Scrisul și cititul: câteva recomandări

Chestia care mă irită, plictisește și deprimă în mod deosebit, în ultima vreme, indiferent de zona religioasă, culturală sau politică din care vine: gândirea rudimentar-repetitiv-propagandistă, care îmbină militantismul și disciplina de partid cu clișeele și simplismul, și se descarcă periodic pe facebook contra cuiva sau împotriva a ceva, cunoscut în mod superficial, în cel mai bun caz prin intermediul a cel mult două surse de literatură secundară partizană, dar deseori tot prin intermediul altor postări de pe facebook. Și verdictele partizan-moralizatoare aferente (care ne consolidează rolul public de apărători ai… și luptători împotriva…) lipsite altminteri de o minimă fundamentare teoretică și bibliografică (sau de conștiința lipsei acestei fundamentări). Semn de analfabetism, provincialism și minorat cultural.

Astfel, unii se luptă cu marxismul, alții se luptă cu creștinsimul ortodox, lipesc etichete și emit sentințe, fără să înțeleagă de fapt cu ce anume se luptă. Că dacă le iei bibliografia la puricat vezi că este foarte subțire, subțirime care este direct proporțională cu fermitatea „convingerilor” și vehemența cu care sunt exprimate.

Așa că sfatul meu este următorul: scrieți mai puțin (dar mai consistent), nu vă mai excitați onanist auditoriul (în timp ce pe mine mă plictisiți) cu aceleași lozinci, și puneți mâna pe carte (nu doar pe cărțile publicate la editura de partid, ci și pe cele publicate de editura partidului rival, încercând de asemenea să ieșiți, pe cât se poate, și în zona internațională, dincolo de limitele pieței de carte românești), aplicând o nouă rețetă, aceea a excitării curiozității și onestității intelectuale.

Și încă ceva: atunci când vă certați cu x sau y din social media, nu deduceți automat din aceasta că vă certați cu Marx sau cu sfinții părinți, sau invers, că Marx, sau sfinții părinți, sau Iisus, sau Papa Francisc, etc. sunt de partea voastră. Nu îi mai integrați aprioric pe toți aceștia în clivajele voastre înguste, ci puneți mâna pe carte ca să vedeți ce au zis de fapt Iisus, sfinții părinți, Marx, Papa Francisc, etc. și cât de multă legătură există de fapt între gândirea/viziunea lor și universul vostru mental. Vă puteți răfui cu adversarii zilei de astăzi, în limitele mai restrânse ale dezbaterii cotidiene, și fără să-i înrolați sau lapidați ilegitim pe toți aceștia (pe care nu i-ați citit sau i-ați citit după metoda decupajului incult, infantil și confortabil).

Și învățați-vă să vă pronunțați cu rezervele de rigoare: în limitele cunoașterii mele referitoare la subiect, care cuprinde doar aceste lecturi (a, b, c), eu consider că… Asta nu înseamnă că unele lucruri nu sunt suficient de clare pentru a permite judecăți morale tranșante de care nu trebuie să ne ferim atunci când situația o impune. Dar multe chiar nu sunt. Și oricum, chiar și o judecată morală tranșantă nu ne scutește de necesitatea înțelegerii unui fenomen în profunzimea sa. Căci fără o înțelegere de profunzime, critica este anemică, ineficientă, neconvingătoare și sterilă, rezumându-se la repetarea unor locuri comune pentru oameni care sunt deja convinși, în îngustimea minții lor, și care oricum nu vor să mai audă și altceva. Sau, cum se spune, preaching for the choir.

Mai multă cunoaștere, mai puțină infatuare. Mai multe lecturi, mai puțină cerneală risipită (sau tastatură frecată) aiurea pe facebook.

Reclame

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Scrisul și cititul: câteva recomandări

  1. dragoslupascu zice:

    Ăsta este exact, dar exact, motivul pentru care am avut 3 tentative de a avea si a sustine un cont de Facebook si tot de atatea ori am ajuns la aceeasi concluzie: nu merita. Am incercat la diferente de multi ani sa revin si am dat fix de realitatea descrisa de tine de mai sus. Eu personal am analizat lucrurile dupa o perioada de activitate si mi-am dat seama ca 10% este continut de valoare si constructiv, iar 90% zgomot de fond, unde avem: rafuieli personale, discurs de partid, agresivitate, militantism samd.

    Mi se pare chiar o pravila sa rezisti sa ai cont si culmea, sa iti si pastrezi curatia gandurilor si a textelor avand in vedere avalansa negativa din toate partile.

    Bine, recunosc ca eu nu cred foarte mult in comunicarea virtuala si mi se pare ca este foarte denaturata vizavi de dialogul in persoana, daca mai pui si faptul ca pe Facebook informatia conteaza doar in momentul zero, atunci cand este emisa, iar apoi dispare, stai sa te intrebi ca-n bancul cu Bula, si l-a ce ne-a folosit?

    PS Cat despre sfaturile pe care le dai, ar fi bine ca „cine are urechi de auzit sa auda” insa ma tem ca replica o sa fie fix: „yeah right, vezi-ti ma de ale tale…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s