Dacă Pleșu e cu noi, cine poate fi împotriva noastră?

Așadar, stimați clerici și credincioși care încercați să armonizați admirația față de Pleșu cu opțiunea de a vota DA la referendumul din weekend: aflați, întâi de toate, că Pleșu nu are „nimic în comun” cu voi, exceptând, bineînțeles, relațiile comerciale prin care, în loc să-l boicotați, voi îi cumpărați cărțile pe care le lecturați și aprofundați cu aceeași evlavie cu care vă aplecați asupra Patericului și Filocaliei.

Asta una la mână. Dincolo de faptul cu pricina, merită notat că Pleșu nu doar refuză să participe la referendum. Ci, fapt important, subscrie întru totul la opinia cu privire la voi pe care tabăra #boicot o promovează, zilele acestea, în spațiul public românesc: aceea că, prin votul vostru la referendum, faceți probă de ură și intoleranță (am demontat această manipulare aici), demonstrând astfel că, spre deosebire de Pleșu, nu sunteți buni creștini.

Nu în ultimul rând, merită precizat și că în aceeași postare, domnul Pleșu colportează și cea mai primitivă manipulare – răspândită în mod deliberat sau crezută din maximă prostie – care a circulat zilele acestea în spațiul public: aceea că votând DA la referendum, nu optați pentru revizuirea clară și precisă a unui anumit articol din constituție, ci le dați celor de la conducere posibilitatea de a revizui constituția după cum vor ei.

Să mă ierte Dumnezeu: poate că domnul Pleșu a fost lovit de senilitate. Altfel, îmi este greu să cred că validează această teză din prostie, nu din perversitate.

PS: În 2009, revoltat de slaba participare la alegerile europene, Pleșu pleda pentru votul obligatoriu. Prea puțini români se strânseseră la urne ca să-i trimită pe Cristi Preda, Monica Macovei și Traian Ungureanu la Bruxelles. Se impunea, deci, să fie aduși cu forța. Ca să-i voteze pe „ei”, cei care de treizeci de ani încoace ne țin prelegeri de teoria democrației originale și teoria ortodoxiei originale.

Au trecut doar nouă ani de atunci și din trei referendumuri, câte au avut loc între timp (două care au avut loc deja, plus al treilea care va avea loc la sfârșitul acestei săptămâni), Pleșu a boicotat două (nu știu dacă s-a prezentat sau nu la referendumul pentru unicameral și reducerea numărului de parlamentari, dar în celelalte cazuri – suspendarea lui Băsecu și referendumul pentru revizuirea articolului 48 – a îndemnat la neprezentare). Dar lasă că vină ea și ziua în care poporul se va scula și pe mulți va boicota și el. La scara istoriei, minciuna are pricioare scurte. Escrocheria nu poate să țină la nesfârșit.

Vezi aici articolul lui Pleșu de la acea vreme, plus un comentariu scris de Mircea Platon.