Eu de la bun început m-am întrebat ce a fost în capul lui Leșe când a decis să participe la realizarea videoclipului buclucaș, fie și dacă judecăm lucrurile strict din punct de vedere pragmatic. Adică omul știa că are un anumit tip de public, pe care risca să și-l piardă ca urmare a unui astfel de demers. Acum, după ce inițial a afirmat că nu a știut în ce se bagă, iar cei de la TAXI au dat publicității corespondența dintre ei și el, maestrul Leșe revine și încearcă să ne convingă că în capul lui nu e de fapt nimic http://www.activenews.ro/…/Grigore-Lese-nu-da-inapoi-in-fat…. Doar vid și beznă, el nefiind în stare să înțeleagă semnificația unei poezii, stupidă altminteri, în simplitatea (sau mai bine zis simplismul) ei. Or asta, or omul e complet lipsit de caracter, nu atât prin faptul că a participat la realizarea videoclipului, cât prin faptul că, de îndată ce s-a văzut strâns cu ușa, a început să spună ba că n-a știut, ba că n-a înțeles, ceea ce ar însemna că colegii de breaslă vânduți satanei au abuzat de inocența lui.
Firește, Leșe nu e deloc convingător, și asta deoarece, cel puțin înregistrarea de la reuniunea Partidului Noua Republică, chiar nu lasă impresia că ar fi un om prost (și în niciun caz unul prost făcut grămadă). Ca atare, mie personal îmi este mult mai ușor să cred că mizează pe prostia publicului său, decât să cred că, din toți cei 33 de artiști, el e prostul satului – singurul care n-a înțeles ce anume cântă.
Dar mai interesantă mi se pare în acest context inițiativa reformistă a ministrului Curaj, care vrea mai puțină exegeză literară în școli, și mai mult accent pe redactarea cv-ului. Or, întrebarea se pune în felul următor: fără exegeză literară, oare nu cumva o să ajungem în situația de a nu mai fi în stare să interpretăm un cv, sau, mai bine spus, să citim omul din spatele cv-ului, în sensul în care orice individ specializat în vânzarea (sau cumpărarea) de gogoși pentru proști, se va putea recomanda bine mersi ca apărător al României profunde și al Creștinismului? Iar dacă odată cu literatura, mai scoatem și istoria și religia din programa școlară, n-o să ajungem în situația în care orice impostor politic, care inițial a terfelit România profundă pe motiv de legionarism, pășunism și slavofilism, să poată ulterior să facă carieră (cacofonie intenționată) politică, de data asta alături de neolegionari autentici, rebranduindu-se cu „brandul” pe care inițial l-a umplut de rahat, doar pentru a-l confisca ulterior? http://gandeste.org/…/o-replica-de-mircea-platon-%E2%…/23172
Altminteri, astfel de fenomene nu sunt doar profund dezgustătoare, ci și foarte periculoase.
Calea de mijloc 
http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2016/04/dumnezeu-in-spatiu-in-spatiul-mic.html
Daca pina acum imi era oarecum strain, grandiosul proiect, de altfel nu neaparat prin dimensiuni materiale(cum ar parea din vorbele denigratorilor) comparativ, sa zicem ,cu mall-uri, ca cel din baneasa sau cotroceni), acum ma „bucur” de prilejul ivit, prin care se arata (mai clar) lipsa de caracter si impostura unor personalitati publice. Ramine in continuare un motiv de consternare ignoranta, in privinta unor termeni de vocabular teologic, care nu tin de studii inalte, ci de alfabetizare primara. Chiar de scoala primara.
Ca scoala caracterelor, oricit ne-am amagi ca tine (doar) de parinti, institutie de invatamint, dascali, legi, valori, comunitate, activitati culturale/artistice etc. tine de fapt, si in mod esential, de propria alegere.
Si cit de bine, de clar si de minunat, delimiteaza aceasta alegere oile de capre. Inclusiv ca reflexie asupra propriiilor alegeri, ca sa ne dam seama cind fuseram (b)oi si cind capre. Cind vamesi si cind farisei, daca nu chiar preoti sau leviti. Sa multumim totusi pt. aceasta invatatura: „Dupa fapte ii veti cunoaste”. Indiferent in ce culoare a spectrului politic se afla, sau cit de umflata este imaginea publica.
Nu sintem departe insa de trecut
http://www.cotidianul.ro/ministrul-culturii-si-a-facut-singur-dosar-penal-din-cumintenia-pamantului-279470/
Cititi lista de personalitati semnatare, de la sfirsitul articolului.
Mai este ceva incredibil. Nu se tem de declaratii contradictorii, intrucit se bazeaza pe ultima declaratie proprie si pe cit de mult reusesc sa convinga, mediatic prin ea. Mai ales pentru ca ultimele articole cautate sau afisate, vor contine mereu, ultimele declaratii. Ma intreb ce i-a facut totusi sa nu se teama de ridicol, de compromitere. Pe sustinerea cui sau a ce se bazeaza? Cel mai probabil ca nu le pasa. Asa cum nu le pasa nici de lemn, nici de Cruce(daca nu au cruce nu au nici Dumnezeu), nici de biserica, de bunul mers al treburilor cetatenesti chiar sau al tarii.
Se pare insa ca romanul este atit de smerit totusi, incit ingaduie existenta(coma), aproape parazitara, a acestor „personalitati”, in spatiul public, nu zic cultural, indiferent de expresie. Nu mai mult si nu mai putin decit „ingaduiau” si „tolerau”, in filmul Spotlight, membrii comunitatii, toate nelegiurile comise, in acest caz, de catre altfel de vedete ale comunitatii.
Un articol despre cei care „stiu”, ce ar spune sau ce prefera…Dumnezeu, asemenea lui Jimmy Carter:
http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2016/03/telema-si-dilema-doua-nume-o-singura.html