Carduri și vaccinuri: Despre discernământ și limitele autorității clericale

Cazul preotului de la Iași care, conform Ziarului de Iași, ar fi fost depus din treaptă pe motiv că ar fi încercat să le convingă pe mamele din spitalul în care slujea să nu avorteze, să nu își vaccineze copiii și să nu utilizeze cardurile bancare, reprezintă o bună ocazie pentru a lămuri nişte probleme mai vechi.

Ca să fim clar înțeleși, nu mă pronunț asupra acestui caz, ale cărui detalii le cunosc prea puțin. Știu însă că distincțiile și nuanțele despre care voi vorbi în cele ce urmează nu sunt întotdeauna suficient de bine sesizate, și uneori, datorită faptului cu pricina se ajunge la aberații, unele chiar sinistre, iar duhovnicia riscă să degenereze în abuz psihologic. Și este de datoria ierarhiei să vegheze ca acest lucru să nu se întâmple.

În cazul avortului, lucrurile sunt cât se poate de clare. Preotul are datoria să facă tot posibilul pentru a le convinge pe femei (și nu doar pe ele, ci și pe cei care ar trebui să fie alături de ele) să nu recurgă la avort. Refuz să cred că ÎPS Teofan a depus din treaptă un preot pentru acest motiv. Ar fi extrem de grav să fie așa.

Când vine vorba însă de vaccinuri și carduri bancare, trebuie precizat că preotul are obligația să nu abuzeze de autoritatea Bisericii pentru a promova ceea ce reprezintă, în cel mai bun caz, niște păreri personale, care pot fi mai mult sau mai puțin avizate, dar care în niciun caz nu pot fi propovăduite ca adevăruri de credință. Or, din păcate, această distincție este rareori clară, și ca atare, la adăpostul acestei confuzii, unii clerici practic propovăduiesc ca inspirate de Duhul Sfânt teorii a căror sursă de proveniență e deseori literatura proastă de mâna a doua.

Preotul vorbește cu autoritate. E normal să fie așa. Dar autoritatea sa se limitează la cele sfinte, și, în plus, presupune, ca precondiție, fidelitatea față de tradiție și încadrarea în consensul Bisericii. Când ieșim din sfera învățăturii de credință, autoritatea este direct proporțională cu calitatea argumentației. Iar dacă preotul își asumă riscul de a se ocupa de astfel de teme, situate în afara sferei de competență preoțești, atunci trebuie să fie pregătit să discute de la egal la egal cu enoriașul și cu oricine are altă părere. Și, că tot veni vorba de smerenie, trebuie să fie pregătit să se smerească, plecându-se în fața argumentelor raționale.

Din păcate, așa cum am spus, deseori nu se întâmplă așa, existând o confuzie a sferelor de autoritate care, în mod mai mult sau mai puțin subtil, poate duce la abuz de autoritate. Iar aici ar trebui spus că, dacă pe de o parte, Dumnezeu preferă îmbinarea dintre inteligență și smerenie, pe de altă parte, înțelepciunea populară știe că prostia și fudulia fac casă bună, mai ales în situațiile în care, în loc să recunoască că nu se pricepe, sau că se pricepe în limitele în care se poate pricepe cineva care nu este expert în imunologie sau medicină, preotul preferă să investească cu autoritate sacră niște teorii îndoielnice, pe care n-ar fi în stare să le apere, în mod convingător, cu argumentele de rigoare. Din acest punct de vedere, mai smerit, mai deștept și, nu în ultimul rând, mai responsabil, este cel care știe să recunoască faptul că nu știe, atunci când chiar nu știe.

Firește că preotul are dreptul la păreri personale și că, de asemenea, are datoria să se folosească de cunoștințele sale practice pentru a-și proteja credincioșii. Presupunând prin absurd că o mamă n-ar ști că, băgându-și degetele în priză, copilul ei se va electrocuta, e de datoria preotului, și a oricărui om responsabil și normal la cap, să o înștiințeze cu privire la faptul cu pricina. Pe de altă parte, preotul nu are doar dreptul la păreri personale, ci are și datoria a) de a sublinia faptul că nu sunt părerile preotului X, ci ale cetățeanului X, care trebuie luate ca atare de enoriași și b) de a face tot posibilul pentru a se informa în mod cât mai temeinic cu privire la subiect. Dacă simte că situația îl depășește (iar dacă nu simte că situația îl depășește, atunci când chiar îl depășește, înseamnă că are o mare problemă), atunci cel mai bine e să o lase pe mamă în grija medicului și a lui Dumnezeu.

Vorbind la modul general, prostia nu neapărat doare (cu toate că am cunoscut și cazuri în care a reușit să provoace puternice dureri sufletești unor oameni care numai de astfel de experiențe nu aveau nevoie), dar uneori obosește, mai ales când îți cauți liniștea pe la o mănăstire și dai de câte un monah care, în loc să îți vorbească din tradiția trăită și aprofundată, îți umple capul cu toate aberațiile. Alteori, prostia poate să și ucidă, ca în cazul unor forumiști ortodocși care, cu ceva ani în urmă, îi recomandau unei fete aflate pe dializă să moară ca martiră refuzând cardul de sănătate. Nu în ultimul rând, prostia dăunează imaginii Bisericii și, ca atare, îi poate afecta în mod negativ lucrarea pastorală.

În fine, că tot veni vorba de cardul bancar, ar trebui precizat că, deși nu aveau o problemă cu cipurile, circuitele integrate și alte drăcovenii, și nici cu tehnologia din vremurile lor, sfinții părinți aveau însă o mare problemă cu camăta. Și, deși informatizarea joacă un rol crucial în actualul „sistem”, aș zice totuși că baza „sistemului” ține mai mult de camătă decât de cip. Ca atare, tare mă tem că, dacă ar fi să ne ținem strict de sfinții părinți, mai degrabă i-am opri de la împărtășanie pe toți cei care dau și mijlocesc credite, decât pe cei care își iau salariul de pe card. Firește, clerul ar da dovadă de lipsă de discernământ dacă i-ar opri acum de la împărtășanie pe toți frații noștri care lucrează în sistemul bancar. Or, dat fiind faptul că aici, implicit, se aplică un pogorământ rareori conștientizat ca atare, cu atât mai absurdă devine lipsa de discernământ în chestiuni în care nici măcar nu te poți sprijini pe poziții explicite ale sfinților părinți, ci mai degrabă te bazezi pe tot felul de acrobații postmoderne, pe cât de dubioase, pe atât de periculoase.

Personal, după cum am mai spus-o și cu alte ocazii, deși consider că este cât se poate de legitim să ne preocupe ce anume ne injectăm și ce anume înghițim, în mare, și în limitele, nu foarte largi, în care am apucat să mă documentez (neavând copii, e drept că nici nu am investit foarte mult timp în efortul de documentare), argumentele mișcării anti-vaccin nu m-au convins (evident, nu înseamnă că sunt greșite pentru că nu m-au convins pe mine). Dar am scris aceste rânduri pentru că am avut ocazia, de-a lungul anilor, să aud destule inepții servite ca profeții și adevăruri de neclintit, pe care, altminteri, numai un eretic vândut papistașilor, masonilor și evreilor ar refuza să le accepte ca atare.

Altminteri, să ne lumineze Dumnezeu pe toți.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Carduri și vaccinuri: Despre discernământ și limitele autorității clericale

  1. Donkeypapuas spune:

    Domnule, atenţie cum trataţi subiectul în cauză pentru că s-ar putea să vă aflaţi în faţa unei dezinformări grave. Ăştia se folosesc doar de pretextul vaccinurilor, în vreme ce preotul cu pricina îşi sfătuia turma şi asupra AVORTURILOR, un cap de acuzare despre care se vorbeşte mai puţin dar, în schimb, eu am auzit-o pe directoarea instituţiei – la reportajul de la o televiziune – ofuscată asupra „tupeului” preotului de a sfătui mamele să nu practice avortul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s