Dincolo de diferențele ideologice, politice sau religioase, există o diferență fundamentală care traversează dezbaterile publice. E diferența dintre oamenii care s-au format cu marile cărți și cei care s-au format cu manuale de self-help sau Discovery Channel și se simt mult mai deștepți decât ăia care s-au format cu telenovele și se închină la moaște. E o diferență care se vede din modul cum dezbat oamenii din prima categorie și cei din a doua categorie, chiar dacă atât cei din prima categorie, cât și cei din a doua categorie, se situează deseori pe poziții diferite sau diametral opuse. Pe scurt, e diferența dintre omul educat și prostul cu ifose.
Nu zic, sunt și excepții: oameni foarte cultivați, dar complet lipsiți de spirit, originalitate și nu în ultimul rând de simțul ridicolului sau oameni cu o inteligență nativă deosebită, dar care, din păcate, nu a avut șansa să fie șlefuită prin întâlnirea cu marea cultură.
În fine, nu contează cu care dintre marile cărți te-ai format, dacă te-ai format cu Biblia și Filocalia, cu Platon și Aristotel, cu Augustin și Toma, cu Kant și Rousseau, cu Burke și de Maistre, cu Hegel, Marx și Lukacs, cu Nietzsche și Heidegger, cu Freud și Jung, cu Dickens și Balzac, cu Tolstoi și Dostoievski, cu Noica, Eliade și Cioran, cu Kafka și Camus sau cu toți la un loc, ceea ce te face să fii realmente un om erudit. Dar chiar dacă nu ajungi la statutul ăsta și reușești să-i aprofundezi măcar pe câțiva dintre ăștia (evident, în funcție de profesie, vei avea mai mult sau mai puțin timp pentru a-ți forma o cultură) nu doar să-i citești din snobism ca un tocilar cu mintea îngustă care vrea să pară cult – cum am spus, poate fi depistat și sindromul acesta printre intelectuali -, tot vei fi un om educat, lucru care se va vedea din modul în care dezbați și îți susții propriile idei.
Altfel spus, se vede diferența dintre omul educat și semidoctul cu ifose, iar oamenii educați, deși nu neapărat erudiți, vor simți întotdeauna că-i unește o oarecare solidaritate, chiar și atunci când polemizează de pe poziții anatagoniste.
La nivel de dezbatere publică și din punct de vedere politic, semidoctul cu ifose e cel mai dăunător personaj; nu omul needucat, analfabet sau cel puțin fără studii superioare, care nu a avut niciodată pretenția că știe el mai bine – cel mult a avut pretenția că își știe propria meserie; ci prostul cu diplomă, care a trecut prin facultate fără să se intersecteze câtuși de puțin cu marea cultură.
Drept urmare, oricât de bine ar dezvolta competențele tehnice și oricât de bine s-ar adapta la cerințele pieței, un sistem de educație decuplat de la marea cultură nu doar că va tâmpi viitoarele generații, ci va genera în cele din urmă efecte politice cât se poate de toxice.
Calea de mijloc 