Lecții de parenting de la Mândruță

Să comparăm reacția lui Mândruță la confiscarea copiilor familiei Bodnariu de către statul norvegian cu reacția aceluiași individ la linșarea unui adolescent de etnie romă din Franța sub suspiciune de furt.

 

Ce spune Mândruță acum?

„Norvegia e o tara luminata, care cauta binele tuturor la nivel de lege si organizare a societatii. In vreme ce cultele care pun accent pe indoctrinarea copiilor… ei bine, nu sunt un mare fan. Eu cred ca parintii nu au dreptul sa ceara copiilor sa creada in ceva. Pot sa le de anumite directii morale, dar nu ii pot obliga la credinta si nici la toceala dogmatica…Nu mai zic de bataie. Bataia nu e acceptabila nici in Norvegia si nici in Romania. Si cei care se pozitioneaza de partea celor cu bataia, oricat de parinti ar fi, sunt, dupa mine, vinovati de abuz prin ricoseu.” https://www.facebook.com/lucian.mindruta/posts/10205788543494789?pnref=story

 

Ce spunea Mândruță atunci?

„Pentru adolescentul recidivist de etnie roma batut in Franta de o gloata care il banuia ca furase dintr-un apartament, cred ca trebuie sa punem cateva intrebari. Nu lui, ci parintilor si liderilor comunitatii rome:

Ce ati facut ca el sa nu fure?

Ce educatie i-ati dat? Ce i-ati spus cand a furat prima oara (da, bietul de el e recidivist la 16 ani)?

Ce modèle sociale are? Ce muzica asculta? Ce spuneau versurile manelelor lui favorite? Ce carte facuse? De ce putina? De ce deloc? Ce valori culturale a primit de acasa? Din comunitate?

Cand i-a spus un bulibasa ca furtul e un pacat? Cand i-a spus un membru respectat al comunitatii lui ca e mai bine sa mori de foame decat sa pui mana?

Pentru ca daca e sa vorbim despre integrare, cred ca trebuie sa incepem prin a defini si a explica societatea in care romii vor sa se intregreze. Regulile ei. Asteptarile ei de la viata celui care vrea sa intre in civilizatie. Alminteri, avem inca un baiat in spital si o intreaga comunitate care se va grabi sa caute vina mereu in alta parte, fara sa arunce o singura privire in interior!” http://www.criticatac.ro/25853/mindru-iganii-valorile-sociale-ale-lumii-capitaliste/

 

Acum, din moment ce Mândruță ridică în slăvi statul norvegian pentru grija manifestată față de minori, ce merge până la ruperea acestora de familie, ar trebui să ne întrebăm și ce așteptări are Mândruță de la stat atunci când vine vorba de grija față de copiii din familii defavorizate, inclusiv față de cei din familiile de etnie romă. Din ideologia anti-asistați afișată de Mândruță și, mai mult, chiar din disponibilitatea sa de a justifica linșajul, rezultă destul de clar că acestor copii statul n-ar trebui să le dea mai mult decât un binemeritat pulan pe spinare. Pe de altă parte, din moment ce același Mândruță ne explică cum esticii, printre care se simte atât de stingher, și țiganii cu atât mai mult, sunt inferiori din punct de vedere genetic în raport cu vesticii[1], rezultă iarăși destul de clar cam ce metode educative li s-ar potrivi, conform logicii lui Mândruță, copiilor de rasă inferioară care au infracționalitatea înscrisă în codul genetic. Astfel, cum pentru Mândruță religia este un simptom al primitivismului și înapoierii la care sunt condamnate (doar) anumite rase, poziționarea sa în favoarea confiscării copiilor albi ca laptele din familiile albe ce se fac vinovate de îndoctrinare religioasă (deci nu se ridică la înălțimea pe care o presupune rasa lor) se potrivește perfect cu justificarea linșării adolescenților infractori mai mult sau mai puțin bronzați, al căror comportament primitiv cum altfel ar putea fi tratat decât cu bătaia. Ca atare, Mândruță realizează joncțiunea între demersul civilizator al Barnevernetului norvegian și demersul la fel de civilizator al statului canadian care, prin programul școlilor rezidențiale, a răpit din sânul familiilor amerindiene în secolele XIX și XX sute de mii de copii pe care i-a civilizat nu doar prin bătăi aplicate în mod sistematic, ci și prin abuzuri sexuale, sterilizări și alte orori. Contează mai puțin că același stat modern care a gestionat respectivul program prin intermediul bisericilor creștine (Catolică, Anglicană și United Church of Canada) confiscă acum copiii unei familii de penticostali. Nu sunt un avocat al corecțiilor fizice, așa cum au înțeles unii. Ele trebuie evitate pe cât posibil și poate că, atunci când se ajunge la ele, acestea indică un anumit handicap al părinților. Dar sunt ferm împotriva statului omniprezent și obscur, care, cu sprijinul întregii industrii culturale și a politrucilor de serviciu, a celor care te îndobitocesc programatic la adăpostul sloganului „gândește liber”, își extinde controlul total prin practica instituționalizării și diseminării anomiei. Așa imperfectă cum e, familia e organică, nu artificială, și preferabilă genului de minunată lume nouă în care nu mai există nimic între birocrația statală și individ. Mai bine să ai un părinte care îți mai trage câte o palmă când ești obraznic decât unul care dă lecții de parenting deși umblă descheiat la prohab prin studiourile de televiziune[2]. Și mai bine să ai un părinte de la care încasezi o palmă când faci mișto de un copil amărât, așa cum a încasat o rudă de-a mea când copilărea pe vremuri la sat, decât să ai un părinte care practic te învață cum să omori științific și civilizat.

[1] http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/prostii-din-2015-postari-de-extrema-dreapta-115207.html

[2]  E traumatizantă îndoctrinarea (whatever that means) iar de bătaie (whatever that means) ce să mai zic! Dar să-l vezi pe taică-tu la televizor cu amanta nu mai e traumatizant. E doar un exemplu parental menit să le imprime minorilor „o anumită direcție morală.” https://www.youtube.com/watch?v=1SK84tr9uQI