Filosofi, doctori și plagiatori

Îmi place că acum tot felul de mari filosofi ai neamului au redescoperit cauza integrității academice. Un profesor universitar de la SNSPA și lider de partid progresist susține că revelațiile referitoare la plagiatul lui Ciucă demonstrează superioritatea instituțiilor civile asupra celor militare. Om sta noi proști pe partea militară, dar să vezi ce bine stăm la capitolul civili. Acolo chiar avem cu să ne mândrim. Altfel spus, generalul Ciucă ar trebui trimis la reeducare, să își (re)facă doctoratul civilii, eventual cu aceiași civili care au achitat-o pe Kovesi sau cu filosoful Mircea Dumitru, la vremea respectivă ministru al educației, care spunea că recomandarea sa de profesor universitar este să nu se retragă titlul de doctor al doamnei Kovesi, ci doar să se refacă partea plagiată în cazul în care s-a făcut la o universitate cu toleranță zero față de plagiat, de unde rezultă că sunt universități cu toleranță zero, universități cu toleranță 1, universități cu toleranță 2 și tot așa, că se poate și așa, dar din perspectivă platonică, împărtășesc toate acea esență academică în virtutea căreia își merită toate acreditarea. Sau, de ce nu, să își facă Ciucă doctoratul cu un alt platonist celebru care a simțit nevoia să ia din nou atitudine în fața imposturii, adică cu domnul Liiceanu, pentru care Kovesi reprezintă „slujirea pură”, ideea de slujire. „Eu nu cred că vrea ceva pentru ea. Este un om format în sosul justiției, care spune: legea, legea, legea”. Adică unde-i lege, nu-i tocmeală. Cu excepția situației în care furi mai puțin de 5%.

Și mai îmbucurător e faptul că deputatul USR, Cristian Seidler, propune o soluție de combatere a epidemiei de impostură academică, în speță tăierea sporului de doctorat pentru toată lumea pentru ca astfel să fie descurajat plagiatul, tăindu-se răul de la rădăcină.

Nu era de ajuns că oamenii din țara asta care și-au făcut doctoratul pe bune au fost și continuă să fie flegmați în față de Ponta, Ciucă, Kovesi. Mai trebuie să li se taie și sporul de doctorat ca urmare a celui mai recent puseu de indignare morală a tefelimii. Că ce ar fi indignarea morală și fără niște tăieri de sporuri și salarii, mai ales acum, că tot s-au ieftinit facturile și toate cele.

Întâmplarea face că după șașe ani de precariat postdoctoral pe bază de traduceri (plătite în bătaie de joc) și încă doi ani de Airbnb (adică muncă în ritm de corporație pe care puteam să o fac doar cu liceul și cu două limbi străine, dar măcar plătită destul de bine, prin comparație cu traducerile) am prins și eu un post de asistent universitar unde se aplică sporul de doctorat, la fel cum li se aplică și altor colegi din învățământul preuniversitar care și-au făcut și ei, la fel ca mine, doctoratul pe bune.

Sporul ăsta se dă doar atunci când ocupi o funcție în care există o legătură între doctorat și atribuțiile din fișa postului. La Airbnb nu am spor de doctorat. Deci e un spor de care mai beneficiază și intelectualitatea care a scăpat de precariat și a prins un post mai de Doamne ajută, de unde poate să contemple scârbită spectacolul imposturii academice de la vârful piramidei sociale zicând mersi că are cu ce să își plătească facturile care cresc sub supravegeherea plagiatorilor care ne conduc.

Ei bine, revelațiile Emiliei Șercan (care a plagiat și ea, dar doar în teza de licență) reprezintă pretextul pentru ieșirea la rampă a lui Seidler salvatorul, a cărui operațiune de salvare a integrității academice seamănă cu bombardamentele umanitare ale NATO care îngroapă sub bombe, la grămadă, teroriștii și victimele colaterale.

În loc să le retragă titlul de doctor cu tot cu spor celor care au plagiat și să închidă universitățile care au girat impostura academică, adică în loc să îi pedepsească pe vinovați și numai pe ei, așa cum e normal, USR ține să le mai tragă o flegmă în față celor care n-au rămas de pe urma doctoratului la care au muncit pe brânci decât cu cultura și cu câteva sute de lei în plus adăugate la un salariu net de vreo 3000 de lei pe lună. Nu e de ajuns că oamenii ăștia îi văd zi de zi pe plagiatori în fruntea statului, mai trebuie să-i facă la buzunar și să-i tragă înapoi în precariatul din care se zbat să iasă și incoruptibilii și salvatorii lu’ pește prăjit.

Dacă astea sunt consecințele descoperirilor doamnei Șercan, atunci mai bine ar fi să-i lase naibii în pace pe Ciucă și cei din tagma lui. În fond, nu mai e nimic suprinzător și spectaculos în descoperirile ei, doar banalitatea furtului academic, ca să o parafrazez pe Hannah Arendt, cu care ne-am obișnuit de mult și care oricum a fost girat în cazul Kovesi de mai toate spiritele pure ale națiunii.

Altfel spus, decât dezvăluiri care potențează efectele liberalizării pieței energiei, o altă binecuvântare a europenismului userist, mai bine lipsă, noi ne facem că nu știm că ați plagiat, iar voi faceți bine și ne scutiți de o nouă rundă de tăieri. Dacă astea sunt singurele soluții pe care le avem la problema endemică a imposturii academice, mai bine lăsați-l în pace pe Ciucă, pentru ca astfel să fim lăsați și noi – fraierii care n-am plagiat nici la licență, nici la doctorat – în durerea noastră.

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s