Prețul inegalității și al aroganței

Eșecul campaniei de vaccinare a fost pus pe seama mai multor factori: nivelul scăzut de educație al populației, incompetența și incoerența autorităților care inevitabil inspiră neîncredere, efectele inevitabile ale neoliberalismului, de la pierderea încerderii într-un stat care pe mulți i-a abandonat de mult, până la deplina asimilare a concepției neoliberale potrivit căreia fiecare face ce vrea, se descurcă cum poate și cum știe, are grijă doar de pielea lui și îl doare undeva de societate (nu poți să îi dresezi ani la rând pe oameni conform principiilor individualismului neoliberal, iar apoi, când vine pandemia, să le ceri să dea dovadă de „responsabilitate” și „solidaritate”).

Însă o dimensiune pe care mulți au ignorat-o e politica resentimentului, aceeași care explică în mare măsură Brexitul și alegerea lui Donald Trump. Spuneam la un moment dat că mulți dintre românii exploatați în regim de capitalism sălbatic și educați în spiritul aceluaiși tip de capitalism pur și simplu nu înțeleg cum decizia lor de a nu se vaccina îi afectează pe alții sau pur și simplu nu le pasă de societate / popor / colectiv. Dar într-un fel, unii au înțeles că prin nevaccinare pot să-i sfideze, să-i saboteze sau chiar să-i facă să sufere pe cei care i-au exploatat și, mai mult decât atât, i-au insultat și i-au disprețuit ani la rând. Când aceștia din urmă fac apeluri disperate către cei dintâi, implorându-i să se vaccineze pentru binele lor și tuturor, de multe ori nu fac decât să le întărească acestora convingerea că le este întinsă o capcană. Sau s-ar putea să li se aprindă un beculeț și să conștientizeze că au și ei o bombă și au în sfârșit ocazia de a se răzbuna, detonându-se cu tot cu „binefăcătorii” lor, ce n-au dat niciun ban pe viața lor, pe care țin acum morțiș să o salveze, și care n-au ratat nicio ocazie pentru a-și afișa, disprețuitor, superioritatea.

În fond, indiferent de cum ne raportăm la vaccin din punct de vedere strict medical, stilistic, campania de vaccinare s-a manifestat în mare parte ca o etalare a virtuților tefeliste, ca un nou clip cu oameni frumoși de tip Dumnezeu preferă lemnul. Iar un îndemn la vaccinare venit de la niște oameni care nu cu mult timp în urmă aruncau cu bani în electoratul pesedist și care ani la rând au aruncat cu noroi în „pupătorii de moaște” este, de fapt, un îndemn la nevaccinare.

Nu se plătesc doar polițe economice, ci și polițe culturale. Spre exemplu, mulți dintre cei care au fost boicotați la referendumul din 2018, boicotează la rândul lor campania de vaccinare. Conspiraționismul nu e doar expresia lipsei de educație sau a unor anxietăți reale ce privesc posibilele efecte adverse ale vaccinului, ci este și o expresie a resentimentului care a fost alimentat, ani la rând, atât prin diverse forme de exploatare și excludere de la beneficiile creșterii economice, cât și prin afișarea ostentativă a disprețului față de proștii și medievalii cărora acum li se cere să dea dovadă de rațiune și să-i urmeze pe liderii luminați care ani la rând i-au tot scuipat între ochi. E cam aiurea să-i ceri să fie „rațional” celui pe care ani la rând l-ai făcut prost și în a cărui educație nu ai investit mai nimic. Într-o astfel de situație, s-ar putea ca ăla să aleagă să fie prost, așa cum l-ai făcut ani la rând, doar așa, de-al dracu’.

După umila mea părere, cei care ani la rând n-au putut să se abțină să nu jignească largi pături ale populației, mai bine se abțineau acum de la a chema lumea la vaccinare. Oricum mesajul lor a fost bine primit doar la ei în bulă, unde oricum nu era necesar, în timp ce în afara bulei efectul a fost unul de bumerang.

În fine, nu se plătesc doar polițe acumulate de dinaintea pandemiei, ci și polițe din primul an de pandemie, pentru arestul la domiciliu, pentru amenzi, pentru închiderea bisericilor, pentru închiderea piețelor, pentru afaceri falimentate, pentru școala online (acolo unde n-a fost deloc), pentru oamenii lăsați pe drumuri sau scoși din spitale și, mai ales, pentru toate lecțiile predate în tot acest timp de experții neamului și de oamenii mișto care le explicau proștilor de ce e bine să stea acasă.

Aceiași politicieni care i-au lăsat pe oamenii să se descurce cum pot, odată ce au rămas fără afaceri și fără locuri de muncă, le-au cerut acelorași oameni să fie solidari cu concetățenii lor și cu eforturile guvernanților prin vaccinare. Același politician supertupeist care la începutul pandemiei a făcut plângere penală împotriva BOR pe motiv de împărtășire cu lingurința a făcut apoi apel la ierarhia BOR să îndemne oamenii să se vaccineze.

Dar în viață lucrurile nu merg așa: inegalitatea, agresivitatea sociopată și aroganța au și ele un preț, pe care îl plătim acum cu toții, inclusiv mulți dintre cei care nu se vaccinează. Nu poți să distrugi sistematic punțile dintre tine și ceilalți, iar apoi să le reproșezi celorlalți că nu participă la „efortul comun”, când, din păcate, nu prea a mai rămas nimic „comun”.

Nu spun asta cu scopul de a justifica sau de a scuza o anumită opțiune pe care am criticat-o în repetate rânduri sau pentru a elimina din ecuație responsabilitatea și vinovăția individuală. În plus, resentimentul și răzbunarea izvorâtă din resentiment nu sunt atitudini creștinești. Creștinesc e devotamentul sincer față de binele comun. Dar binele comun a fost subminat ani la rând de cei ferm convinși că cel puțin jumătate din Românie trebuie exclusă de la beneficiile economice (că sunt leneși și nu vor să își fac și ei un start-up) și de la decizia politică (că sunt proști, știrbi, medievali, homofobi ș.a.m.d.).

Desigur, unii cred sincer că vaccinul e rău pentru individ și pentru popor. Dar în multe cazuri, credința lipsită de argumente sau chiar reaua credință e expresia unei polarizări politice preexistente, a unei neîncrederi inteligibile în cei care nu au demonstrat mai deloc că îți vor binele și care n-au ratat nicio ocazie să te scuipe între ochi, precum și reacția unei demnități lezate, care are acum ocazia să sfideze sau chiar să se răzbune, și pe care nu de puține ori oamenii pun preț mai mare decât pe viață.