Dragnea, Iohannis și domnia legii

Nu mă număr printre cei care îi plâng de milă lui Dragnea sau care îi vor duce dorul. Dincolo de detaliile recentei sale condamnări, pe care nu le stăpânesc, reamintesc că: 1. actualul guvern „de stânga” tocmai a votat, alături de rezistenții de la USR și demenții de la PNL o lege din registrul fascismului cu acte în regulă care lovește brutal în cei mai săraci dintre săraci; 2. că deși, în bună tradiție a egalitarismului neaoș, a mărit pensiile pe tot eșichierul, de la cel mai umil agricultor până la cel mai mare securist, pe de altă parte, atunci când le-a mărit salariile medicilor a găsit de cuviință să le scadă pe cele al infirimierelor; 3. că deși a promis marea cu sarea în campania electorală, în speță că va elimina impozitul pe toate veniturile sub două mii de lei, în realitate n-a făcut decât să dubleze contribuția la asigurările de sănătate pentru persoanele fără venit, cele plătite la negru sau prin contracte mizerabile (altminteri tot mai numeroase) ce nu includ plata contribuțiilor sociale; 4. că încă nu știm care este numărul angajaților care s-au fript ușor doar, cu noul cod fiscal, primindu-și parte din salariu prin bonusuri pentru care nu se plătește contribuția la pensii, și care este, pe de altă parte, numărul celor care s-au fript rău, primind în mână mai puțin bani; 5. că deși actuala guvernare deplânge zi și noapte statul paralel și imperialismul care nu ne lasă să ne guvernăm în conformitate cu (fărăde)legea noastră strămoșească, în mod concret și în condițiile unor politici antisociale precum cele enumerate mai sus (adoptate nu în timp de recesiune, ci într-o perioadă în care ne lăudăm cu cea mai mare creștere economică din UE) are, pe de altă parte, întotdeauna bani de rachete și servicii secrete.

Deci, din punctul meu de vedere, cu cât dispare mai repede actuala guvernare PSD, cu atât mai bine.

Acestea fiind spuse, nu văd de ce ar trebui să demisioneze Dragnea în condițiile în care același Iohannis, care în dezbaterea electorală din 2014 cu plagiatorul Ponta declara că „oriunde în lumea civilizată, cel care a copiat fie și trei rânduri, este obligat să se retragă” din funcția publică deținută, refuză pe de altă parte să o demită pe Laura Codruța Kovesi, o plagiatoare dovedită, chiar și după ce o decizie a Curții Constituționale îi impune să ia această măsură. De fapt, dincolo de politețuri de acest gen, precedentul generat de Iohannis este foarte periculos măcar și pentru faptul că atât PSD-ul, cât și orice alt partid politic, ar putea să refuze la rândul său, de acum înainte, să pună în aplicare o hotărâre judecătorească. Cum are ministerul de interne, PSD-ul ar putea foarte bine să refuze să trimită poliția cu cătușele acasă la Dragnea, sau la orice alt condamnat penal, pe motiv că însuși șeful statului refuză, la rândul său, să pună în aplicare hotărârea celei mai importante instanțe judecătorești a statului român, introducând astfel în ordinea de drept a statului român un principiu anarhic, al bunului plac, pe care orice alt actor politic îl poate replica la rândul său. Evident, odată intrați în logica asta, din ea nu ieșim decât prin dictatura instaurată de facțiunea care va reuși să câștige războiul civil pe care Iohannis îl va declanșa dacă va persista în refuzul său de a pune în aplicare hotărârea CCR.

Nesancționarea acestui precedent extrem de periculos printr-o eventuală suspendare ar reprezenta unul din posibilele scenarii nocive ce ar putea rezulta din actuala atitudine a președintelui. Cel de-al doilea scenariu nociv este cel în care o suspendare urmată de demitere prin referendum a lui Iohannis ar deschide calea către preluarea de către PSD – așa cum îl știm și așa cum (incomplet) l-am descris în primul paragraf – a întregii puteri în stat (cel puțin în cel neparalel). Deși deloc încurajator, căci oricum am da-o tot prost iese, în opinia mea acest al doilea scenariu este cel mai puțin grav.

Dar cel mai grav scenariu este cel în care, suspendat pentru o încălcare flagrantă a Constituției (cum cu siguranță va confirma și avizul CCR, negativ în cazul primei suspendări a lui Băsescu și ambiguu în cazul celei de-a doua), Iohannis este reconfirmat la urne de o majoritate populară, moment în care echilibrul fragil dintre democrație și constituționalism se rupe și se iese din regimul democrației constituționale pentru a intra în cel al prezidențialismului plebiscitar. În măsura în care chiar își iau teoriile în serios, acesta este momentul în care cei care au zbierat până acum că un referendum constituțional (conform deciziei CCR) este fascist (alimentând de altfel, prin atitudinea lor, cultura bunului plac, a lipsei de respect față de reguli, arbitru și adversar, care ne-a adus, prin Iohannis, în acest punct critic) ar trebui să înceapă să tremure în fața perspectivei unor viitoare referendumuri de acest tip (ținând cont de cum votează în cvasiunanimitate clasa politică, poate se face unul și referitor la soarta asistaților social) care, de acum înainte, se vor desfășura în cadru extra-constituțional. Deși mă număr printre cei care consideră temerile mai sus menționate nu doar exagerate (nu cred, așa cum susțin unii dintre adversarii referendumului organizat de cpf, că românii ar vota exterminarea țiganilor, dacă ar avea ocazia), dată fiind starea efectivă a opiniei publice din România la început de mileniu, ci și perverse, date fiind fondul lor demofob, totuși, nu pot să nu admit că este foarte periculos faptul că într-o cultură democratică imatură, cu instituții tinere, de import și prost croite, unde mentalitatea de clan (PSD și celelalte partide) sau de elită luminată modernizatoare care nu joacă după aceleași reguli ca proștii (rezist, patapievici&friends, antifasciștii veșnic panicați de „ce-ar putea să facă poporul”) predomină asupra respectului față de reguli, arbitru și adversari, nu pot așadar să nu admit că, date fiind circumstanțele (nu numai cele de la noi, ci inclusiv cele din țări cu democrații mult mai mature – să luăm, ca exemplu, fenomenul Trump și să ne imaginăm cum s-ar manifesta el fără limitele Constituției Americane), este foarte gravă situația în care nu ne mai putem baza pe garanțiile constituționale, ci doar pe rezervele de bun simț și omenie ale opiniei publice. Poate că până la nazism nu o să ajungem dar, mai ales pe fondul unei crize a democrației occidentale și a proiectului european, până la o dictatură de tip latino-americam nu m-ar mira deloc să ajungem.

În fine, revin și insist auspra faptului că în ciuda a ceea ce poate cred și simt fanii DNA (instituție cât se poate de credibilă prin faptul că stă, chiar și cu prețul dinamitării ordinii constituționale, într-un singur om, și ăla compromis), nimic nu garantează faptul că cel care, sutrăgându-se domniei legii, declanșează războiul civil, este și cel care îl va câștiga. Cine viseză la dictatura unei minorități luminate și se comportă în consecință prin standarde duble și etalarea ostentativă a complexelor de superioritate și a lispei de respect față de reguli, arbitru și adversarii politici (a.k.a. pensionari, știrbi, țărani, asistați, etc.), s-ar putea să se trezească în genul de dictatură pe care nu o agreează deloc.

Altminteri, nu știu cum va evolua acest conflict și cine îl va câștiga. Pentru moment, atitudinea ezitantă și timorată a PSD-ului în fața atitudinii agresive, arogante și provocatoare a președintelui s-ar putea să fie justificată nu doar de încercarea de a negocia, în culise, cu statul paralel, diverse dosare penale, ci și de faptul că Dragnea e posibil să se teamă de fapt de un referendum care, dincolo de principiile de drept ce nu interesează pe prea multă lume, din păcate, va fi tradus în ochii opiniei publice ca un referendum în care se va alege între Dragnea („politicianul corupt”) și Kovesi („eroina anticorupție care îi bagă la bulău pe politicieinii corupți”). Or, în ciuda încălcării flagrante a Constituției, se prea poate ca populismul anticorupție să câștige la urne. Sau, altfel spus, se prea poate ca Dragnea să piardă un referendum care, dincolo de încălcarea flagrantă a Constituției, va fi  interpretat ca unul în care se alege între el și Kovesi. Se prea poate ca, în cazul unui astfel de referendum, sentimentele hardlinerilor care se uită la Antena 3 și ale adversarilor statului paralel de pe facebook să fie depășite de resentimentele unei mari majorități a românilor care, frustrați de condiția lor socială și de ceea ce în percepția lor reprezintă privilegii nemeritate, se bucură, una peste alta, atunci când văd cătușe; majoritate care, cu tot cu „statul paralel”, preferă să trăiască într-un regim care măcar le oferă satisfacția încarcerării unora dintre câștigătorii tranziției, decât să trăiască într-un regim în care, ca perdanți ai tranziției, ei rămân la baza piramidei sociale, în timp ce câștigătorii tranziției huzuresc cu toții în libertate.

De fapt, cred că astfel de sentimente se regăsesc și la mare parte din electoratul PSD, fiind altminteri perfect compatibile cu atât de blamatul oportunism al alegerii unor politicieni care, spre deosebire de ăilalți, „îți dau și ție ceva”. Dar dacă acel „ceva” e suficient ca să-i votezi, nu înseamnă că e suficient și ca să-i iubești și să nu te bucuri atunci când îi vezi în cătușe pe cei de care soarta nedreaptă te face să depinzi. Cred deci că PSD-ul ezită în confruntarea cu Iohannis (și) pentru că se teme de o confruntare la urne cu tabăra celor care „votează DNA”. Dar deși nu știu cum va evolua actualul conflict și care va fi rezultatul unui eventual referendum, cert este că dacă Iohannis persistă în hotărârea sa de a nu respecta decizia CCR, pe orice cale am apuca-o ulterior, bine nu va fi.

Reclame

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s