Ce se intampla de fapt?

In conditiile in care, impreuna cu Andrei Plesu, partizanii legionari ai „ordinii” (mult mai „ordonati” legionarii daca e sa-i compari cu comunistii si nazistii) denunta tezele „national-comuniste” si „conspirationiste”, cred ca ar trebui lamurite cateva lucruri. Fireste ca nu Vestul e la ordinele lui Basescu, si nici excesul de zel al acestei slugi nu ar fi determinat Vestul sa mearga (asa cum a facut-o), impotriva principiilor democratice si de bun simt, pana in panzele albe, accelerand astfel trezirea romanilor la realitate. Si nici despre USL nu este vorba, intrucat aceasta formatiune politica nu modifica relatia cu UE si FMI decat prin niste amagitoare carpeli de bodaproste. Cel putin asta e mesajul pe care il transmite pana acum. Mai mult, opinia publica din Romania ramane inca, in mare parte confuza (a se vedea aberatiile cu localnicii din Piata Olt care protesteaza impotriva abuzurilor procuraturii fluturand drapelul UE).

In esenta, problema e cu totul alta, si in esenta, in ciuda confuziei care predomina inca in mare parte in randurile populatiei, si a intereselor diferite sau chiar divergente care intra in ecuatie (cele populare, si cele ale USL-ului) acest referendum reprezinta, la fel ca si referendumul anulat al grecilor, o reactie nationala si democratica impotriva actualului sistem european si global, pe care o minoritate care privatizeaza profiturile are inca interesul sa-l mentina, si pe care majoritatea pe seama careia sunt socializate pierderile nu mai vrea sa-l mentina. Asta se vede de fapt de la Washington si Bruxelles. Elitele globale inteleg foarte bine acest lucru, si nu de USL se tem ei, cum nici nu mor de dragul nostru, ci se tem de popor: de popoare. Eurocratii inteleg faptul conform caruia, cazul romanesc, nu reprezinta decat un episod in contextul de ansamblu al miscarii centrifuge de recuperare a suveranitatilor nationale, singurele prin care poate functiona (cel putin in momentul de fata) democratia, si care au fost pana acum instrainatate in favoarea unor structuri economice autonome in raport cu socialul, impersonale, netransparente, nedemocratice si transnationale. Asistam, in cazul romanesc ca si in cazul celorlalte popoare europene (in cazul european, criza financiara e completata de problemele structurale ale unei Uniuni care avantajeaza unele natiuni pe seama altor natiuni), la o dezvrajire a proiectului european si a neoliberalismului. Mai precis la o reafirmare a politicului cu scopul reintegrarii economicului in social (ca sa folosesc termenii lui Karl Polanyi), si, pe langa aceasta, la o furie populara indreptata, inevitabil, impotriva elitei care a construit actualul Moloh neoliberal, care cere noi generatii de sacrificiu. Unii spera ca din actualul proces va rezulta o lume mai dreapta. Altii zic ca va iesi haos, razboi, pogrom, s.a.m.d. Dumnezeu stie. Cert este ca, in actualul context, institutiile aservite marelui capital si trompetele lor din teritoriu se tem de popor (si in general de politic) ca dracu’ de tamaie. D-aia urla toti „liniste, treziti pietele financiare!”, precum Leana din balcon in decembrie 89′. Si e normal sa fie asa. E in logica sistemului. Occidentul nu-l vrea neaparat pe Basescu. Vrea doar sa puna botnita votului popular, care musca. Pentru ca, in ciuda a ceea ce tot repeta limba de lemn tismaneana, actuala oranduire economica si democratia se exclud reciproc, fapt de care incepe sa-si dea seama tot mai multa lume, cu consecinte fatale pentru actualul sistem. Sistem care se poate perpetua doar daca majoritatea jupuita sta cuminte in banca ei de teama sa nu sperie pietele financiare. Or, un astfel de sistem nu are cum sa reziste la nesfarsit. Or se imparte mai echitabil bogatia (daca se [mai] poate), or se ajunge la fascism global malthusian (ceea ce spera basistii), or se ajunge la o revolutie dupa care Dumnezeu stie ce va urma. Pentru moment, oamenii inca mai cred in democratia populara exercitata prin intermediul institutiilor statului national. Inca mai apara ce a mai ramas de aparat, sau incearca sa mai recupereze ceea ce inca mai poate fi recuperat, desi, paradoxal, ca sa fac trimitere la Rousseau, nu sunt intotdeauna constienti de adevarata natura si miza a ecuatiei politice. Dar „sentimentul” de revolta este, de principiu, si firesc si legitim. Daca si aceasta credinta in democratia bazata pe suveranitatea nationala va fi dezvrajita, urmeaza prapadul. Intre timp, PDL-ul face tot ce ii sta in putinta pentru a submina atat democratia cat si statul national. Altfel spus, in ciuda a ceea ce afirma multi „amici” moderati, PDL-ul ne duce la dezastru mai repede decat ar putea sa o faca USL-ul. 

Evident, e foarte posibil ca USL-ul spera sa obtina din rasturnarea dictaturii globale o restauratie a privilegiilor oligarhiei locale (sau mai bine zis o reapropriere a acestor privilegii de la puscariabilii din tabara adversa – aia cu morga justitiara afisata pentru cei care de ani buni sunt spalati pe creier cu stereotipiile secretate de Plesu, Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu, &co.: comunistii vs. anticomunistii, Occidentul vs. Rusia, elita vs. poporul, s.a.m.d.). Ramane de vazut daca va reusi. Parerea mea, desi pot, si sper sa ma insel, este ca avem de-a face cu un val prea mare pentru niste interese atat de meschine si de retrograde. In definitiv, finalitatea acestei actiuni politice depinde in mare parte de actorul numit popor. Din concedierea poporului prin obstructionarea, boicotarea si terorizarea procesului electoral, poate profita oricine, mai putin poporul. Macar atata lucru ar trebui sa ne intre bine in cap, atunci cand ne mai intalnim cu eroi civilizatori care vor sa ne faca, noua primitivilor de la portile Orientului, binele cu forta.   

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Ce se intampla de fapt?

  1. Anumitor natiuni macar le-a crescut – vremelnic si inselator – nivelul de viata datorita neoliberalismului. Romanii nici macar satisfactia asta nu au avut-o. Ne-au tot dus cu vorba si cu „stransul curelei” pana cand „luminita de la capatul tunelului” s-a dovedit a fi „Licuriciul cel Mare”.
    Oricum, politica americana si UEuropeana fata de Romania, asa cum se vede ea la nivelul declaratiilor unor Gitenstein, Gordon sau Barroso ne arat clar cine sustine de fapt statul oligarhico-cleptocratic-mafiot. Cea mai buna reclama facuta „rusilor” e marlania dictatoriala a anumitor occidentali si a vatafilor lor in Romania.

    • Excelenta analiza a actualei situatii politice din Romania: http://www.criticatac.ro/18364/agonia-politic-unui-preedinte-juctor/

      Remarc printre altele aceasta observatie, care explica, in ciuda nedumeririlor ingenue ale lui domn Codrescu, atractia leginaroida fata de basism. Spun din nou ca e o chestiune care ar merita un studiu amanuntit cu privire la filiatiile intelectual-ideologice care leaga elita interbelica de actuala elita.

      „Cu adevărat spectaculos mi se pare modul în care discursul intelectual de tip (neo) conservator al intelighenţiei a recalibrat euroatlantic şi, aşa-zicînd, internaţionalist teme ale dreptei naţionaliste interbelice precum antipolicianismul, antiplutocraţia şi chiar antiparlamentarismul, cuplîndu-le la modul soft cu fantasmele regionaliste şi antiruseşti ale germanofililor prohabsburgici din preajma Primului Război Mondial (la pachet cu fascinaţia livrescă pentru modelul federalist american şi german). Pînă aici, nimic de zis, dar drumul spre iad e pavat cu intenții bune. Adevăratele probleme țin de modul de aplicare: voluntaristă, unilaterală și, nu o dată, iresponsabilă. În numele unui radicalism post factum, echivalent unei ucideri în efigie a comunismului necontestat la timp, am asistat, în ultimii ani, la o campanie pentru un libertarianism cu sugestii eugeniste, în care pensionarii și bugetarii erau stigmatizați în bloc drept asistați social, leneși, hoți și neproductivi (omul gras vs. omul slab, în termenii lui Traian Băsescu).”

  2. Donkeypapuas zice:

    Îmi permiteţi să preiau articolul pe blogurile mele?

  3. Pingback: INTRAREA IN NOAPTEA RAZBUNARII (I) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari

  4. Pingback: Alexandru Racu: Ce se întâmplă de fapt? « Blogul lui Donkeypapuas

    • Pai se pare ca articolul lui Aligica despre Breivik nu a reprezentat doar o intamplare. La vremea respectiva, Aligica se plangea ca este acuzat de fascism pe baza asocierii unor citate scoase din context. Nu stiu daca tine neaparat sa ne convinga de ceva, dar aceasta afirmatie recenta a lui Aligica pare extrasa direct din discursurile lui Adolf Hitler. Citez: „aceste milioane nu ar trebui să ne preocupe în sensul că ci­neva ar avea vreo responsabilitate faţă de ei în termeni politici sau civici.” Ce urmeaza? Incolonarea si la dusuri?

      E bizar. In finalul volumului A Treia Forta, anticipai ca, fiind nevoita sa dea ceva si la popor pentru a ramane la putere, elita neoconservatoare va vira cel mai probabil catre stanga de tip welfare state. Nici eu, si se pare ca nici tu, nu anticipam la vremea aceea ca indivizii care la vremea respectiva te acuzau de fascism, vor vira, dimpotriva, taman spre extrema dreapta. Neavand ce sa dea la popor, pentru ca dau tot la licurici, s-au decis sa termine definitiv cu poporul pentru a ramane la putere. Antiparlamentarismul populist din primii ani ai regimului Basescu s-a transformat intr-un antipopulism fascistoid. Astfel incat, departe de a cauta noi forme de legitimare, actuala elita vrea sa se debaraseze complet de insasi nevoia de a se legitima. Ori noi ori ei: aceasta este situatia unde s-a ajuns/unde ne-au adus. E sinistru ce se intampla. Cernat are dreptate: plecarea lui Basescu a devenit un imperativ fundamental, care tine de insasi natura regimului politic in care vom trai. Devine din ce in ce mai clar ca in momentul de fata exista doua alternative: debarcarea sau dictatura.

      • Da, nu-i credeam in stare de asemenea „zvarcoliri de rama” (sau cam asa ceva, ca sa citez dintr-un clasic al gandirii neobasiste). Pe de alta parte, nu-i exclusa inca o reintoarcere la welfarism (alianta cu Dan Diaconescu le va impune masuri de acest gen).
        Am scris la un moment-dat, citandu-l pe Nicholas Shaxson, ca ma tem sa nu cumva sa o apucam calea Africii, unde elitele locale traiesc direct de pe urma dividendelor incasate de la corporatiile vestice care exploateaza resursele naturale. Din punctul de vedere al elitelor respective, oamenii pot sa dispara, si ii si „ajuta” sa o faca, prin metode similare celor din Romania.

      • Mi-au placut declaratiile lui Antonescu.

        http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13041642-crin-antonescu-realitatea-ora-21-00.htm?cfnl=

        Dar fireste, oamenilor „di driapta” le place mai mult Basescu. A se vedea modul abject in care Antonescu e atacat de camaradul Paul Ghitiu, fost vicepresedinte in partidul lui Becali, si om de baza al gruparii de la ROST.

        http://rostonline.ro/opinii-politic/135-maritul-crin

        Apropo, din cate tin eu minte, porecla de „Mirel Mathieu” i-a dat-o lui Crin, Corneliu Vadim Tudor, pe vremea cand CDR-ul era la putere. Pe atunci, Ghitiu si Crin erau colegi de alianta. Drumurile noastre toate…vorba raposatului Dan Spataru…

  5. Draga Alex, acum am si citit si eu articolul lui Paul Cernat. Foarte bun. Se vede treaba ca nu intamplator a scris acea superba si cumva neasteptata – in peisajul literar autohton – carte despre „Modernismul retro în romanul interbelic românesc”. Un personaj ca Basescu nu are ce cauta in lumea Medelenilor. Decat, poate, ca randas!

  6. Ha, ha, ha…La o tabara de vara ascorista, HRPatapievici le va vorbi tinerilor credinciosi despre o civilizatie pasunista cu „radiografia ca fecala”! Iata ca a devenit si HRP pasunist. In deschidere, ar trebui sa vorbeasca Neamtu, alias Rafael Hrasovan, despre ciobanasul capitan (de vas). Macar sa ai demnitatea de a pieri, o data cu Basescu, pe propria ta limba. Dar sa-ti tot modifici la nesfarsit ciripitul, voind sa supravietuiesti cu orice pret, mi se pare o atitudine „de rahat” (ca sa-l parafrazez pe Patapievici). Macar de ar fi luptat impotriva miscarii A Treia Forta in virtutea unei convingeri gresite. Dar bag seama ca au facut-o, cu „ajutor legionar”, strict pentru a mentine in propriul staul niste mioare credincioase manevrabile electoral. Scarbos…
    http://www.facebook.com/groups/demnitate.nationala/permalink/255911121178331/#!/photo.php?fbid=454313517924106&set=a.136788126343315.18894.136748429680618&type=1&theater

  7. Donkeypapuas zice:

    Ştiind cât de drag vă este domnul Claudiu Târziu vă dau şi eu un amănunt „picant”: a refuzat o reglare bărbătească de conturi.

    Posibil ca replicile să vină aici: http://hociungmarian.blogspot.com/2012/08/pe-la-reviste-dastea-nu-e-rost-de.html

  8. dan zice:

    Salut Alexandru! Stii cumva ce s-a intamplat cu blogul lui Mircea Platon, „Focuri in noapte”? De cateva zile apare ca fiind ‘eliminat’ dar nu scrie si de catre cine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s