07.10.2018. – Ziua Secerișului

Nu discut aici despre cei pe care realmente nu-i interesează de nicun fel chestiunea supusă votului în aceste două zile, cei care nu boicotează ci chiar sunt indiferenți, nici de cei care își asumă respingerea viziunii creștin-ortodoxe asupra lumii sau chiar ostilitatea față de ea. Vorbesc de ăilalți. De cei care se identifică drept creștin-ortodocși.

Unii îl urăsc pe Dragnea mai mult decât îl iubesc pe Hristos. Alții se tem de PSD mai mult decât se tem de Dumnezeu. Alții se bazează mai degrabă pe ce le spune irealitatea tv sau alte radioșanțuri decât pe ce le spune Sfântul Sinod sau Adunarea Națională Bisericească. Alții nu știu nici ei ce cred, sau ce implică credința pe care o mărturisesc, indiferent dacă știu sau nu crezul. Cel mai probabil din vina preoților. Alții cred după cum îi duce capul, indiferent dacă sunt sinceri sau oportuniști, chestiune pe care doar Dumnezeu o va lămuri. În fine, alții se află într-un blocaj cognitiv, incapabili să înțeleagă că nu se votează Partidul Coaliția pentru Familie (nici nu există acest partid), și cu atât mai puțin PSD-ul, ci, dincolo de orice i se poate reproșa Coaliției pentru Familie (și i se pot reproșa multe), se votează clarificarea definiției căsătoriei în Constituție, care, în forma revizuită, va rămâne acolo, cu efectele juridice de rigoare, cel puțin până la următorul referendum dedicat temei.

Dar indiferent de rezultat, referendumul ăsta este un bine. Pentru că ne pune oglinda în față. Indiferent de rezultat, vom afla cine suntem și câți suntem. Și este mai bine să privim realitatea în față decât să ne îmbătăm, în continuare, cu iluzii.

BOR a tratat referendumul ca pe un test de maturitatea spirituală, dar îi putem spune și test de ortodoxie elementară. Și cred că a pus problema corect. După referendum, vom afla rezultatul problemei. Și da, indiferent de rezultat, chiar vreau un viitor referendum și pe tema finanțării Bisericii de către stat. Ca să nu ne mai tocăm nervii în dezbateri sterile. Indiferent de rezultat, referendumul este un câștig și pentru democrație, și pentru Biserică.

Pentru că dacă o dă în bară, Biserica va fi forțată să revină cu picioarele pe pământ și să termine cu abureli de gen mântuirea neamului și cu iluzia minorității care pretinde că reprezintă majoritatea (paradoxal, exact ficțiunea pe care au atacat-o cei care au convocat poporul pentru a-l opune minorității globaliste și „sexo-marxiste”). Paradoxal, ficțiunea asta ar fi spulberată chiar dacă referendumul va trece cu puțin peste 30%. Dar, dacă termenul de Catderală a Mântuirii Neamului suna stupid, gândiți-vă cât de stupid va suna ceva de gen Catedrala Mântuirii unei cincimi din neam, sau chiar mai puțin.

Evident, locul lăsat liber de dispariția vechii religii va fi ocupat de una nouă și deloc simpatică. Unii vor să ajungă mai repede acolo, abia așteaptă o nouă țară ca afară, alții joacă rolul katehonului, adică fac ceea ce trebuie să facă creștinii. În treacăt spus, dacă sunt deștepți ca porumbeii, joacă de fapt rolul katetontului, care își dă cu stângu-n dreptul (sau invers), accelerând procesul pe care voiau să-l încetinească.

Oricum ar fi, mai devreme sau mai târziu, momentul adevărului, ziua secerișului, vine pentru fiecare popor, inclusiv pentru acea parte a poporului lui Dumnezeu care până acum a confundat, confortabil, credința cu aburelile romantic-etniciste.

Reclame

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la 07.10.2018. – Ziua Secerișului

  1. Progresistul zice:

    Nu prea cred în niciunul dintre argumentele menționate anterior în articol. Nici că poporul s-a speriat de intoxicările politice, nici că a devenit progresist și gata pentru noi valori sociale. Noi omitem să menționăm una dintre trăsăturile acestui popor evidențiată în studiile psihologice încercate. Interesul material. Taie interesul material dintr-o acțiune și obții un absenteism masiv. Ce valori, ce exprimare a crezului, … poporul ăsta a vândut pe oricine și oricui.

    Când cetățeanul român nu are de câștigat nimic pentru maț și stomac, când nu votează dacă să primească o pungă de alimente, un car de lemne, un ajutor social de la primărie, o asfaltare, etc, etc, nu este interesat să își exprime părerea. Nu este interesat să iasă în față chiar protejat de anonimat. Se ascunde ca un vierme, ca un gândac. Nu eram noi „tolerații” de către secuii și sașii care veneau în Transilvania? Probabil că li se spunea neguțătorilor occidentali „vedeți că pe lângă copaci, pășuni, căpițe de fân, mai vedeți și niște oameni, dar nu vă temeți, nu vă fac nimic și nu spun nimic”.

    Într-un fel, dau dreptate celor de la USR. Pui sistemul de valori al unei comunități la votul unei turme de oi? Dar aș vrea să văd reversul medaliei. Aș vrea să văd cum o tabără preia inițiativa și declanșează contra-atacul. Pentru că absenteismul masiv trebuie și va fi citit în cheia inversă, a aprobării temelor progresiste. Iar ONG-urile progresiste trebuie să bată fierul cât este cald, reamintind politicienilor care s-ar opune că nu au legitimitatea populară. Să vedem educația sexuală în primii ani de școală, discuții la nivelul școlarului despre morfismul sexual al diferitelor orientări sexuale, păstrând pentru universitate detaliile practice (https://www.huffingtonpost.com/2014/11/05/harvard-anal-sex-class_n_6102804.html). Să vedem căsătorii de același sex și adopții. Să vedem legalizarea prostituției și a consumului de droguri. Să vedem și noi la TV must-carry, după miezul nopții, filme porno hard-core interzise acum de CNA-ul tradițional.

  2. Dragoș Lupascu zice:

    Cineva a avut aproape o clarviziune despre ceea ce s-a intamplat si se intampla zilele astea cu referendumul si CPF: https://www.forbes.ro/mize-reale-si-mize-ascunse-62616

    Sau, se stia de atunci care e planul…cel mare.

  3. Ghita Bizonu' zice:

    Sa zic asa cultele religioase abrahamice au luat-o in mana … di granda. TOATE i9nclus mozaicii si musulmanii …
    Simai bganui ca unii care injurau BOR erau de fapt oite catolice si protestante . A dsa.. Biserica pretins catolica a pastrat un profil tres bas … județele Covasna – 7.89%, Harghita – 10,25% ?! Parca erau catolice …

    Insa ai scris „ să nu se mai bazeze pe personalul format de Konrad Adenauer Stiftung, Colegiul Noua Europă sau alte instituții de profil și să pună mâna în schimb să-și formeze propriii apologeți.„..

    Asta imi aduce aminte ca acum ..destui ani am fost silit sa am de a face cu un tanar preot .. actualul Sebastian Ilfoveanul . Mi-am persmis sa ii atrag atentia ca BOR este supusa unui atac ideologic si ca trebuie sa se „adapteze” si sa faca si ea propaganda culturala. Nu una plina de citate din cele sfinte terfeloage ci una de tip „civil” , imntr-un limbaj „neimbisericit” si care sa se adreseze societaii inn general. Ala zambea superior .. ca deh lui i se pupa poala antiereului si se simtea destept nevoie mare …
    Si ieri.. ieri pana si babele imbrobodite i-au tras clapa!! Au ras ca magaru in varfu dealului (asta e din armata „ba leat aici rage un bou sau vorbeste un om? Culcat! Drepti! Culcat!” )

    Mda . Lipsa de activitate culturala … si pupatu poalei este mai mulot o dovada superstitie sau asa ceva nu de credinta crestina…

    Mda .. se termina un ciclu. Noile leaturi chiar daca au facut religia in scoala sunt cam … descrestinate. Cel mult sunt superstitioase ..

    Sau cum zicea un popa „De azi creștinismul românesc a intrat în minoritate!”

    Caia iarta-ma subiectul tine si de cultura generala …

    (chiar daca au facut religia in scoala … eu nu am facut. Am citit destula p;ropaganda anticrestina. M-am uita si prin Biblie… Cujrios … stiu maimult despre religia crestina decat oitele superstitioase.. SI maimulot decat aia careau facut religia in scoala. Amintire personala. Prima data cand in 90 a fots dat la TV „Isus din Nazaret ” .. eu explicam mamei si matusii scenele din film. Ele au invatat religia la scoala … da nu prea cunosteau evangheliile!!! SI matuisa era cam credincioasa… in fiecare duminica … )

  4. Ma numar printre cei care au votat la referendum pentru casatoria dintre un barbat si o femeie, dar as dori sa fac cateva precizari. Intai de toate, impartasesc intru totul parerea dvs ca strategia CPF a fost gresit aleasa. Parintele Arsenie Papacioc spunea ca strategia buna in orice lupta duhovniceasca este sa te lupti mai intai cu dusmanul cel mai aproape de tine. Coalitia pentru familie, in loc sa astepte atacul dusmanului si apoi sa riposteze (caz in care ar fi avut mult mai multa credibilitate), a decis sa porneasca ea atacul politic. Or stim ca cine scoate sabia, de sabie va pieri. Acum asta se va intoarce impotriva noastra fiindca rezultatul da curaj activistilor LGBT care deja au initiat proiectul pentru parteneriatul civil. In umila mea opinie, biserica nu trebuie niciodata sa se bazeze pe stat, fiindca statul si legile lui sunt condamnate sa fie, intr-un anumit sens, anti-crestine. Statul „e condamnat” să fie anti creștin, în sensul de antihrist. El poate pretinde că e pro Hristos și cel mai adesea o face dar e anti.
    ” Știți doar că mai marii lumii poruncesc supușilor lor cu stăpânire….între voi să nu fie așa….!”
    Orice constituție, începând cu legile lui Hamurabi, până la constituțiile moderne americană, franceză….ascund în ele cel mult o vaga intentie crestina, dar nu-L conțin pe Hristos și asta pentru că e imposibil. De ce e imposibil? Pentru că orice lege, că se adresează moralei pe verticală ori moralei pe orizontală, îți impune un anumit tip de conduită, ca unuia care este sub lege, ca unui prizonier, ori Hristos înseamnă slobozenia prinșilor de război. De aceea cred ca spune sf Pavel in epistola catre Evrei ca Hristos a suferit in afara taberei iar noi trebuie ca, iesind afara din tabara, sa mergem la El. Nicio lege nu-l poate cuprinde pe Hristos si nu poate cuprinde omul, pe care nu face decat sa-l distruga in fond si sa-l suprime. Si nu ma refer aici la umanitatea in general, nici la o majoritate sau minoritate, ci la omul individual, omul concret din carne si oase. Solutia mea este o noua evanghelizare a lumii, insa nu prin televiziune gen Trinitas si cu atat mai putin prin retelele de socializare gen facebook sau twitter. Ci mai degraba de la om la om, fiecare atat cat poate acolo unde poate . Si prin carti. Dvs puteti scrie carti fiindca aveti cultura si instrumentele necesare. In acelasi timp, ca strategie pentru viitor, cred ca Biserica trebuie sa iasa din orice legatura cu statul. Las la o parte faptul ca insasi denumirea de Biserica Ortodoxa Romana ascunde o erezie filetista, fiindca Biserica e una si e a lui Hristos, nu e romana, greaca, sarba, rusa etc. Dar trebuie sa fie pe picioarele ei. Sigur, Cuza a fost un domn foarte rau pentru biserica fiindca a secularizat averile bisericii si de atunci , statul in loc sa ramana dator moral bisericii, o boicoteaza. Dar biserica trebuie ca, in timp, sa iasa cu totul de sub tutela statului, fiindca altfel e foarte posibil ca, la un moment dat, statul chiar sa oblige biserica sa cunune homosexuali, asa cum se intampla in unele tari nordice. Stiu, va fi greu pentru biserica, va pierde teren dpdv politic si va pierde chiar enoriasi, dar cei putini care vor ramane vor fi mai responsabili si mai intemeiati. Nu vreau sa par alarmist, dar se apropie vremurile in care va trebui sa ne asumam catacomba.

    • E la minte cocoșului că în acest caz, decizia de a ataca primul, a fost o eroare strategică de proporții. Am scris despre asta în ultima postare pe subiect, asupra căruia nu am să mai revin: https://alexandruracu.wordpress.com/2018/10/10/radiografia-unui-dezastru/

      Cât despre posibilitatea de a scrie cărți, cărțile bine scrise necesită timp pentru documentare și redactare, iar timpul, după cum bine știm, e bani. Care bani nu sunt. Pentru că nu-i dă nimeni: nici statul, nici biserica. Sau, mă rog, îi dă altora, nu mie. Eu muncesc pentru ei, sub nivelul de calificare și, din păcate, mă prostesc pe zi ce trece. Pentru că în loc să scriu și să citesc, la rata de acumulare și producție la care aș putea, traduc. De aceea, nici nu cred că voi mai scrie o carte prea curând. Că n-am cu ce.

  5. Pingback: Radiografia unui dezastru | Calea de mijloc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s