Sper din tot sufletul să mă înșel, dar eu cred că tot acest ping-pong dintre Liviu Dragnea și investitori nu indică decât faptul că respectivul își negociază la sânge problemele. Pe ale lui, nu pe ale noastre. Că își vinde pielea scump. Pe a lui, nu pe a noastră. Altfel spus, cred că Dragnea o să o vândă și pe mă-sa (și cu atât mai mult patria mumă, cu resurse cu tot) dacă reușesc ăia să facă ceva pentru a-l scăpa de pușcărie.
E drept că, teoretic, din negocierea asta dură am avea și noi ceva de câștigat – evident, dacă eșuează. Mai mult, probabil că Dragnea folosește acum referendumul și ca o formă de presiune. La rigoare, dacă e capabil să scoată poporul la vot pe tema familiei, de ce nu ar încerca să-l scoată și pe tema gazelor din Marea Neagră? Nu cred că se va ajunge până acolo, dar e un as în plus la masa negocierilor, căci știm bine cât de mult iubește marele capital referendumurile (s-a văzut și în cazul Greciei, chiar dacă, în cele din urmă, elita conducătoare elenă, în frunte cu Tsipras, n-a avut la fel de mult sânge în instalație ca poporul și a cedat).
Însă, repet: dacă ăia îi rezolvă problemele penale, cred sincer că își va vinde patria mumă fără niciun fel de remușcări. Mi-ar plăcea să mă înșel, mi-ar plăcea ca Dragnea să fie un patriot, fie și pe alocuri corupt, nu un ticălos care, mai devreme sau mai târziu, va sfârși precum toți ticăloșii. Căci și dacă va scăpa de pușcărie cu prețul unei mari trădări, într-o bună zi și poporul ăsta jefuit fără scrupule, de atâția ani, va pune mâna pe politicienii trădători și le va veni de hac (mă rog, poate are noroc și reușește să fugă prin Madagascar sau Costa-Rica, căci cu siguranță n-o să-i acorde azil politic țările cu investitori strategici puși pe supt resursele românilor).
Cum am spus, sper din tot sufletul să mă înșel, dar tare mă tem (mai precis, sunt aproape sigur) că am dreptate.
Calea de mijloc 