in timp ce al doilea te omoara in batai si te mai si injura ca nu mori mai repede” http://www.criticatac.ro/23592/cateva-mistificri-ideologice/#comment-65544. Deci chiar nu cred că alternativa neoliberală este mai nocivă decât alternativa psdistă. În plus, dacă e să susţinem formaţiuni politice pentru simplul fapt că promovează în mod oficial „valorile creştine”, fără să ţinem cont de substanţa concretă din spatele acestor declaraţii, nu văd de ce n-am susţine atunci şi formaţiuni politice „neolegionare”. Pentru că rasismul duhovnicesc al legionarilor îşi are un corespondent în darwinismul social duhovnicesc al neoliberalilor. Însă după umila mea părere, dacă susţinem nişte formaţiuni politice pentru simplul motiv că se declară creştine, cu toate că filozofia şi practica lor politică se află în contradicţie flagrantă cu principiile creştine, atunci nu facem decât să punem umărul la compromiterea publică a creştinismului. După care stânga de care vă temeţi dumneavoastră atât de mult poate să vină şi să culeagă roadele.

        Pe de altă parte, atunci când construieşti o casă, îi sapi mai întâi fundaţia, nu? Or, dacă după ce tu ai muncit în timpul zilei, în timpul nopţii vin vârcolacii sistemului, care au şi bani, şi spate, şi patimile şi prostia omenească pe care le cultivă şi le exploatează, de parte lor, şi îţi umplu şanţurile săpate, cu moloz, ce faci? Te apuci să construieşti casa peste molozul lor? Nu, deoarece casa respectivă, fără temelie solidă, se va prăbuşi. Aşa că te apuci din nou de săpat ca să scoţi molozul din şanţuri şi, tot aşa, o iei de la capăt în fiecare dimineaţă. Evident, e sisific, dar nici nu există altă alternativă. În modul ăsta poţi cel puţin să speri că, în ziua în care se va prăbuşi şandramaua neoliberală, zi care va veni cu siguranţă, îşi vor aminti unii că x, y, z au înotat ani la rând împotriva curentului şi atunci vor începe să le ia în serios ideile în vederea unei reconstrucţii. Evident, asta dacă nu va fi prea târziu (cum e foarte posibil că va fi).

        PS: Văd că după eşecul răsunător al statului securist susţinut de Aligică, Tăpălagă şi alţi tovarăşi de arme ai lui Neamţu, acesta din urmă a redescoperit România profundă şi credinţa că salvarea de acolo va veni. Fapt cam bizar ţinând cont de faptul că pe pagina de wikipedia a lui Neamţu scrie că acesta „s-a disociat de orice mesianism teologico-politic și de curentul agrarian (‘neopășunist’). Refuzând anexarea în trena unui paseism utopic, Neamțu a susținut teza conform căreia „creștinismul mileniului III va fi urban sau nu va fi deloc” http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Neam%C8%9Bu. Dacă în 2008 Neamţu zicea că e bine ca ţăranii să plece din ţară pe unde apucă deoarece votează cu PSD-ul şi oricum nu mai e loc de ei în România/Europa mileniului trei, acum văd că Neamţu capitalizează electoral eroismul moţilor din Apuseni: „Minte limpede, inimă mare, inițiativă privată, spirit asociativ, dragoste de oameni, gândire pozitivă, speranță și curaj. De ce să ne plece acești oameni din țară? De ce să-i uităm?” https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10201913348730309&set=a.2243256875879.121989.1081823837&type=1&stream_ref=10 Este o întrebare retorică? Sau este o întrebare pe care Neamţu 2014 i-o adresează lui Neamţu 2008? Sau poate chiar o întrebare pe care Neamţul mileniului trei i-o adresează Neamţului mileniului doi?

      • Mitica zice:

        @ Mihai: Si care ar fi „profesionistii” lu’peste care trebuie sa dea aprobare ideilor de un fel sau altul. Pana una alta, ideile la care va referiti au fost publicate in cateva carti – bine primite de publicul larg si chiar de lumea culturala. „Profesionistii” lui peste prajit puteau sa scrie recenzii in care sa dezbata profesionist ideile din acele carti. Au preferat sa taca sau sa atace cu argumente de genul „a, esti pasunist, esti legionar”. Niste moftangii, profesionistii astia ai dumitale.
        Partid crestin cu teologi din jacuzzi. Cu amante si alte alea. Ia zi, Neamtu e divortat, e casatorit, ce e? Are familie, ca vad ca vorbeste de valorile familiei? Vorbeste din experienta sau din carti?

      • Mihai zice:

        @Mitica

        Nu e vorba de aprobare din partea cuiva, ci de dezbatere reala. Nu stiu daca ati observat, dar promotorii anumitor idei-miracol salvatoare, se adreseaza doar simpatizantilor. Cand vorbesti doar pentru gasca ta, e normal sa prinzi curaj si sa-ti imaginezi ca ai descoperit America. Insa adevarata confirmare vine atunci cand dezbaterea este largita, cand participa si specialisti (economisti, juristi, ingineri, chiar teologi) care au alte pareri. Si chiar mai mult, daca acele idei sunt verificate in practica.
        Ce vedem ca se intampla in realitate? Dezbaterea este inexistenta. Eventual isi dau cu parerea cativa yesmen entuziasmati de ideile „maestrilor” , dar cum apare un intrus (i.e. cu alte pareri) este de regula eliminat din discutie, cu acuzele de rigoare (acela este un vandut, un tradator, un ortodox globalist, un basist tembelizat – am citat cateva din apelativele cu care sunt goniti intrusii).
        Rezultatul final este ca un grup ramane captiv sentintelor emise de „maestri”, in timp ce restul societatii nu cunoaste acele idei, sau cand le cunoaste le ignora sau le considera infantile. Fuga de dezbatere reala condamna acele solutii la insucces.

      • Eu zic că e exact invers.

  17. Mitica zice:

    @ Mihai: Cartile publicate nu se adreseaza doar simpatizantilor. Sunt pe masa. Unde sunt „profesionistii”? Vorbiti si traiti intr-un univers paralel. Nu e de mirara ca simpatizati NR.

    • Mihai zice:

      @Mitica
      Se publica multe carti. Ca sa aduci niste idei de genul acesta in atentia opiniei publice, trebuie ca ele sa fie sustinute politic, sa apara in presa de specialitate, in emisiuni televizate etc. Fie se gaseste sustinere la un partid existent, fie se infiinteaza unul nou. Cum se face ca in actualul climat politic din Romania, cu un electorat orientat masiv spre stanga (economica), o idee precum distributismul nu este dezbatuta? A discutat cineva cu acei reprezentanti ai PSD care se ocupa de doctrine politice? Mi-e teama ca nu. Daca tot este stanga la putere, de ce sa nu avem o stanga profesionista, care fructifica ideile valoroase? Poate ca este nevoie de mai multa angajare din partea celor care emit astfel de idei. Cred ca este o problema generala in Romania, partidele castiga voturi promitand ceva, dar nu exista un contract real cu electoratul.

      Nu cunosc situatia maritala a lui MN. Stiu doar ca in toate problemele legate de familie, NR a adoptat explicit pozitii crestine traditionale. Ce alt partid mai face asta?

      • Am înţeles, până acum spuneaţi că nu există creştini de stânga iar acum spuneţi că distibutismul este de stânga. Altfel spus, Chesterton nu e creştin. Şi pe cale de consecinţă, nici Leon al XIII-lea. Adevăraţii creştini sunt doar cei care se pupă în bot cu Milton Friedman (mare cuvios!).

      • Mihai zice:

        Dupa cum bine stiti, distributismul se prezinta ca „a treia cale”, intre capitalism si marxism. Deci n-as zice ca-i de stanga 100%, dar e o idee mai mult la stanga. (O solutie intrucatva similara, dar cu accente mai de dreapta, ar fi larga folosire a fondurilor de investitii, prin care si oamenii cu venituri modeste pot deveni actionari daca isi unesc eforturile, in timp ce afacerea propriu-zisa este administrata de profesionisti; ar fi o solutie si pentru exploatarea terenurilor agricole din Romania). Si aici vorbim de latura economica problemei. Din aceasta perspectiva economica, admit ca exista o stanga crestina, asa cum si PNT-ul interbelic era incadrat la partide de centru-stanga. Cand trecem insa in domeniul valorilor, stanga nu cred ca mai este compatibila cu crestinismul. Papa Leon al XIII-lea are aceeasi pozitie: a incurajat dezvoltarea unei doctrine sociale a BC, dar in acelasi timp a condamnat socialismul ateu. In domeniul valorilor doar dreapta mai este legitima.

        Dupa cum puneti dvs. problema, cineva care v-ar citi blogul pentru prima oara si nici nu ar sti multe despre Romania, si-ar putea imagina ca oamenii de dreapta se bucura de saracia altora, ca ei isi doresc ca altii sa sufere si sa fie slugi ale celor bogati. Dar lucrurile nu stau asa. Eu cred ca dreapta onesta incurajeaza harnicia, initiativa, creativitatea, munca cinstita si respectarea regulilor de catre toti. Solidaritate cu cei in nevoi, dar si responsablizarea acestora. Solutia dreptei la inegalitati este meritocratia. Parvenitii tranzitiei, imbogatitii prin mijloace necinstite nu fac parte din dreapta, ei sunt dincolo de doctrine politice.

        http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/ue-impune-confiscarea-extinsa-a-averii-infractorilor-chiar-daca-sunt-parlamentari-sau-ministri-320786.html

      • „Din aceasta perspectiva economica, admit ca exista o stanga crestina, asa cum si PNT-ul interbelic era incadrat la partide de centru-stanga. Cand trecem insa in domeniul valorilor, stanga nu cred ca mai este compatibila cu crestinismul. Papa Leon al XIII-lea are aceeasi pozitie: a incurajat dezvoltarea unei doctrine sociale a BC, dar in acelasi timp a condamnat socialismul ateu. In domeniul valorilor doar dreapta mai este legitima”.

        Aha, şi din lectura a ceea ce scriu eu dumneavoastră aţi dedus că eu aş afirma altceva. Nu-i aşa? D-aia mă acuzaţi într-un comentariu anterior că mă asociez cu „duşmanii creştinismului”. Hai că am lămurit-o şi pe asta. Şi eu cred că nu doar dreapta onestă, ci orice om onest, încurajează valorile menţionate mai sus. Doar că, din motive pe care le-am enumerat în ultimele două articole, nu cred că dreapta băsistă şi postbăsistă este o dreaptă onestă. Cred că este o dreaptă care culpabilizează poporul pentru a deresponsabiliza elita. Asta era esenţa argumentului din ultimele două articole, în jurul căreia dumneavoastră vă tot învârtiţi în cerc, în mod diversionist, în speranţa că până la urmă mă veţi face să ameţesc.

      • Mitica zice:

        Pai de ce ma intrebi pe mine de ce nu e dezbatuta? Poate pentru ca nu e de stanga, asa cum spui. Iar dreapta de mucava nu se simte in stare sa dezbata serios nimic. Doar sa scuipe clisee neoliberale si sa atace josnic. Ia apuca-te si fa tu o recenzie acelor carti. ca vad ca tot te mananca tastatura. Asta-i culmea: cica nu pot discuta acele carti pentru ca nu au un partid in spate. Cu alte cuvinte, pui carul inaintea boilor.

  18. Mitica zice:

    Si nu mi-ati raspuns la intrebaea privitoare la starea civila a lui Neamtu marele aparator al drepturilor familiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s