Voința poporului și drepturile omului

Argumentul funcționează în felul următor:

1. Nu există democrație fără drepturile omului. Democrația fără drepturile omului e tiranie a majorității.

2. Refuzul de a accepta revendicările activiștilor lgbtq e o crimă la adresa drepturilor omului. E tiranie a majorității.

3. De ce? Pentru că așa spunem noi. Cine sunteți voi? Minoritatea.

4. Deci, democrația nu înseamnă puterea poporului, ci puterea minorității asupra poporului, sau, mai precis, puterea poporului în limitele prescrise de minoritatea lezată, nu de Constituție și instituția abilitată să o interpreteze pe aceasta din urmă.

5. Legile și actele normative ale unui stat îi afectează pe cetățenii acelui stat. Orice cetățean căruia nu îi convine o lege poate să spună că prin legea respectivă se încalcă drepturile omului, pe principiul: sunt om, legea nu îmi convine, deci se încalcă drepturile omului, pentru că orice lege care nu îmi convine nu este dreaptă cu mine, omul x

6. În acest sens, sunt unii care consideră că nerecunoașterea de către stat a cuplului în care trăiesc ca familie e încălcare a drepturilor omului. Alții consideră că vaccinarea obligatorie e încălcare a drepturilor omului. Alții consideră că absența vaccinării obligatorii e încălcare a drepturilor omului. Unii consideră că pedepsirea copilului de către părinți e încălcare a drepturilor omului. Alții consideră că pedepsirea părinților de către stat, pentru felul în care își educă copilul, mergând până la pierderea tutelei asupra acestuia din urmă, e încălcare a drepturilor omului. În fine, mai sunt unii, despre care am scris recent o carte, care consideră plata taxelor ca pe o încălcare a drepturilor omului (sau cel puțin plafonarea alocațiilor pentru mame).

7. În fiecare dintre aceste dispute, adversarii sunt fasciști, naziști, comuniști, deoarece, evident, numai niște monștri totalitari se pot opune drepturilor omului.

8. Firește, un stat în care fiecare lege ar fi suspendată atâta timp cât un individ, sau un grup, invocă încălcarea drepturilor omului, ar fi un stat neguvernabil. De aceea, după cum bine nota Carl Schmitt, autoritatea drepturilor omului, sau, mai precis, recursul la legea naturală, se traduce de fapt în „autoritatea sau suveranitatea unor oameni sau grupuri de oameni, care fac apel la această lege supremă și decid care este conținutul ei, modul în care urmează să fie implementată și de către cine urmează să fie implementată”. Sau, pentru a-l parafraza pe același Schmitt, suveran este cel care decide asupra drepturilor omului.

9. În România, asupra drepturilor omului decide Curtea Constituțională (deși, dacă ținem cont de cazul Toni Greblă…). De aceea, din punct de vedere legal, discuția e încheiată de ceva vreme. Ne vedem la urne.

10. Aceasta nu înseamnă că între timp problema n-ar putea fi dezbătută din punct de vedere moral. Doar că dezbaterea asta este foarte săracă. Pe de o parte datorită faptului că unii continuă să amestece planul moral cu cel legal, comportându-se de parcă Curtea Constituțională le-a uzurpat rolul de arbitru al procesului democratic, care de fapt lor li s-ar cuveni. De unde și aroganța, autosuficiența și intransigența cu care îi tratează pe inițiatorii demersului, pe care continuă să-l considere nu doar inutil, dăunător sau neinspirat, ci ilegitim. Firește, atitudinea lor se va răsfrânge asupra tuturor celor care vor vota la referendum, și la fel ca atitudinea de același tip manifestată în contextul referendumului din 2012 (lovitură de stat, tirania majorității, salvați democrația de popor, revoluția borfașilor, astăzi devenită revoluție a homofobilor), nici aceasta nu va fi uitată prea curând, adăugând noii falii și noi resentimente la cele deja acumulate în societatea românească. Pe de altă parte, și unii și alții țipă că familia trebuie protejată sau că homosexualii trebuie protejați, deși, în condițiile în care aici nu se discută nici despre adopție, nici despre parteneriatul civil, nici unii, nici alții, nu reușesc să explice cum anume este amenințată viața unei familii heterosexuale de căsătoria unui cuplu de homosexuali și cu ce anume este amenințată/afectată viața unui cuplu de homosexuali dacă statul nu îl recunoaște ca familie (căci, repet, nu despre parteneriat civil se discută aici).

11. În cele din urmă, nici nu mai vorbim de puncte divergente cu privire la ce anume este bine pentru România, atât pentru familii cât și pentru homosexuali, ci de un conflict surdo-mut și distructiv, care caută să stabilească cine anume decide în România (cine-i șeful, cine-i ciobanul la stână). Adică un conflict din care nu are nimeni de câștigat.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Voința poporului și drepturile omului

  1. G. F. zice:

    Cred că miza nu este legată atît de drepturile homosexualilor (de a se căsători, de a avea familie), ci de realitatea însăși. Putem defini lucrurile așa cum vrem, sau trăim în acord cu ordinea lucrurilor (ordinea morală, în acest caz)? Homosexualii văd în modificarea definiției căsătoriei un afront, refuzul de a recunoaște homosexualitatea ca pe o manifestare normală. Dacă homosexualitatea este firească, normală, atunci și căsătoria dintre homosexuali este normală. Atît ordinea lucrurilor, cît și învățătura creștină contrazic însă această variantă. Nu cred că partizanii homosexualilor mor de dragul lor, ci îi sprijină pentru că au acum o bună ocazie pentru a contesta ideea unei realități morale definite, cu atît mai mult cu cît această ordine morală este definită teologic.Dacă vrei să construiești ordinea socială, de ce să nu poți construi și ordinea morală? Nu ne tot spune Dilema veche că noi putem defini lucrurile oricum? Și dacă putem să o facem, de ce să nu o facem? Din păcate, conservatorilor le lipsește de multe ori luciditatea și coerența conceptuală a progresiștilor, iar vehemența cu care-și apără convingerile trădează doar frică. Nu mi se pare că ar fi băieții care vor să-și impună baciul la stînă; Mă tem însă că lucruile stau chiar mai prost, și că e vorba mai degrabă de niște oi agitate, nesigure și speriate că baciul nu-i de găsit.

  2. Ghita Bizonu' zice:

    Cestia este simpla .
    In 1990 o adunatura de parveniti, UASCRisti, copii de activisti, vechi edecuri ale epocii Ana luca & Dej si mazilitii de Ceasca (fosta gasca deijista) au trecut cu arme si bagaje „dincolo” unde d’;ade Coposu, Paleologu si altii le-au data acolada stil pupata Piata Endependenteio ca si cei vechi „elota” precum Palerii, Patapievicii , Dinestii si restu golanimii de partid si de stat … mai degraba urmasi a lui Scatiu decta a lu Paturica si nici de cum boierime veche da veche.
    SI aceasta neogolanime de mixta extractie visa ca „prostimea” va dori intoarcerea la miticul ( de la mythos) trecut si ca se va relua totul de la 1946 sau poate 1930

    Au luat-n barba nu ca mielul de la oaie ci ca de la Teofilio Stevenson (campion olimpic la box ctgrie grea … cestie usor incorecta ptr adversari , Teofilio era in stare sa boxeze 15 reprize si lovea ca unu din primii 10 profesionisti [+500 kg forta]) asa ca au incepit sa behaie ca este incorect ca Iliescu mal elu car trop elu (fanarihotzu Paleologu* batran ala care se palngea de comunisti da dadea acolda lu HRP)
    Si asa cu descoperit „Democrația în America” a lui Tocqueville de und eaui extras „sa nu devina dictatura majoritatii” fara sa retian numele autorului Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville si tiata golanimea de genu StelianTanase si Bolodea se cred indreoptati sa copie atitudinea vicontelui de la 1840!

    La toate acestea se adauga scursorile scolii de francfurteze (ii iubec cam cat i-a fi iuvt si Stalin. Cu Trotchi stii ce a facut …

    * Imi aduca aminte de „Pe aripile vantului”. Rhet Butler oripilat ca fiul lui Scarlet nu este invitata de familiilie „bune” saracite zicand ca prefera ca preaiubita sa fica sa fie invitata la paine veche cu apa in casa unora de „calitate” decat sa mamance homar si sa bea samapanie in casele partenerilor sai de afaceri! „Aristocratia” noastra este o adunatura de golani! De la Indreptarea Legii – 1652 boierimea de sabie (adevarata aristocratie**) se inlocuieste cu cea de slujba , adica jertfa de sange se inlocuieste cu hatarul si bacsisul
    ** adevarata aristocratie este clasă militară. Miles si sefi militari .. i se tolereaza abuzurile, „fanteziile” ptr ca atunci cand este nevoie MOARE! (ca o poveste.. anii 90 ai sec XVIII in Bretagne. Un nobil “se daduse la fund” refuzand sa se (mai) implice in viata politica. Ducea o viata linistita pana cand o cestie in legatura cu religia a scos taranii “sai” din sarite. Care tarani l-au vizitat seara cu torte .. multe torte! Si un discurs simplu ”Domnule noi ne rasculam impotriva guvernului! Condu-ne!!” si zice-se ca l-au scos … de sub pat!!! Si cum erau cam multe torte si multa furie de Charette de la Contrie

    a devenit sef militar a vendeenilor si a ramas in storie ca un brav intre bravi si militar de talent (de retinut :acest brav s-a ascuns o singura data sub pat .. ca nu prea il tragea ata sa isi faca datoria de baza”servir son fief Sau lata – citeam un interviu cu un sef de mujahedini care era dintr-i familie aristiocrata care se ofilea. Interventia ruseasca a reinviat aristocratul care a devenit ce era menit sa fie : sef militar!)

  3. Ghita Bizonu' zice:

    Apropos de drepturi ale omului mataranga stiti rasounsul ghicitorii antuce ce este permis in Egipt, pe jumatate permis in Grecia si total interzis in Roma ?

    Racule finndca esti dintre tipii care au ceva usi deschise si renume scuze ca „ma repet”
    Atitidinea fata de homosexualitate un unele zone si in unele epoci a fpts f „deschisa” , permisiva. INSA este ceva Au fost societati f tolerante cu homosexualitatea … Roma antica (Cezar care era barabatul tuturor femeilor dar si femeia tutiror barbatilor!) – ase vedea si Satyricon -, Grecia antica de unde ne vone expresia „drgoste platonica” (care initaila a fots „socratica”) care insemna la prigine un profesor care nuintreinea rel;atii pederastice cu efebii pe care ii educa (Socrate se pare ca era f vehement in a sustine ca relatiile secuale trebuie sa fie hetero)
    Sa nu mai zic de Creta unde pederastia se pare ca era o institutie ..
    Unele zone estice … Japonia si ea f toleranta .
    INSA nici cea mai permisiva societate nu a recunoscut casatorii homosexuale!
    Ori in materie de vicii omerirea sau comprotamente „imorale” omernirea are o lunga experienta…. chiar asa de ce nu au reconoscut castorii homosexuale (nu ma lutai cu nero. Caci baiatul care a inlocuit-o pe Popeea a fost dintai emasculat complet!)

    Ar fi o buna intrebare ….

    A da. Raspunsul la ghicitiare „casatoria untre frati. Pemisa in Egipt …. in Grecoa numai intre fratii consanguini (dupa tata) si la Roma … se aruncau de pe sanca Tarpeiana.

  4. gabriel zice:

    In Canada dictatura lgbt a inceput deja.La scoala,copiii sint obligati sa invete ( este lege ) despre gender fluidity ( printre alte porcarii si scirbosenii ),adica pot fi fetite,baieti sau orice alta traznaie le mai trece prin cap.Activistii lgbt ii informeaza pe parinti ca acasa pot sa o cheme pe fetita lor pe numele ei,si sa-i spuna ca este fetita,dar la scoala s-ar putea sa o considere baiat,ca exemplu.
    Medicii normali avertizeaza ca aceasta fluidizare a genului poate duce la sinucidere in rindul copiilor.
    Persoanele lgbt nu mai trebuie tolerate ( e prea putin ba chiar insultator ) ci omagiate,felicitate.
    Copiii trebuie sa invete ce li se preda,nu au voie sa comenteze sau sa zica altceva.Nu stiu inca daca copiii pot fi luati de la parinti daca afirma lucruri normale si de bun simt legate de acestea.Ca daca zic de credinte religioase s-ar putea sa fie si mai rau.

    Urmatorul pas ( aflat de la profesori speriati si ei ) este legalizarea pedofiliei.
    Urmatorul:declararea celor care se opun acestor nebunii,bolnavi psihic, pasibili cu internarea in ospicii.

    “Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”. (Sf. Antonie cel Mare)

    PS.In Romania inca se mai poate respira pe tema aceasta,dupa cite citesc aici.Se mai fac si referendumuri ( sint inca lasati ),mai pot si comenta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s