Fenomenologia conflictului (distructiv) – câteva reflecții

Periodic, oamenii de bun simt (bun simt care se cultiva greu si se conserva tot greu, important de precizat) ajung sa fie prinsi la mijloc intre doua factiuni de psihopati, al caror conflict practic ia societatea ostateca.

Factiunile respective vor puterea doar pentru ele, refuza de principiu sa o imparta cu careva, refuza ideea de reguli comune si principii universale pe care toata lumea trebuie sa le respecte. Sunt dispuse sa faca orice pentru a dobandi puterea si orice pentru a o pastra. Exagereaza pana la caricaturizare defectele taberei adverse si isi suprima complet orice simt autocritic, gasind cele mai halucinante justificari pentru samavolniciile pe care le comit. De fapt, justifica orice samavolnicie aratand cu degetul la cele comise de tabara adversa, de fiecare data cand sunt luati la intrebari, invocand constant pericolul reprezentat de tabara adversa care ar justifica, in ceea ce-i priveste, o perpetua stare de exceptie, de abatere de la regulile comune ale moralei si bunului simt.

La limita, genul acesta de oameni defileaza cu argumentul nefalsificabil de tip ”altfel” nu se poate, pana intr-acolo incat, dupa ce totul se termina vin si iti spun, sigur, ti-am dat cu toporul in cap, dar daca nu iti dadeam noi cu toporul in cap sa vezi ca ti-ar fi fost mai rau, sau ai meritat-o, pentru ca nu erai cu noi, iar cine nu e cu noi e impotriva noastra, iar noi reprezentam binele, deci tu reprezinti raul, etc. Ambele tabere se justifica prin viciile taberei adverse (traiesc de pe urma acesto vicii), nu prin propriile virtuti. Invoca principii universale atunci cand tabara adversa le incalca, si actioneaza la randul lor fara niciun fel de scrupule, fara niciun fel de respect fata de principiile universale pe care le invoca doar cand se afla in situatia particulara a celui care sufera pe propria piele incalcarea acelor principii. Deseori, merg pana la punctul la care neaga cinic sau psihotic orice crime comise de propria tabara, in timp ce insista constant pe crimele comise de tabara adversa, inmultindu-le daca se poate si cu doi, si cu trei, si cu patru. Se autovictimizeaza pana la indecenta desi sunt gata oricand sa se pise pe mormantul victimelor care ”si-au cautat-o”, ”au meritat-o”, n-au fost cu noi, deci au fost impotriva noastra, iar noi suntem binele, deci ele au fost de partea raului, deci bine le-au (le-am) facut, etc.

In fine, prin intreg acest ansamblu de comportamente, cele doua factiuni se alimenteaza reciproc si, ceea ce este mai grav, ajung sa recruteze tot mai multi adepti pe care ii fac sa actioneze si sa gandeasca dupa acelasi tipar. Caci dupa cum am spus, bunul simt, principialitatea, se cultiva greu si se conserva la fel de greu, mai ales in conditii vitrege. Or, intr-un climat de acest tip, in care se joaca joc de suma zero fara sa se tina cont de reguli, oamenii normali care sunt prinsi la mijloc se vad pusi cu spatele la zid. La limita, sunt fortati sa aleaga intre acest gen de partizanat si supravietuire. Asa stand lucrurile, nu e de mirare ca tot mai multi ajung sa se radicalizeze, sa se rinocerizeze, sa devina partasi la psihoza generala care se raspandeste ca o ciuma. Si dupa ce totul se termina, iar una dintre tabere o lichideaza pe cealalta, dupa caz, aceiasi oameni si descendentii lor vin si spun fie ca ei au fost niste victime nevinovate, care doar s-au opus raului, fie ca ei au fost, fara alte nuante si precizari, socotite din start blasfemiatoare, de partea binelui, deci, daca n-ar fi fost ei, raul ar fi triumfat.

Dar totul porneste de la niste psihopati care vor puterea cu orice pret si o vor doar pentru ei si care, bineinteles, devin periculosi in vremuri de criza, cand lucrurile nu mai functioneaza. Cat despre oamenii prinsi la mijloc, asa s-a intamplat si in Europa interbelica, teren de confruntare intre fascisti si comunisti, asa s-a intamplat si in Spania razboiului civil, si in Siria lui Assad si, pastrand proportiile, si in America de astazi in care Trump ne salveaza de aberatiile corectitudinii politice si viceversa.

Oricum ar fi, trebuie subliniat ca de fiecare data cand utilizam standarde duble din ratiuni oportuniste sau pentru a ne satisface dorinta de putere, de auto-afirmare, de imbogatire sau doar dorinta de a fi apreciati sau macar de a nu fi atacati de genul de haite descrise mai sus, ne aducem mica noastra contributie la degradarea climatului general de coexistenta, degradare din care rezulta fenomene precum cele descrise mai sus. Mai mult, deseori nu suntem vinovati doar pentru incurajarea, tolerarea sau participarea activa la abuzurile taberei cu care ne identificam, ci partial vinovati si pentru abuzurile taberei adverse, deoarece contribuim prin abuzurile noastre la un climat in care tabara adversa se radicalizeaza, poate recruta mai usor noi adepti si isi poate justifica mai usor propriile abuzuri.

Problema in zilele noastre este ca sunt tot mai multi oameni la care lipsa unui elementar simt al empatiei si echitatii ajunge sa se manifeste, dincolo de aceste probleme morale, inclusiv ca o forma de imbecilitate, care le intuneca intru totul si orice fel de ratiune strategica, in virtutea careia ar trebui macar sa anticipeze ca lipsa lor de realism si masura va hrani lipsa de masura a celor situati de cealalta parte a baricadei, abuzurile lor vor alimenta abuzurile celorlalti, societatea va deveni tot mai segregata, mai partizana si mai violenta si la sfarsit toata lumea va pierde.

Dar dupa cum am spus, mare parte dintre oamenii de astazi traiesc intr-un regim al perpetuei auto-justificari narcisic-maniheiste in care noi nu jucam dupa reguli, pentru ca noi suntem cei buni, alesii, noi nu impartim puterea cu nimeni pentru ca noi suntem cei buni, alesii, noi nu dialogam cu nimeni pentru ca deja posedam adevarul, noi nu tinem cont de consecinte, pentru ca noi avem dreptate, pentru ca noi suntem cei buni, alesii, s.a.m.d.

Sau poate ca unii dintre acestia tocmai pe alimentarea conflictului si degradarea climatului general mizeaza pentru ca, in mod mai mult sau mai putin constient, intuiesc sau stiu ca acest tip de climat este singurul in care psihopati ca ei au sansa sa puna mana pe putere.

Si desigur, mai sunt si oamenii din umbra, baietii care vegheaza la siguranta noastra, care probabil ca au motivele lor sa intretina o astfel de atmosfera in care nu se mai poate coagula nimic si deseori nici macar nu mai poti gandi limpede.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fenomenologia conflictului (distructiv) – câteva reflecții

  1. psimona1 zice:

    Psihopatii sunt de fapt niste marionete disperate care profita de niste oportunitati si care sunt condusi din umbra de papusari, adica de adevaratii psihopati.
    Dar si unii si ceilalti provin dintr-o societate care nu este in stare sa produca(deocamdata si dintotdeauna) ceva mai bun. Tuturor ne vine randul la un moment dat sa devenim psihopati sau marionete, fiecare la nivelul lui. Mai greu este sa ramanem normali intr-o lume anormala si sa ne vedem de treaba(care, indiferent de situatie, e destula).

  2. G. F. zice:

    Supraviețuirea justifică cornul fiecărui rinocer. La unii, cornul crește din standardele duble, la alții, standardele duble din corn. Este important să știm cum și de ce apare cornul (sau coarnele!) Este și mai important să știm cum scăpăm de ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s