1. Într-o postare recentă de pe blogul domniei sale („Luptători împotriva lui Dumnezeu?”), domnul Răzvan Codrescu revine asupra problemei identităţii naţionale, reafirmând – deşi în mod deloc convingător – legitimitatea naţiunii şi a statului naţional în faţa celor care ne invită să jucăm „europeneşte” în hora transnaţionalităţii SUEuropene. Titlul recentei postări ne dă de inţeles (şi, la rigoare, asta rezultă din text) că aceia care vor să jertfească naţiunea română şi statul naţional pe altarul SUE sunt „luptători împotriva lui Dumnezeu”. Curat bampiri! Pe de altă parte, semnul de întrebare ataşat titlului pare să sugereze totuşi că domnul Codrescu rămâne, în cele din urmă, suspendat undeva între peroraţia anatemizantă şi amiciţia dilematică. Ca şi în alte ocazii, e greu să înţelegi ce vrea de fapt autorul, aşa că să trecem peste. Întrebarea care se pune este următoarea: cine sunt cei care „se luptă cu Dumnezeu” prin faptul că susţin SUE în detrimentul statului naţional? Ştim bine cine sunt. Dar domnul Codrescu refuză să-i numească. În schimb, parafrazând versete evanghelice cu încărcătură mesianică, îl informează pe un comentator nepostat că acesta din urmă (care semnează „gladiatorul”) nu este vrednic „să le lege şireturile” avocaţilor SUE.
„D-nii Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Teodor Baconsky, Adrian Papahagi, Mihail Neamţu, Theodor Paleologu, Varujan Vosganian (am scăpat vreunul?) sînt oameni cărora unul ca dumneata nu e vrednic să le lege şireturile. Dacă s-au înşelat sau au greşit cu ceva (toţi ne mai înşelăm şi toţi mai greşim, şi nimeni nu se află în posesia dreptăţii absolute), n-au de dat socoteală unuia ca dumneata, şi în general n-au de dat socoteală nimănui, decît lui Dumnezeu şi propriei lor conştiinţe.”[1]
Aşadar, domnii respectivi, care ocupă sau au ocupat funcţii plătite de contribuabilul român şi care în acelaşi timp (unii dintre ei cel puţin) scot la mezat statul naţional, cu sponsorizare de la Automobile Bavaria, nu au de dat socoteală poporului român! Ei răspund numai în faţa lui Dumnezeu împotriva căruia luptă (sau nu, că zău dacă mai înţeleg ceva?), ca să-l parafrazez pe Steinhardt, şi în faţa propriei lor conştiinţe (amorale) care se vede cât de mult îi zgândăre! Se înţelege!? Suntem conduşi de o elită SRL şi, potrivit domnului Codrescu, este bine şi normal să fie aşa! Pe de altă parte, nu pot să nu remarc faptul că deresponsabilizarea elitelor politice prin confiscarea tehnocratică a democraţiilor naţionale, reprezintă chiar mecanismul pe baza căruia actuala UE funcţionează din ce în ce mai mult, avansând astfel cu paşi siguri către SUE. Şi atunci se pune următoarea întrebare: domnul Codrescu îşi dă autogol deoarece şi-a pierdut pe deplin punctele cardinale şi, deci, orientarea în teren, sau pur şi simplu îşi aşează „prietenii” mai presus de adevăr şi, implicit, şi de naţiune (a cărei promovare, adaug eu, parafrazându-l pe Maiorescu, este legitimă doar în limitele adevărului)? Sau poate că în cele din urmă domnul Codrescu a descoperit în SUE un camarad de luptă legionară împotriva democraţiei, la fel cum domnul Papahagi vede în SUE un mijloc de afirmare şi propăşire a „rasei albe”? Altminteri, nu ar fi prima dată în istorie când suntem vindecaţi de tarele democraţiei autohtone cu sprijin german! Cert este că incapacitatea mărturisită a domnului Codrescu de a depista „punctul ideal de fuziune între creştinism şi democraţie”[2] nu-l împiedică să-l susţină necondiţionat (cel puţin asta afirma la un moment dat) pe domnul Baconsky care-şi doreşte ca BOR să devină agenţie de promovare a drepturilor omului. Însă dacă democraţia îi dă bătăi de cap domnului Codrescu, „punctul ideal de fuziune” între cruce şi svastică este depistat cu foarte mare uşurinţă. Un pic mai jos, la rubrica de comentarii a aceluiaşi articol, un prieten şi colaborator apropiat al domnului Codrescu depistează şi el „punctul ideal de fuziune” între creştinism şi eugenie, dând de înţeles apoi că legitimitatea acestei fuziuni este contestată doar de către cei a căror gândire a fost „alterată de mediul pestilenţial democratic”[3].
2. Domnul Codrescu afirmă că „naţionalismul genuin n-are nimic de-a face cu şovinismul sau cu vreo altă formă de izolare ori agresivitate etnică”. De asemenea, tot de la dânsul aflăm „că diferitele denaturări ale naţionalismului în istoria politică a secolului XX au dus treptat la o compromitere nedreaptă a înseşi ideii naţionale, ba chiar la o abruptă echivalare a ei cu ceea ce se numeşte îndeobşte rasism, şovinism sau xenofobie. Faptul acesta a convenit mai tuturor taberelor politice de stînga, care s-au grăbit să-şi scoată de aici argumente aparent îndreptăţite în sprijinul promovării diferitelor internaţionalisme, mai mult sau mai puţin democratice”[4]. Pe de altă parte, domnul Codrescu susţine de zor legionarismul (într-o poezioară recentă postată pe blogul domniei sale suntem îndemnaţi, în duhul Căpitanului şi al lui Breivik , „să călcăm pe pui stângişti”[5]) şi nu manifestă vreo obiecţie faţă de tezele eugeniste promovate pe blogul domniei sale. Aşadar, la fel cum îi susţine pe prietenii care militează în mod activ pentru abolirea statului naţional şi a principiului naţional, domnul Codrescu îi susţine şi pe cei care, prin militantismul lor şovin şi xenofob, au compromis şi compromit ideea naţională, făcând posibil actualul succes al luptătorilor împotriva lui Dumnezeu, cei pe care articolul domnului Codrescu, chipurile, îi denunţă. Pentru că, dacă nici legionarismul nu este xenofob şi şovin, atunci zău dacă pricep ce anume înţelege domnul Codrescu prin xenofobie şi şovinism!? Canibalism!?
3. Învârtindu-se în cerc (în jurul prietenilor domniei sale), domnul Codrescu se întoarce (cum altfel?) tot la Protocoale. Nu îmi mai pierd vremea cu teza imbecilă conform căreia un grup de „atotputernici” care controlează istoria (la paritate cu Dumnezeu, cum afirma undeva Mircea Platon referindu-se la teoria conspiraţiei) sunt într-atât de proşti încât să se autodenunţe singuri, într-un document care încape în cele din urmă pe mâna presei, şi care ulterior este invocat timp de o sută de ani de prostimea de pe toate meridianele, iar, uneori, din nefericire, chiar şi de oameni inteligenţi precum domnul Codrescu. Cât despre vectorii modernităţii –individualism, egalitarism, materialism, globalizare, ş.a.m.d. –, aceştia sunt vizibili, cel puţin de la 1789 încoace, pentru cei care au ochi de văzut. Tind să cred că profeţiile unora ca Joseph de Maistre, Tocqueville, Donoso Cortes, Friedrich Nietzsche sau Dostoievski, ca să dau numai câteva nume din seria de mari profeţi ai secolului XIX, nu se datorează unor contacte pe care le-au avut cu membrii „ocultei”. Mult mai important mi se pare în acest context un mesaj către alegătorii din România: ţineţi cont de faptul că omul care face proba unei astfel de culpabile incoerenţe şi care susţine astfel de teze jenante este cel care vă îndemna în toamna lui 2009 să-l votaţi pe Băsescu, prietenul intelectualilor amorali care nu răspund decât în faţa „Dumnezeului împotriva căruia luptă” şi, mai ales (curat pravoslavnic!), în faţa propriei lor conştiinţe! Un exemplu bun cu privire la conştiinţa de clasă/clică a „reperelor intelectuale ale dreptei româneşti” transpare şi din recenta atitudine a GDS-ului, în frunte cu Andrei Pleşu, faţă de obiecţiile de conştiinţă adresate acestuia din urmă de către Sorin Ilieşiu, obiecţii care au dus în cele din urmă la excluderea domnului Ilieşiu din Grupul Pentru Dialog Social[6]. Revenind la domnul Codrescu, acesta le transmite şi astăzi alegătorilor următorul avertisment:
“Cu cineva “de gît” tot vom muri. De acord că Băsescu merită să cadă, dar vom constata pe pielea noastră – ascultaţi-mă ce vă spun! – că România are resurse şi de mai rău. În PDL sînt măcar cîteva figuri mai spălate şi o oarecare demagogie “de dreapta”. Romania va vedea încă o dată ce poate stînga cu adevărat, pe mîna lui Iliescu, Năstase şi – de ochii proştilor – Ponta. În cîrdăşie cu liberalii sau fără”[7].
Dragi alegători: eu nu vă transmit nici un fel de avertisment. Şi nici nu vă îndemn cu cine să votaţi. Vă îndemn doar să vă treziţi din somnul cel de moarte „în care v-adânciră” portavocile panbăsismului dreapta-stânga/minimal-maximal/pro-sistem-antisistem/pro-prieteni-anti-duşmani.
Calea de mijloc 
Pingback: A 54-a zi pentru România | Teologie pentru azi
Draga Alexandru, in actuala confuzie de valori generata de lipsa de criterii de judecata pe care o analizezi foarte bine aici, se pare ca „valorile civic-liberale” mult-trambitzate de apologetii regimului Basescu sunt o masca sub care se ascunde un imaginar politic de grota: cu prieteni-dusmani definiti dupa criterii neguroase, din mlastina timpului. Cum poti sa te opui SUE pe baza de „Protocoale”? De ce nu le furnizam oamenilor nostri politici argumente valide pe care sa le poata sustine in Parlamentul European sau in alte foruri asemanatoare? De ce nu le furnizam argumente si criterii valide pentru ca apoi sa ii putem trage la raspundere pentru abandonarea acelor argumente si criterii valide? De ce ii iertam in numele „prieteniei” pentru tradarea pozitiilor valide doar pentru a vorbi apoi in numele „ingrijorarii” de pe niste pozitii compromitatoare si, in esenta, puerile?
Ai punctat foarte bine: probabil pentru ca de argumentele valide nu le pasa. .
Da, in timp ce ne luptam cu evreii din Protocoale, dezbatem in paginile revistei national-crestine ROST, alaturi de A. Papahagi, legitimitatea natiunii si a statului national. Cand a scos Revista 22 suplimentul SUE, Radu Greuceanu a zis pe blogul lui C. Tarziu ca promotorii SUE sunt masoni. Peste o luna, in paginile ROST, Radu Greuceanu scrie o istorie a dreptei in aforisme, sau ceva de genul asta (mi-e si frica sa o citesc), in timp ce Adrian Papahagi ne vorbeste despre SUE intr-un interviu cu Claudiu Tarziu. Nu stiu ce piruete o fi facut Papahagi pentru ca nu a aparut inca editia online (ar fi fost bine si frumos sa puna pe blog interviul), dar oricum ar fi, mi se pare aiuritor. Mergand pe linia asta, in curand ROST o sa publice si un interviu cu Dan Brown, evident, tot in contextul unei dezbateri! Si atunci, cum sa nu-i dai dreptate lui Roncea care zice ca ROST a devenit un GDS al Ortodoxiei. Nu ca mi-ar face placere sa-i dau dreptate lui Roncea. Dar zau daca mai pot sa pricep incotro merg oamenii astia.
Iar aici se vad efectele pernicioase ale partidului stat basist, care prin intermediul miscarii basiste, colonizeaza societatea civila, asa cum bine sublinia Sorin Cucerai intr-un articol recent http://www.criticatac.ro/14550/unde-sunt-liberalii/. La urma urmei, neolegionarii isi au locul lor in societatea civila, care a) este pluralista si b) este separata de stat – ceea ce nu inteleg basistii, care prin asta fac proba unor veleitati totalitare. Eu, spre exemplu, nu le-am contestat niciodata celor de la ROST legitimitatea de a exista si de a-si promova public ideile, ideile lor care ii diferentiaza de ceilalti. Cu noi s-au certat (in special cu mine, deoarece cu tine erau deja certati) pe tema Legiunii, desi ROST nu s-a definit niciodata ca revista legionara. La urma urmei, nu e nimic anormal in asta. Oamenii merg impreuna pana la un punct iar de acolo inainte o ia fiecare pe drumul lui, deoarece isi dau seama ca se inteleg doar pana la un punct. Perfect normal. Insa cu Baconsky&Papahagi refuza sa se certe (sau daca o fac, o fac pe la berarii) pe tema natiunii, desi ROST s-a definit cat se poate de clar ca revista nationalista, iar Papahagi&Baconsky s-au definit cat se poate de clar ca antinationalisti! Ce sa mai inteleaga omul de rand!?
Or, adevarata problema e ca, militantismul basist, a carui curea de transmisie este reprezentata de intelectualii functionari publici militanti, arunca societatea romaneasca intr-o deruta completa, pentru ca, asa cum ai zis si tu, colonizeaza intreaga gama a discursurilor din societatea civila, astfel incat toti opozantii devin adepti ai „pluralismului in cadrul frontului”. Iar din deruta, in mod natural, se naste, din pacate, suspiciunea. Oricum ar fi, in conditiile astea bizare, in loc sa ne preocupam de teoria conspiratiei, devine mult mai legitim sa ne intrebam daca nu cumva revista ROST, in noul sau format editorial si cu noua sa echipa editoriala, nu apare de fapt cu sprijin financiar FCD-ist. Altminteri, Baconsky ne-a informat cat se poate de clar ca vrea sa „mobilizeze” toate fortele de dreapta. Fireste, nu am nicio dovada in acest sens si de aceea subliniez faptul ca este doar o ipoteza. Dar este una coerenta, in conditiile in care discursul celor de la ROST este unul incoerent. Oricum, este un scenariu mult mai coerent si mai plauzibil decat scenariul bazat pe Protocoale. Mai mult, in cazul de fata, totul poate fi facut cu convingerea sincera ca se actioneaza pentru o cauza nobila, ca de, dreapta trebuie sa mearga mai departe iar noi traim sub vremi s.a.m.d.
Ca o fi asa sau ca nu o fi asa, problema mai grava este ca mobilizarea pusa in practica de Miscarea Basista ii face pe romani sa-si piarda coerenta. Vad asta la mai multe nivleuri. Oamenii iti spun concomitent si ca a) Basescu si USL sunt o apa si un pamant, si ca b) Basescu e cea mai buna optiune posibila. Nu mai poti sa intelegi nimic!
Dupa cum spunea Cucerai in articolul mentionat mai sus, o societate civila normala nu se imparte in dreapta si stanga. O societate civila normala e compusa din liberali, conservatori, nationalisti, social-democrati, comunisti, ecologisti, feministe, legionari, ortodocsisti, s.a.m.d. Basismul insa patrunde peste tot si d-aia il si numesc panbasism. Astfel, ajungi sa-i vezi pe cei de la Pro-Vita facand echipa cu Monica Macovei, sub bagheta unui presedinte ale carui politici de austeritate au dus la injumatatirea numarului de casatorii (!) in ultimii patru ani, si care declara ca 20% dintre romani sunt homosexuali! Eu sunt pro-life. Si vreau sa votez cu un partid cu agenda pro-life. Basismul imi ofera in schimb unica optiune de a vota cu partid pro-life-pro-choice-anti-gay-pro-gay!
Asadar, basismul confisca toate identitatile, fie prin clientelism, fie prin „prietenism” (prea putin conteaza), si prin asta, inevitabil impinge societatea romaneasca intr-un razboi romano-roman a carui unica miza este Basescu (fapt reflectat si de recenta atitudine a lui C. Andries de la ILD, care tinea musai sa transforme o dezbatere ce tinea de orientarea politica intr-un conflict dreapta/stanga, tradus strict in termeni de pro-Basescu anti-Basescu). Si, in ultima instanta, ma forteaza si pe mine sa intru in razboiul civil romano-roman, in ciuda faptului ca eu nu vreau acest lucru. As fi preferat sa stau pe bara, pentru ca in ultima instanta nu aceasta este lupta mea, dar nu ma lasa basistii. Intr-o tara normala, nu se negociaza principii la nivelul societatii civile. Se voteaza pe baza principiilor iar, mai tarziu, in parlament, se negociaza majoritati parlamentare si formarea guvernului. Asa ar fi normal sa se intample. De aceea trebuie sa scapam de Basescu, deoarece basismul colonizeaza societatea civila dupa modelul colonizarii administratiei publice. PSD-ul a colonizat administratia publica, dar nu a reusit (sau a reusit prea putin) sa colonizeze societatea civila. Basismul reprezinta insa in mod clar un atac la adresa normalitatii.
Am citit interventia lui Claudiu Tarziu asa ca revin un pic asupra subiectului ca sa se inteleaga clar ce am spus:
1. Nu am absolut nici o proba concreta ca editarea revistei ROST este finantata de FCD, si sunt pe deplin fidel principiului ca un om ramane nevinovat pana la proba contrarie. De altfel, a edita o revista cu finantare nici nu reprezinta o culpa morala, atata timp cat lucrurile se petrec in mod transparent, si atata timp cat jurnalistii/editorii sunt gata sa renunte la finantare daca li se cere sa-si calce pe constiinta.
2. Nu am afirmat decat ca, in conditiile de fata, interogatiile cu privire la relatia dintre FCD si ROST sunt perfect legitime. Domnul Codrescu afirma intr-un comentariu ca „d-nii Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Teodor Baconsky, Adrian Papahagi, Mihail Neamţu, Theodor Paleologu, Varujan Vosganian (am scăpat vreunul?) sînt oameni cărora unul ca dumneata (comentatorul nepostat) nu e vrednic să le lege şireturile. Dacă s-au înşelat sau au greşit cu ceva (toţi ne mai înşelăm şi toţi mai greşim, şi nimeni nu se află în posesia dreptăţii absolute), n-au de dat socoteală unuia ca dumneata, şi în general n-au de dat socoteală nimănui, decît lui Dumnezeu şi propriei lor conştiinţe”. Mai incolo revine asupra problemei nationale, intr-un comentariu foarte bun cu care, „principial”, sunt perfect de acord. In acest context face urmatoarea afirmatie: „Naţionalist poţi fi şi fără nici o apartenenţă politică (şi aş îndrăzni să spun, în paranteză, că acesta este, de pildă, şi cazul meu). Tot în sensul acesta a fost naţionalist şi părintele Stăniloae, şi a fost, este şi va fi Biserica Ortodoxă, fără nici o implicare de natură politico-ideologică şi fără nici un extremism.
Acesta este firescul naţionalismului. Varianta lui ideologizată este mai degrabă o perversiune, care închide primejdia unor derapaje nedorite (cum au şi fost unele în istoria recentă).
Din păcate, propaganda antinaţională a creat de-a lungul vremii nişte reflexe de gîndire tembelă, care-i fac pe mulţi să confunde grosolan lucrurile – şi, cum se zice, să arunce apa murdară din copaoie cu copil cu tot.
În secolul al XIX-lea, n-au fost „inventate” – cum o tot repetă, din prostie sau din ticăloşie, politrucii noii gîndiri unice („politic corecte”) – naţiunile şi naţionalismele, ci doar s-a petrecut, pe alocuri, ideologizarea reprobabilă a sentimentului naţional firesc şi organic, care a existat dintotdeauna în sînul fiecărui comunităţi etno-spirituale (în frunte cu cea evreiască)”. Ma intreb daca domnul Codrescu citeste revista al carei redactor sef este. Daca ar fi facut-o, ar fi observat ca „prostia” sau „ticalosia” la care face referinta se manifesta in spusele domnului Papahagi, intervievat de Claudiu Tarziu, altminteri domnul Papahagi facand si proba unei obraznicii agasante (raspunde in doi peri deseori, s.a.m.d.) http://fc-d.ro/adrian-papahagi-despre-statele-unite-ale-europei/. Asadar, rezulta din cele de mai sus ca domnul Papahagi este fie un prost, fie un ticalos, caruia cineva (oare cine? un violator, ca sa fac trimitere la nastrusniciile argumentative ale domnului Papahagi?) de pe lumea asta nu este vrednic sa-i lege sireturile! In acelasi timp, eu care sunt de acord „principial” cu domnul Codrescu (ne separa legionarismul, nu nationalismul, chiar daca s-ar putea sa nu cadem intru totul de acord asupra unor detalii) sunt „abject” si „necinstit sufleteste”. Cu alta ocazie am fost „vierme de closet”.
3. Dar nu despre mine este vorba. Ci despre relatia domnului Codrescu cu domnii Papahagi si Baconsky, relatie care nu se poate explica decat in doua feluri: fie printr-o psihopatologie a domnului Codrescu, fie prin faptul ca domnul Codrescu depinde intr-un fel de FCD, si se teme sa muste, asa cum ar fi cazul, si asa cum o face cu exces de zel in alte ocazii. Pentru ca, lecturand declaratiile halucinante ale domnului Papahagi (si, in treacat fie spus, chiar nu inteleg ce anume voia sa lamureasca Claudiu Tarziu prin acest interviu – se putea lamuri doar utiandu-se la cine a finantat suplimentul 22, chestiune care ar fi trebuit sa faca si obiectul uneia dintre intrebarile care i-au fost adresate domnului Papahagi), eu chiar nu mai pricep care este reziduul de dreapta din discursul domnului Papahagi, pe care domnul Codrescu il menajeaza de frica stangii globale si locale! Si oricum ar fi, este pe deplin jenant sa te hranesti cu resturile resturilor de la masa stapanilor. La fel cum este pe deplin jenant sa gasesti „circumstante atenuante” crimelor legionare, atunci cand nu le ascunzi sub pres pe de-a intregul, invocand printre altele, mai mult sau mai putin, si Protocoalele, in timp ce adopti o atitudine „principiala” si „apolitica” de non-combat, atunci cand prietenii din FCD te anunta senini cum sunt ei gata sa instraineze, pe banii BMW-ului, suveranitatea nationala pentru care au murit milioane de romani. Cum bine imi spunea M. Platon intr-un e-mail: d”aca adevarul nu trebuie aparat, ci se apara singur, atunci de ce sunt asa de importanti legionarii? Ce aparau ei? Cuiburile?”. Pe de alta parte, ma simt nevoit sa-l citez si pe Joseph de Maistre, o autoritate a dreptei traditionaliste de la care se revendica domnul Codrescu, si pe care legionarii ar fi facut bine sa-l citeasca cu mai multa atentie (in special tezele lui cu privire la raportul dintre revolutie si contrarevolutie): „n-am facut nimic impotriva ideilor atata timp cat nu atacam persoanele.
4. Pe de alta parte, cetateanul sanatos si responsabil al unei democratii sanatoase si responsabile, se intreaba intotdeauna cine finanteaza presa. Cetateanul turmentat se tot cearta (cand e treaz) si se impaca (cand e beat) cu tovarasii de berarie. In plus, in momentul in care sprijini in mod public anumite personalitati politice, ca e vorba de Basescu sau de Baconsky (trebuie tinut cont si de faptul ca la ROST scriu si membrii ai FCD-ului), e normal ca lumea sa-si puna intrebari cu privire la motivatiile tale. Te expui la un risc, mai ales daca traiesti intr-o tara ca Romania, pe care trebuie sa ti-l asumi. Ca atare, ti-l asumi doar daca merita, si ca sa dovedesti ca merita, trebuie sa te prezinti public cu un discurs foarte coerent si foarte consecvent. Dupa parerea mea, si nu doar datorita intervievarii domnului Papahagi, cei de la ROST nu mai sunt in stare sa faca lucrul acesta de ceva vreme incoace. Iar de aici incep intrebarile. Legitime. Nu „insinuarile”, si nici calomniile. Altminteri, detest zvonistica iresponsabila si nu este intentia mea sa raspandesc zvonuri sau sa formulez acuzatii nefondate.
Zice dl A. Papahagi: „Vă semnalez, între altele, că Teodor Baconschi a influențat decisiv poziția României în cazul Lautsi vs Italia privind eliminarea simbolurilor religioase din sălile de clasă. Datorită d.lui Baconschi, România s-a alăturat Italiei, Poloniei, Irlandei și Greciei și a câștigat împreună ele: crucifixul a rămas la locul lui.”
E clar: fără dl Baconschi, România ar fi rămas nedecisiv influenţată, s-ar fi pierdut în expectativă, cel mult, iar crucifixul ar fi fost evacuat din sălile de clasă. Cu alte cuvinte, România singură nu s-ar fi alăturat Italiei, Poloniei etc. Numai dl Baconschi a înclinat decisiv balanţa. El şi numai el este, prin urmare, cel care dă tonul creştinismului în patria noastră. Graţie semnalării de către dl Papahagii, am aflat şi noi (în sfârşit!) că, fără dl Baconschi, ne-am pierde reperul vital în materie de simţire creştinească şi n-ar îngheţa doar apele din jacuzzi, ci şi agheasma din toate bisericile noastre.
O ultima precizare cu privire la aceasta interventie care mi-a atras o serie de injurii „duhovnicesti”. Interventia mea nu denota decat urmatorul fapt: datorita incoerentei si incosecventei discursului public al unora dintre cei care scriu la ROST, exemplificate in mai multe dintre interventiile mele, persoanele respective nu imi inspira incredere. Sunt sigur ca sentimentul e reciproc. Ca atare, consider ca interogatia cu privire la natura relatiei lor cu FCD-ul este una legitima, deoarece este posibil ca aici sa se afle cheia inconsistentelor semnalate. Atata tot. Intre timp, pot sa-mi permit si luxul de a-l crede pe cuvant pe Claudiu Tarziu atunci cand afirma ca ROST nu primeste sprijin financiar sau de alta natura de la FCD. Şi în rest să fim cu toţii sănătoşi.
Uite pozitie de conservatori autentici:
„The Spanish rebellion has begun, sooner and more dramatically than I expected.
As many readers will already have seen, Premier Mariano Rajoy has refused point blank to comply with the austerity demands of the European Commission and the European Council (hijacked by Merkozy).
Taking what he called a „sovereign decision”, he simply announced that he intends to ignore the EU deficit target of 4.4pc of GDP for this year, setting his own target of 5.8pc instead (down from 8.5pc in 2011).”
http://blogs.telegraph.co.uk/finance/ambroseevans-pritchard/100015432/spains-sovereign-thunderclap-and-the-end-of-merkels-europe/
Cand am scris in 2010 despre influenta Germaniei asupra politicii noastre (La loc telecomanda) si asupra UE, doar dl Radu Golban mai scria, din unghiul de vedere al domniei-sale, despre aceste lucruri. Am mai scris apoi, iar Rost a venit la un moment-dat cu un articol in care se vorbea de „germanofobia” unor anglo-americanofili sau asa ceva. Adica toate argumentele pe care le aduceam, valide, si circuland in lumea civilizata, erau tratate in mlastina disperarii unor anumite bloguri drept niste chestiuni pur subiective. Poate ca oamenii inca mai spera ca zvarcolirea rameasca sa le aduca victoria celui de-al Treilea Reich, nu stiu ( o fi un ritual: Paparuda e folosita la aducerea ploii, si rama zvarcolita aduce victoria lui Adolf).
Iata insa ca in toata Europa se aud voci – conservatoare (Anglia, Spania, Cehia) sau socialiste – si se ridica argumente serioase impotriva politicilor economice si sociale ale GEUrmaniei. Si noi ce facem: bagatelizam aceste argumente si facem opozitie SUE pe baza de „Protocoale”!
E clar, dl Codrescu apasă pedala „naţionalismului creştin” ca să dea viteză mârţoagei legionare, care se mişcă destul de apatic. Vorba aceea: pe bloguri, pe ILD şi oriunde se poate posta vreun comentariu scris, mârţoaga legionară mănâncă jar şi parcurge instantaneu imensa distanţă dintre vorbă şi faptă, dar când vine vorba de o acţiune în concret, printre oameni şi nu printre litere, mârţoaga cade lată de apatie. Din acest motiv, mai mult ca sigur, dl Codrescu a ajuns să apeleze la lozinci naţionaliste şi să posteze poezii pro legionare cu îndemnuri mobilizatoare, în lipsa eficienţei propriei argumentaţii care se căzneşte, fără succes, să satisfacă vagi rigori academice. Dl Codrescu a perceput exact însă moleşeala teribilă care a cuprins (noi zicem ab initio) rândurile legionare, încât a trecut urgent la postarea unor poezii şi cântece de resuscitare a convingerilor (şi aşa destul de superficiale) ale colegilor de ideologie. Nu cred că o să reuşească nimic. Şi nu din cauza „puilor stângişti” care i s-ar opune (ideologic, nu altfel) şi pe care, se pare, dl Codrescu i-ar prefera sub cizmele legionare, ci din cauza propriei impotenţe funciare de a opera cu Adevărul. Demonstraţia e prea la îndemână ca să nu o prezentăm. Zice dl Codrescu spre finalul articolului Luptători împotriva lui Dumnezeu?: „Religia lui Hristos, deopotrivă universalistă şi personalistă, poate cataliza, pe de o parte, dezvoltarea specifică şi armonioasă a fiecărei persoane umane în cadrul organismului său etnic (a fiecărui “eu” în cadrul lui “noi”)” După aşa cuvinte, se vădeşte că unde creştinul autentic vede în Hristos o prezenţă transfiguratoare, dl Codrescu o concepe doar „catalizatoare”. Unde creştinul autentic vede în Hristos un Mântuitor personal, dincolo de spaţiu şi de timp, dincolo de apartenenţa la vreun neam sau la altceva, dl Codrescu vede în Hristos un nimerit adjuvant de natură să stimuleze „dezvoltarea specifică şi armonioasă a fiecărei persoane umane în cadrul organismului său etnic”. Bineînţeles, „organismul etnic” la care se referă dl Codrescu nu e altceva decât neamul, susţinut de un naţionalism intransigent, de factură legionară. Aşa că dl Codrescu ar face bine să nu-L mai amestece pe Hristos în elucubraţiile dumnealui. Pentru că Hristos ne cere să părăsim lumea pentru El, pentru Adevăr şi nu să ne ţinem de ideologii, de legionarism sau de naţionalism. (Şi, cum ziceţi, dle Codrescu, religia lui Hristos “poate” cataliza!? Să ştiţi, dle Codrescu, dacă citiţi aici, că atunci când îl îmbrăţişezi pe Hristos şi când te rogi la El, nu se umblă cu „poate”, iar contactul nu e nici mediat, nici atenuat, nici perturbat de varii organisme etnice.)
Şi tot Hristos ne-a dat pilda spălării picioarelor, aşa că să nu îndrăznească dl Codrescu să înlocuiască pilda lui Hristos cu propriile sale pilde. Să-i spui fie şi unui anonim că nu e vrednic „să le lege şireturile” unora ca Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Teodor Baconsky, Adrian Papahagi, Mihail Neamţu, Theodor Paleologu, Varujan Vosganian e dovada că n-ai nici o legătură cu Hristos. Adică Hristos a putut să le spele picioarele apostolilor, iar un biet muritor nu e demn să lege şireturile unora ca aceia numiţi de stimabilul Codrescu!? Păi ce-or fi numiţii, Intangibilul Necunoscut?! Negura cea Nepătrunsă?! Inviolabila Prezenţă?!
Restul consideraţiilor dlui Codrescu se ignoră pe motiv de crasă ignoranţă logică şi teologică.
„Păi ce-or fi numiţii, Intangibilul Necunoscut?! Negura cea Nepătrunsă?! Inviolabila Prezenţă?!”
Marele Anonim 🙂 Ala cu Fundatia Anonimul, de le-a dat premii si subventii ani de zile dilematicilor cu sireturile dezlegate si cu randurile stranse.
Interesant este urmatorul lucru. Pe de o parte tradarea cauzei nationale si, implicit – cel putin conform logicii domnului Codrescu – a lui Dumnezeu, nu afecteaza cu nimic demnitatea supraumana a sustinatorilor SUE. De aceea domnul Codrescu ii cenzureaza pe lustragii care nu sunt vrednici sa frece pantofii domnului Baconsky. Pe de alta parte, atunci cand miza luptei nu mai este natiunea si, implicit – cel putin conform logicii domnului Codrescu – ordinea firii asa cum a fost lasata ea de Dumnezeu, ci delimitarea mitropoliilor BOR, lupta devine extrem de radicala iar demnitatea episcopala nu mai valoreaza nici cat o ceapa degerata. Atunci, asa cum subliniaza un comentator al acestui articol http://razvan-codrescu.blogspot.com/2012/02/radu-preda-politicianismul-bisericesc.html, se da drumul la scuiparnita si (unii) ierarhi ai Bisericii devin „guzgani”, „hiene” si „inaintemergatori ai viermilor neadormiti”. Foarte straniu! „Harul” cu care a fost investita (de catre cine?) elita isi mentine stralucirea cea dintai oricat de mult s-ar adanci reprezentantii elitei in mocirla compromisurilor. La ierarhi s-ar parea ca nu se mai aplica, chiar si atunci cand compromisurile sunt infinit mai putin grave decat in primul caz. Desi in acest caz stim clar de unde vine harul: de la Hristos. Deh, ce te faci cu suflarea duhului legionar! Curat traditional!
Am citit replicile postate de Capsali pe blogul lui Târziu. Nu trebuie să puneţi la inimă. Astea-s limitele specimenului respectiv. Pe vremea când nu aveam interdicţie de a da replici pe acel blog, acest Capsali mă ameninţa că „Paul Goma îmi va rupe picioarele”. Asta pentru că îndrăznisem să aâle spun că Goma făcuse cerere de intrare în PCR. (În acea vreme nici nu ştiam că că renumitul opozant fusese chiar membru timp de câţiva ani buni, până la excluderea sa). Voisem să le reamintesc celor din gaşca de acolo că perioadele istorice nu trenuiesc judecate în mod simplist, că sunt nuanţe foarte mare între epocile aceluiaş regim. Dar „gorila” a sărit imediat ca să-l „apere”, cică, pe cel care nici nu avea nevoie de apărare, pentru că relatase el însuşi episoadele cu partidul.
Pesemne este în spiritul rost-ului! Un alt om, Ioan de la Chiueşti, s-a trezit etichetat „vierme” de către Răzvan Codrescu doar pentru faptul că scrisese că unii oameni pot fi nostalgici după o epocă în care aveau asigurat un loc de muncă şi o pâine pe masă.. Cred că a rămas şocat când a citit răspunsul!
Se inmultesc oamenii care spun ca imparatul e gol:
„Ştiu că am dat zilele trecute de un site: În linie dreaptă care se reclamă al conservatorilor români (http://inliniedreapta.net/). Frunzăream articole şi titluri de articole şi regăsem o grilă dihotomică de interpretare roş-albastră (liberali vs republicani) ca în America doar cu excepţia schimbării unor nume. În loc de Mitt Romney sau Newt Gingrich era PDL; în loc de vituperaţiile contra lui Obama şi pericolului socialist aici erau şarje contra opoziţiei, a PNL-ului, lui Sorin Oprescu sau Mădălin Voicu. ”
http://constiinte.ro/in-cautarea-realismului-pierdut
M-am convins definitiv: Razvan Codrescu e basist.
Treaba lui. Astfel de oameni nu pot fi convinsi de nimic: asa ca mai bine lasati-l in pace.
Pai exact asta am decis sa fac. Cred ca din momentul asta, orice om cat de cat inteligent isi poate da singur seama de ceea ce se intampla. Pe de alta parte, eu mai am si altele de facut.
Iata un indicator perfect al aberatiei romanesti http://www.criticatac.ro/15128/tinerii-romani-cei-mai-pesimiti-din-europa/ . In timp ce toti europenii isi pierd increderea in institutiile UE, doar increderea romanilor in aceste institutii creste. In acelasi timp, spre deosebire de ceilalti europeni, cresterea increderii romanesti in institutiile UE este direct proportionala cu cresterea catastrofala a pesimismului. Numai in Grecia e la fel de mare, dar acolo increderea in UE s-a prabusit in doar cativa ani. Cu alte cuvinte, daca restul europenilor (inclusiv vecinii bulgari) sunt deopotriva mai realisti si mai optimisti (si, evident, sunt mai optimisti tocmai pentru ca sunt mai realisti), romanii in schimb sunt si mai irealisti si mai pesimisti! Evident, aceste aberatii, cultivate ani la randul de elita sistem-antisistem, convin de minune GEUrmaniei, care ii impinge pe romanii de dreapta in distopia SUE, taman cand dreapta de pretutindeni (vezi recentul interviu din Adevarul cu Marine Le Pen) da de pamant cu SUE! Iar romanii au impresia ca SUE e solutia pentru a scapa de stanga locala! Trebuie sa ne scape „aia” de ea, ca noi nu putem sa fim nici realisti, nici optimisti. Romanii au diaree si se trateaza cu laxativ, iar dupa aia se deprima ca nu le trece. Si drept consecinta, maresc doza. Ce altceva ar putea sa faca? Nu stiu ce „carticica” (a Capitanului, a lui Mao, a lui Plesu?) e de vina, dar cineva ne-a tampit rau de tot.
Domnule Racu, poporul roman e un popor foarte prost.
Imi pare rau sa spun chestia asta, dar cum se poate numi un popor care l-a votat de 3 ori la presedintie pe Basescu (spun de 3 ori daca punem la socoteala si votul de la referendumul de suspendare).
Cand te lasi pacalit de 3 ori la rand de un ticalos precum Basescu inseamna ca ai de-a face cu un popor slab educat politic, fara atitudine civica, prostit si indobitocit.
Asta e concluzia mea.
Liniuţadreaptă se îndreaptă drept spre antiromânismul lui Viktor Orban. Şă dă-i osanale într-o veselie! Pentru că hungarismul este, nu-i aşa?, de dreapata! Şi să vezi de-acu etichetări! Numa’ de-alea cu extremistul proto, mâncător de unguri, naţional-comunist (asta va veni de la Volodea, că părinţii lui erau specailişti în recunoscut naţionaliştii încă de pe băncile Kominternului)
http://inliniedreapta.net/de-vorba-cu-viktor-orban-exista-o-europa-ascunsa/
Mihail Neamțu povesteşte pentru Money Express care îi mai e viața în timp ce lucrează la mişcarea politică ce ar mai salva din pierderile PD-L: „Aveam un grant al Academiei Române care îmi asigura un post căldicel, cu șofer, casă de la RA‑APPS. Mai aveam un post de director științific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului prin care puteam călători oricând la orice hotel de patru stele din Europa.”
http://www.criticatac.ro/15257/intelectualii-lui-bsescu-se-pregtesc-zboare-cu-low-costul/
Da, si apoi spune ca „se plafona la stat”. Adica ceea ce facea la IICCMER nu era ceva serios si cu miza, ceva legat de demnitatea si de memoria nationala, era o simpla sinecura la stat. la stat degeaba.
Pe de alta parte, amicul Volo se face ca ploua in chestiunea articolelor scandaloase ale lui Aligica si Mihaies (legate de Breivik) si ii trage tare impotriva „islamofascismului”, Pus la colt, ii sare in ajutor renumitul gagademician euNuke, de la situl care promoveaza idei xenofobe si rasiste inlineidreapta. Si Vladimir Tismaneanu ia notite de la euNUke, care delireaza in stil caracteristic (si trage o teorie a conspiratiei anti-teoria conspiratiei):
„euNuke spune:
22/03/2012 la 20:31
Nu îmi stă in fire să intervin cu replici in mod deliberat contondente in astfel de polemici, insă frontul bizar construit de păreriştii hăis, contra, aiurea-n-tramvai ca reacţie la modesta şi delicata alegaţie a domnului Tismăneanu reclamă o atenţie sporită. Am să vorbesc oleacă despre aceşti trupeţi de ocazie intr-o cauză cu totul străină de ei, şi sper ca bunul amfitrion să-mi scuze maliţiozitatea şi apostrofările acide ce vor urma.
Avocaţii diavolului in şomaj tehnic
Probabil că orice cititor lucid se întreabă ce pasaj anume in textul lui Tismăneanu a provocat reacţiile vehemente ale atîtor comentatori de limbă română . Care este mobilul atacului la adresa acestuia şi chiar atragerea in ring şi pocnirea prin asociere ideologică a unor alţi preopinenţi precum domnul Aligică? studiind intr-o cheie psihanalitică frazeologia acestor revoltaţi de serviciu, descoperim că deranjul pare a proveni de la etichetele politice ce construiesc o imagine defavorabilă unui subiect drag lor, sau oricum faţă de care prezintă un bizar nivel de ataşament afectiv. Constructul politic “islamofascism” pare a fi cheia descifrării unor tulburări cu o propensiune colectivă aiuritoare, in concepţia acestor agenţi ai corectitudinii autosesizaţi alăturarea celor 2 elemente de compunere fiind nu numai defăimătoare, dar şi un soi de contravenţie la regimul juridic al proprietăţii termenilor, proprietate pe care, in mod evident, numai domniile lor o pot stăpîni, in pofida tuturor definiţiilor anterioare oferite conceptelor cu pricina. Corectitudinea trupeţilor anonimi este cu atît mai grotescă cu cît abuzul de etichetare ‘fascistă’ a interlocutorilor este ilustrat chiar in replici lor inepte de 3 rînduri in care fascismul capătă o conotaţie fantastică: pasămite orice generalizare ar fi indiciu de fascism. Cum domnul Tismăneanu şi-a permis să generalizeze, rezultă că… Dar, această logică din lăuntrul patologicului, nu este utilizată decît selectiv, in raport cu duşmanul de moment, cu cuvîntătorul ce îndrăzneşte să aducă in aceeaşi frază islamismul şi fascismul, nu şi atunci cînd diverşi corifei ai stîngii abuzează de definiţia stalinistă a fascismului şi împroaşcă cu etichete infamante personalităţi creştine ori intelectualii de dreapta. Această fractură schizoidă împinge activistul de ocazie la gesturi intempestive, scoţîndu-i la suprafaţă latura agresivă, asta pentru că realitatea dumnealui are nevoie stringentă de confirmare, lupta sa împotriva “fascismului” trebuie să capete o materializare, un inamic. La aceste scurtcircuitări mentale se adagă deseori şi o latură complet iraţională, o ură indusă artificial in acel gol căscat de ignoranţă, cel mai adesea faţă de un neam depărtat faţă de care manifestă un complex contagios, al omului vulnerabil in faţa manipulării oculte. Aşa se întîmplă că cel mai adesea lipitorii etichetei recente de “islamofob” ascund ei înşişi o fobie, pe care o scot la suprafaţă ori de cîte ori este mediatizat negativ un subiect drag lor, prilej numai bun de exhibat pornirile relativiste şi sofismele ieftine tipice avocaţilor din oficiu. Desigur, pe aceşti trupeţi nu-i angajează nimeni, sînt subcalificaţi şi mult prea impulsivi pentru a sluji pe tărîmul cuvintelor o cauză. Ei sînt avocaţi din oficiul propriu, pledează fără să fie plătiţi, apărînd in închipuirea lor criminali legaţi de providenţă de un termen ce trebuie să rămînă neprihănit. Poate că unii dintre ei speră să se facă remarcaţi in acest front, poate că alţii au fost retribuiţi in vreo campanie electorală recentă sau ca propagandişti mercenari de duzină, iar prestaţiile lor in favoarea Islamului/-ismului sînt doar efectul unui şomaj tehnic. Dar, sînt oare aceşti avocaţi in mizerie conştienţi vreo clipă că pledoariile lor beneficiază Diavolului, şi că cei ce nu merită nicio scuză şi nicio justificare, darmite atenţia şi diligenţele lor, profită public de această nefericită atenuare a culpei, in afara oricărei judecăţi legitime? Păi nu, căci in convingerile acestor luptători la bară răul absolut nu există decît atunci cînd este indicat de o autoritate religioasă sau ideologică, deci orice demonizare exterioară sferei lor de gîndire este din start reprobabil. Şi iată cum ajungem chiar la o trăsătură esenţială a fascismului, in opinia mea, anume spiritul captiv unei paradigme tradiţionale, in care tradiţia nu mai poate fi doar strict religioasă, după un secol de socialism cu manifestare totalitară. Şi am să-l citez aici pe Umberto Eco, din eseul său despre fascism:
“But in spite of this fuzziness, I think it is possible to outline a list of features that are
typical of what I would like to call Ur-Fascism, or Eternal Fascism. These features cannot
be organized into a system; many of them contradict each other, and are also typical of
other kinds of despotism or fanaticism. But it is enough that one of them be present to
allow fascism to coagulate around it.
1. The first feature of Ur-Fascism is the cult of tradition.Traditionalism is of course much
older than fascism. Not only was it typical of counter-revolutionary Catholic thought after
the French revolution, but it was born in the late Hellenistic era, as a reaction to classical
Greek rationalism. In the Mediterranean basin, people of different religions (most of them
indulgently accepted by the Roman Pantheon) started dreaming of a revelation received at
the dawn of human history. This revelation, according to the traditionalist mystique, hadremained for a long time concealed under the veil of forgotten languages – in Egyptian
hieroglyphs, in the Celtic runes, in the scrolls of the little known religions of Asia.
This new culture had to be syncretistic. Syncretism is not only, as the dictionary says,
“the combination of different forms of belief or practice”; such a combination must
tolerate contradictions. Each of the original messages contains a silver of wisdom, and
whenever they seem to say different or incompatible things it is only because all are
alluding, allegorically, to the same primeval truth.
As a consequence, there can be no advancement of learning. Truth has been already
spelled out once and for all, and we can only keep interpreting its obscure message.”
Pentru omul captiv al mentalităţii tradiţionalist-colectiviste răul şi binele nu pot fi altfel definite decît in textele sale sacre. Diavolul este unul singur, cel arătat şi ilustrat de strămoşi, iar a discerne şi izola răul nu poate fi decît apanajul interpretatorilor fixaţi de tradiţie, clerici sau ideologi ai partidului-stat. Aceasta este capcana in care alunecă din păcate tot mai multe fiinţe religioase, şi iată de ce într-adevăr putem vorbi astăzi de o recrudescenţă a fascismului, in special in Orient şi in Nordul Africii.
Răspunde
Vladimir Tismaneanu spune:
22/03/2012 la 20:57
Va multumesc pentru aceasta interventie. Nu stiu daca ii veti convinge pe “adrisanti”, dar in mod sigur mi-ati dat mie motive de reflectie. Radicalismul islamist renaste spectaculos in lumea araba dupa esecul a doua ideologii “tari”, ambele modernizante: socialismul de tip Baath si nationanalismul (v. Nasser, Bourguiba). Originile intelectuale, in genere vestice (mitologii politice anti-capitaliste, anti-moderne, neo-romantice, conspirationiste), sunt examinate de Paul Berman si alti autori aminti de mine chiar pe aces forum. Referinta la Eco si problema “Ur–Fascism”-ului (a fascismului arhetipal, ori primordial) mi se pare excelenta.”
http://www.contributors.ro/global-europa/despre-ura-omor-si-rationalizari-perverse-reflectii-despre-toulouse/
LiniuţacareducedreptlaStalin susţine o morală familială de-a dreptul de dreapatacăcănie. Adică nu-i moral să stai cu o nevastă lânfă tine (cazul lui Iliescu şi a lui soţie cu care ar fi căsătorit de „o sută de ani”, sic!) ci e mai moral ca omu’ să aibe amante şi să poa’ să bea şi el ca tot omu’ de „dreapta” o ţuiculiţă în exerciţiul funcţiunii. Halucinant!
http://www.criticatac.ro/15368/soferul-si-casa-ra-apps-liderului-alternativ-mihail-neamtu/
Intre timp, iata ce ne spune Neamtu:
Nu vor putea niciodată predica Statul minimal beneficiarii unor grase contracte cu Statul. Puterea exemplului individual e decisivă.
http://mihailneamtu.ro/manifestul-pro-noua-romanie/
Vrreau sa vad ce spun cei de la Fundatia Crestin Democrata si Noua Republica in privinta ajustarii legii romanesti la cerintele UE:
http://www.bucharestherald.ro/dailyevents/41-dailyevents/31959-liber-la-incest-din-2013-relatiile-sexuale-intre-prini-i-copii-sau-intre-frai-i-surori-nu-mai-reprezint-o-infraciune
Curat european! Nu cred ca vor fi de acord. Dar pe ei ii preocupa mai mult acum „Prigoana” din PDL impotriva intelectualilor. N-ati vazut ce zicea Paleologu ca s-ar spune in PDL: „baga-mi-as in intelectuali!” Si, hodoronoc tronc, Paleologu sarmanul a devenit evreu. Imi sterg o lacrima. Atunci cand ne bagam in Romania care cerseste, in asistati, pensionari si bugetari, era totul ok. De indata ce o bagam in intelectuali incepe sa se auda vioara de pe fundalul filmelor despre Holocaust.
http://www.a1.ro/news/politic/t-paleologu-a-cedat-dupa-excluderea-lui-preda-baga-mi-as-in-intelectuali-199885.html#
Avem de a face cu o noua facatura. Conform logicii dlui Papahagi, Sorin Antohi e un prostovan si nici Baconsky-jacuzzi nu e prea destept. De ce nu vor oamenii astia sa recunoasca faptul ca nu e de ajuns sa fii inteligent, ca trebuie sa ai si caracter? De ce isi apara mereu ticalosiile si contorsionarile aratand cat de „inteligenti” sunt? Din doua, una: ori inteligenta nu se traduce atat de lesne in caracter, si atunci nu basistii isi pot justifica ticalosiile pe baza alibiului furnizat de inteligenta. Ori, daca lipsa de caracter e dovada lipsei de inteligenta, asa cum sustine dl Papahagi, atunci elita noastra e alcatuita din prostovani. Eu cred ca relatia dintre inteligenta si caracter e mai complicata decat crede dl Papahagi: cred ca pot exista prosti de caracter si inteligenti lichele. Elita basista contine inteligenti lichele si prosti fara caracter.
Ai vreun link Petrica?
Aici:
http://www.contributors.ro/cultura/%E2%80%9Cmoarte-intelectualilor%E2%80%9D/
Raspandacii de idei rasiste de la inliniedreapta scriu despre Ernu:
„Vasile Ernu nu poate să creadă cu adevărat așa ceva, din mai multe motive.
Părerea pe care o are despre națiunea română este proastă. Așa cum reiese din textele de pe Critic Atac, site pe care îl coordonează, românii sunt primitivi, misogini, naționaliști periculoși, rasiști și suferinzi de un misticism bolnăvicios care îi face prea puțin digerabili. ”
http://inliniedreapta.net/fictiunile-lui-vasile-ernu-despre-traian-basescu-intelectuali-si-antisemitism/
Nu spun ca nu „reiese” lucrul asta din textele lui Ernu. Dar acelasi lucru reiese si din textele lui Vladimir Tismaneanu, patronul spiritual al celor de la inliniedreapta! Raspandacii de idei rasiste / islamofobe de la inliniedreapta ar face mai bine sa citeasca „Fantasmele salvarii”. Nu e vorba de stanga si de dreapta aici, ci de o minima onestitate (ca tot vorbesc de „realism” suporterii ideilor rasiste recomandati de professor Vladimir Tismaneanu).
PS: Papahagi: http://www.contributors.ro/cultura/%E2%80%9Cmoarte-intelectualilor%E2%80%9D/
Ia priviţi articol aici: http://www.presseurop.eu/ro/content/article/1860191-poporul-periculos Cred că şi aştia sunt – conform grilei de valori a portocaliilor verzui – nazişti sau comunişti
Pai ia uite ce zice si Tapalaga http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-12077683-arhanghelii-nationalismului-izolationist.htm?cfnl=. Asadar, in timp ce basistii fascisti alearga ca disperatii dupa voturile inverzitilor la creier, basistii antifascisti infiereaza nationalismul „arhanghelilor” USL-isti. Si o fac sprijinindu-se pe citate din Ion Cristoiu, acel jurnalist specializat nu doar in gaini care nasc pui vii, ci si in mari barbati cu sange geto-dac (Antonescu, Capitanul Codreanu, Capitanul Bligh) care izbavesc neamul de tarele parlamentarismului si ale democratiei burgheze. In fine, ii sare in ajutor si un alt „reper” de dreapta de pe la in linie dreapta imprejur: Traian Cianura Ungureanu.
PS: Intre timp, Mihai Oxford Ungureanu s-a molipsit si el de la Capitanul lui, drept pentru care, asemeni acestuia din urma s-a apucat si el „sa faca intrebari”: „Asumarea responsabilitatii (functiei de premier) a venit dintr-o revolta care a fost si raspunsul la o intrebare pe care presedintele Traian Basescu mi-a facut-o cu ceva timp in urma” http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-12030482-premierul-mihai-razvan-ungureanu-b1-ora-20-00.htm. E clar: academicienii lui doctor academician Basescu se pregatesc sa schimbe DEX-ul.
A sunat din goarna Tapalaga si s-au mobilizat toti inaripatii. Ia sa auzim ce are de spus si sponsorul lui Sorin Lavric si al celor de la In Linie Dreapta, Vladimir Tismaneanu:
„Recomand aici un excelent articol de Dan Tapalaga direct legat de acest subiect. Atunci cand Crin Antonescu proclama bombastic “Vreau sa fim nationalisti!”, este bine sa examinam despre ce este vorba in aceasta chemare, ce resurse simbolice sunt puse in actiune, in ce directie trimite si pe cine poate mobiliza. Cand un distins istoric ajunge sa sustina asemenea nazbatii, te intrebi daca (mai) realizeaza cum instrumentalizarea electorala a nationalismului poate lesne duce la trezirea demonilor xenofobi. In secolul al XX-lea, logoreea patriotarda a zamislit monstri”.
In primul articol din sarja antifascista a elitei basiste, Tapalaga sarea la beregata lui Giurescu, aparent mentorul fascist al lui Crin Antonescu. Eu le-as recomanda distinsilor analisti basisti, daca tot bat apropouri cu privire la legionarism, sa ii citeasca in paralel pe tanarul Lavric si pe batranul Giurescu tratand subiectul cu pricina.
Domnii tovarăşi care stau în linie dreaptă în spatele fostului profesor de marxism leninims Volodea visează că dacă eu mă bag în vorbă pe siteul domniei tale înseamnă automat că „aparţin grupului Platon”
http://inliniedreapta.net/neoconii-lui-mircea-platon/#comment-58669
„Eu le-as recomanda distinsilor analisti basisti, daca tot bat apropouri cu privire la legionarism, sa ii citeasca in paralel pe tanarul Lavric si pe batranul Giurescu tratand subiectul cu pricina.”
Corect!