Pro-viață, pro-familie…

După masacrul comis în urmă cu aproximativ o lună de armata israeliană împotriva protestarilor palestinieni (cei mai mulți dintre ei neînarmați – în unele cazuri înarmați cel mult cu prăștii sau cocktailuri molotov) la granița cu Fâșia Gaza, masacru în care au pierit peste șaizeci de palestinieni, inclusiv opt copii (asta în condițiile în care niciun palestinian nu a reușit să treacă gardul iar, de cealaltă parte, doar un singur militar israelian a fost rănit ușor), Nikki Haley, ambasador al SUA la ONU, a felicitat Israelul pentru modul „civilizat” în care a știut să-și apere granița de oamenii pe care tot Israelul i-a expulzat din interiorul actualelor sale granițe, afirmând în același timp că „responsabilitatea pentru violență” revine exclusiv grupării Hamas (la un raționament asemănător recurgeau și antisemiții fasciști din anii 30-40, atunci când afirmau că responsabilitatea pentru pogromurile comise sau doar susținute de ei aparținea în totalitate „iudeo-comuniștilor”, de care erau nevoiți să se apere). Oficial, Nikkey Haley, care nu are decât cuvinte de laudă pentru un stat care își apără în acest mod „civilizat” granița de presupușii invadatori, pe care tot el i-a expulzat de pe teritoriul unde locuiseră de mii de ani, este o susținătoare a „valorilor pro-viață”, iar numirea ei de către Donald Trump în funcția de ambasador al SUA la ONU a fost, inclusiv în România, întâmpinată cu entuziasm de mare parte dintre susținătorii „valorilor pro-viață”.

Mai nou, administrația Președintelui Donald Trump, cel care a numit-o pe Haley ambsador la ONU, îi ia de la părinții lor pe copiii imigranților latino-americani care încearcă să treacă ilegal frontiera americană și îi închide în cuști. Recent, Donald Trump și-a afirmat public sprijinul pentru această politică a administrației sale pe care atât el, cât și fanii săi (inclusiv unii de pe-aici), o prezintă ca pe un act de cruzime necesară pentru a stopa „invazia imigranților”. Dar dacă Trump tot pune problema în acești termeni, atunci te întrebi de ce se mai complică cu jumătăți de măsură, când ar putea să o rezolve direct și mult mai eficient prin împușcarea imigranților din America Latină cu copii cu tot. Cu atât mai mult cu cât, printr-o astfel de abordare, nu ar face decât să urmeze modelul „celui mai civilizat stat din Orientul Mijlociu”, pe care Casa Albă și reprezentanta ei pro-viață de la ONU nu ratează nicio ocazie să îl laude (nici nu mai punem la socoteală faptul că, spre deosebire de mexicani și alți imigranți din America Centrală și de Sud ce încearcă să ajungă pentru prima oară în țara în care strămoșii lui Trump au ajuns, tot ca imigranți, cu câteva generații în urmă, palestinienii vor să se întoarcă în teritoriile din care au fost expulzați părinții și bunicii lor).

La fel cum Haley este reprezentanta valorilor pro-viață la ONU, Donald Trump, om de afaceri și reality star căsătorit de trei ori, care într-o conversație privată se lăuda cum apuca femeile din vecinătatea lui de p…, suspectat de asemenea de relații sexuale contra cost cu diverse vedete porno a fost, la ultimele alegeri americane, candidatul pro-familie, susținut, în această calitate, de mare parte dintre susținătorii americani valorilor familiei amenințate de răspândirea stilului de viață homosexual. Așadar, dacă ambasadoarea pro-viață justifică politica pro moarte palestinienilor! a Israelului, președintele p(o)r(n)o-familie justifică, la rândul lui, despărțirea copiilor de părinți.

Nici dracu’ însuși, în marea sa viclenie, nu și-ar fi putut imagina un mod mai eficient de a compromite eforturile creștinilor ce apără dreptul la viață al copiilor nenăscuți și dreptul copiilor orfani de a fi adoptați de o familie normală, compusă dintr-o mamă și un tată. Evident, mă refer la acei creștini (sunt și d-ăștia, chiar dacă deseori nu se mai aud de zgomotul pe care îl fac ăilalți) care apără și dreptul la viață al copiilor născuți, indiferent de etnie sau religie, precum și dreptul oricărui copil la o familie normală, nu una în care mama, tata și copilul sunt ținuți în cuști separate.

De-a dreptul jalnic e faptul că dracu’ nici măcar nu a trebuit să recurgă la cine știe ce subterfugiu diabolic din vastul său arsenal cu care caută să-și compromită victimele. La fel ca și în alte ipostaze, răul zilelor noastre nici măcar nu mai posedă strălucirea fascinant-înfiorătoare a ceea ce poate fi numit malefic. Oricât de oribil ar fi în consecințele sale practice, în motivațiile sale ultime este doar patetic. Vorbim nu de demonizare, ci de ultimul hal de degradare. În cazul de față, cre(ș)tinismul unora care salivează entuziast după orice ofertă de compensare politică – indiferent cât de jenantă – a frustrării cauzate de faptul că, în mare parte din vina lor, își pierd relevanța socială, cre(ș)tinism care ajunge să se traducă, în mod concret, nu printr-o inferioritate morală prin raport cu marii sfinți și profeți mai vechi sau mai noi, ci printr-un strident handicap moral dacă e să raportăm această tipologie religioasă la the average liberal guy. În loc de „lumina lumii” și „sarea pământului”, noaptea conștiinței și sarea de pe numeroasele răni ale lumii. Jalnic peisaj.

Reclame

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s