Conversație cu un tefelist

De când a început Maidanul sau poate chiar de mai devreme, de când a încercat Saakașvili să recupereze provinciile separatiste din Georgia, tefelimea din acest colț de lume și sponsorii ei occidentali au acționat conform principiului că nu există nicio diferență între Putin, Dracnea și Gaddafi. Toți trei sunt populiști, corupți, autocrați, homofobi și, nu în ultimul rând, cacelamiști.

Cel puțin asupra ultimului aspect nu există nicio urmă de îndoială. Armele nucleare sunt un detaliu irelevant. Așa că tefeliștii au fost convinși că pot și trebuie să-i facă lui Putin ca lui Dracnea, că n-are cum să iasă rău. Co-dru-ța, să vină să te ia! La pușcăăăăăăăăăărieeeee! ș.a.m.d.

Asta și datorită faptului că tefeliștii nu sunt învățați să gândească. Și probabil datorită faptului că trag mai toate beneficiile globalizării pe care le consumă izolați în bula lor au ajuns la convingerea că numai ei există pe planeta asta a tuturor posibilităților. Ei sunt învățați (acasă, la școală și la psiholog) „să se exprime”, „să ia atitudine”, „to make a difference”, iar pentru a putea face diferența trebuie să fie mai cât mai agresivi, iar pentru asta trebuie să își urască adversarii cât mai intens. Aparatul lor cognitiv e dominat emoțional de nevoia exprimării sentimentelor de ură și frustrare. Doar că ura tâmpește și orbește și într-un final ajungi să te rătăcești în propria ură, să faci politică după modelul baba oarba, să nu mai știi ce și de unde te-a lovit și ne-a lovit pe toți. Iremediabil.

Preopinentul meu, CEO foarte activ pe Facebook și cu destul de mulți followerși are meritul de a-și duce ideile până la capăt. Cei mai mulți tefeliști nu gândesc așa. Pur și simplu nu gândesc, în sensul în care nu sunt în stare să ducă un raționament până la capăt. Ei doar se exprimă, încurajați de sponsorii lor occidentali, chiar dacă demersul lor antrenează, iremedibail, o serie de consecințe pe care sunt incapabili sau refuză să LE gândească realist și responsabil, făcând un minim efort de coerență și de ieșire din solipsism. Ei trăiesc clipa, emoția mobilizării și după noi potopul. Sau iarna nucleară.

Conversația pe care o redau mai jos a fost inițiată de domnul Ovidiu Barz care a comentat la un articol din Libertatea pe care l-am șeruit. În articol se menționează un raport al Amnesty International care acuză armata ucraineană că a plasat soldați și infrastructură militară în spatele unor ținte civile, încălcând astfel principiile dreptului internațional.

Ovidiu Barz: Rusii „doar” au ocupat cea mai mare centrala atomica din Europa, cea de la Zaporoje, isi protejeaza acolo echipamentele militare si lanseaza de acolo rachete. Dar da, in viziunea unora rusii s-au nascut mereu nevinovati si asa mor.

Alexandru Racu: Postarea asta este despre ce au făcut ucrainenii, nu despre ce au făcut și fac rușii. Despre Putin și atrocitățile comise de regimul lui au fost zeci de postări pe această pagină. Dar aici nu e birou de propagandă, sediu de partid sau bază NATO. Aici se spune adevărul, tot adevărul, și ăla care le convine unora, și ăla care nu le mai convine. Motiv pentru care genul ăsta de replică e jenantă.

Ovidiu Barz: Este vorba de proportii. Comparati „În cazurile pe care le-a documentat, Amnesty International nu știe dacă soldații ucraineni care s-au amplasat în structuri civile din zone rezidențiale au cerut sau au ajutat civilii să evacueze clădirile din apropiere și crede că e vorba despre un eșec în a lua toate măsurile de precauție fezabile pentru a proteja civilii”, cu plasarea deliberata a rachetelor si echipamentelor in cea mai mare centrala atomica din Europa si vedeti absurdul comparatiei. Si da, Amnesty International are radacini sovieto-kgb-iste, la fel ca Green Peace si alti cai troieni ai URSS in occident din timpul razboiului rece.

Apropo de propaganda, din primele zile ati mizat aici pe pagina pe amenintarea nucleara, cum de fapt a inceput propaganda rusa chiar din primele minute ale razboiului, mesajul lui putin din ziua atacului cu asta se incheia, ameninta tarile occidentale cu riposta nucleara daca se vor „amesteca”. Bluf evident, dar ca parte din propaganda rusa mai spalata, mai gandita, ati reluat in prima parte a razboiului de nenumarate ori tema pericolului nuclear, in paralel cu teme vehiculate si de altii, tot din propaganda mai „spalata”, ca Matei Paun: foamete in Africa, urmata de milioane de imigranti de acolo in Europa, pret mare la petrol si gaze, etc. Acum rusii chiar recurg nu la atac nuclear miliar – dar joaca cinic cartea „scutului” nuclear civil de la Zaporoje, in conditiile in care Amnesty si alte filoane de propaganda ruski mir in occident fac din rahat bici sa contrapuna ceva fie si propagandistic barbariei rusesti.

Alexandru Racu: Sincer, nu prea înțeleg ce vreți de fapt. Pe de o parte îmi reproșați frica excesivă de pericolul nuclear, dacă nu chiar o duplicitate mizerabilă care reproduce interesat propagandă rusească la baza căreia s-ar afla un bluf evident, care pentru mine nu e așa de evident, pe de altă parte scoateți în evidență faptul că rușii și-au plasat trupe în cea mai mare centrală nucleară din Europa și trag de acolo în ucraineni, ceea ce înseamnă că pericolul nuclear e cât se poate de real. Nu știu dacă faptul cu pricina este adevărat, până în momentul de față e doar o acuză a americanilor, dar nu m-ar mira să fie adevărat. Dacă e adevărat, într-adevăr, date fiind riscurile enorme, fapta e mult mai gravă decât ce au făcut ucrainenii conform raportului Amnesty. Însă comparația vă aparține. Eu doar am postat ceva despre ce au făcut rău ucrainenii, în condițiile în care am postat de zeci de ori în prealabil despre ce au făcut rău rușii. E penibil și obositor ca la fiecare postare despre ce au făcut rău ucrainenii să adaug și un da, dar rușii au făcut și mai rău, iată lunga listă a infracțiunilor. Mai grav e că scopul comparației dumneavoastră inoportune nu e acela de a evidenția răul făcut de ruși ci de a minimiza răul făcut de ucraineni, adică e whataboutism penibil, aceeași atitudine pe care în primele zile ale războiului cei ca dumnevoastră o înfierau cu mânie atlantistă. În rest, nu știu îndeajuns de multe despre Amnesty și Greenpeace ca să mă pronunț asupra celorlalte afirmații ale dumneavoastră, dar la o primă vedere rămân cu impresia de propagandă jenantă de război rece. Poate greșesc.

Ovidiu Barz: Repet: chiar si Amnesty scrie ca NU STIE daca ucrainienii au facut tot ce au putut sa evacueze civilii. Nici macar nu sunt siguri de acuzele lor. Apoi: neverosimil si bluf e povestea cu arme nucleare, amenintarea rusilor. Daca insa ar exploda Zaporoje ca ucrainienii ar tinti artileria ruseasca de acolo, rusilor nu le-ar pasa: ar fi pe teritoriu ucrainean, au dovedit ca pot “rade” cu artileria orase intregi fara sa clipeasca, nu ar putea fi acuzati ca ar ataca nuclear. O mare diferenta fata de un atac deliberat cu racheta. Cat despre propaganda si impartialitate, commin, nu ati aparut in spatiul public doar in 24 Februarie, sa nu facem pe virginii.

Altfel, eu recunosc, nu sunt impartial. Vreau ca Ucraina sa castige, rusia sa cada la un nivel comparabil cu 1918 si sa fie dezmembrata si spulberata pentru ca reprezeinta o imensa tumora malignanin organismul planetei, vreau ca propaganda ucraineana sa fie vocala si sa coalizeze lumea in timp ce propaganda rusa e ridiculizata si blocata, etc. Asta tor ca sa nu facem le virginii.

Alexandru Racu: Nu se înțelege foarte clar din articolul din Libertatea ce au făcut cu exactitate militarii ucraineni, dar e clar că nu e ok ce au făcut. Cât despre fanteziile erotice cu dezmembrarea Rusiei, eu mai stau să mă gândesc și ce ar însemna asta, în mod efectiv, pentru lumea întreagă, la fel cum mă gândesc că e foarte posibil ca înainte de a se lăsa dezmembrată Rusia să apese pe butonul roșu. Dumneavoastră sunteți profund incoerent atunci când pe de o parte formulați obiective maximaliste, precum distrugerea Rusiei, care într-o anumită măsură sunt împărtășite și de liderii tefeliști ai lumii occidentale, iar pe de altă parte insistați că amenințarea nucleară e sută-n mie doar un bluf. Adică mizați pe faptul că Rusia o să se lase distrusă fără să reacționeze cu capacitățile militare devastatoare de care dispune. Cam la asta se reduce argumentul tefelisto-atlantist, pariem pe faptul că Putler e de fapt Gandhi, o aberație totală care se explică prin refuzul gândirii care își are originea în ură, iar ura tâmpește. Bineînțeles, acest tip de atitudine este complet iresponsabilă și în ultimă instanță profund criminală, nu foarte diferită de plasarea de armament ofensiv într-o centrală nucleară. E brinkmanship dement și hubris. Nu pot fi părtaș la așa ceva și tocmai d-asta am destul de multe motive să fiu îngrijorat.

Ovidiu Barz: Putler nu e Ghandi, dar nici Rusia nu e vreun imperiu din ceva joc de pe calculator, ci o mare mafie de oligarhi care domina un popor de mujici. Nici unul nu o sa apese niciodata vreun buton rosu cum nici pe Putler nu o sa-l lase sa o faca. Iar manipularea cu „butonul rosu” s-a incercat si la destramarea URSS, nu e nimic nou.

Alexandru Racu: OK, păi dacă e așa cum spuneți, atunci înseamnă că sunteți de acord ca NATO să atace Rusia acum ca să terminăm mai repede cu războiul ăsta, pentru că Putler oricum nu va apăsa butonul nuclear. Logic, nu?

Ovidiu Barz: Daca ar fi dupa mine, da. Dar nu e dupa mine

Alexandru Racu: Am înțeles. Sunteți dement. Asta e.

Ovidiu Barz: REalist. Dar fiecare cu parerea lui. Daca se intampla asta in anii 50 se evita moartea a 100 de milioane de oameni. Dar au crezut manipularea cu butonul rosu si au lasat sa moara un numar imens de oameni si sa sufere un numar si mai mare.