Peisaj după bătălie

În România, dispare tot mai mult nu doar instinctul dreptății, ci și cel al moderației și responsabilității. Pur și simplu toată lumea vrea să câștige cu orice preț și cu orice mijloace. Iar cinismul din sferele puterii, coborât pe rețelele sociale prin intermediul agitatorilor și politrucilor de serviciu, este dublat de un infantilism de care suferă tot mai mult, atunci când nu este cumpărată, societatea civilă. Dacă cei de la putere vor să câștige cu orice preț și cu orice mijloace, mulți din oamenii de rând vor să se audă doar pe ei și să audă doar jumătățile de adevăr care le convin. Spun infantilism deoarece maturitatea presupune acceptarea faptului că este cel puțin teoretic posibil ca adevărul să nu fie ăla care ți-ar conveni ție să fie, ca dreptatea să nu fie de partea ta, că este posibil să te fi înșelat, cu sau fără bună credință.

Lăcomia, oportunismul și narcisismul ne omoară încetul cu încetul, în timp ce noile generații continuă să învețe, deseori pe pielea lor, că acestea sunt motoarele succesului, că onestitatea și lucrul bine făcut (cu excepția situației când e lucru bine furat sau bine manipulat) nu sunt deloc răsplătite. Ba din contră. Până la lipsa de iubire, ne omoară întâi de toate o teribilă lipsă de onoare care se ascunde în spatele împopoțonării noastre. Vrem nu doar să trăim bine, cu orice preț și orice mijloace, ci și să fim apreciați pentru modul josnic în care trăim. Vrem să evităm cu orice preț oglinda.

Mințim și furăm: pe cale legală sau ilegală, cu sau fără voie de la binom. Instituțiile noastre nu sunt construite pe principiul echității și interesului public ci pe impostură, servilism și deturnarea bunurilor publice spre avantajul celor mai mizerabile interese private. Conștiințele sunt subordonate intereselor individuale sau intereselor de clan, de care depinde realizarea celor dintâi. Iar din toate astea rezultă o atmosferă intoxicată cu ură, frică, suspiciune, lehamite și cinism (această din urmă atitudine fiind probabil nota definitorie a minorității din generația mea care a reușit să se sustragă, într-o oarecare măsură, celeilalte patologii de masă menționate mai sus, anume narcisismul).

Așa stând lucrurile, nu are rost să ne mai mirăm că se duce totul de râpă.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Peisaj după bătălie

  1. G. F. zice:

    Intr-adevar, imaginea protestatarilor de cavaleri fara de prihana, de ultimi aparatori ai onoarei este la fel de legitima precum formula „interesul national” in gura lui Gabriel Oprea. Orgoliul, nevoia de a demonstra tarii ca (doar) ei conteaza, ca ei nu produc schimbarea, ci sint schimbarea, tot acest cocktail care le-a fost servit regulat de media (la Radio Romania Cultural, Ana Blandiana vorbea despre un „adevarat miracol”!) in doze tot mai mari, si care a depasit cu mult tuica fiarta de la pomenile PSD, a produs o betie de putere de care, dupa doi saptamini, au devenit dependenti.

    As mai spune doua lucruri: 1. Imaginea care vede in virstnicii care au protestat la Cotroceni pe parintii celor din Piata este falsa: mult mai probabil, copiii celor de la Cotroceni sint la munca bruta prin strainatate.

    2. Protestatarii din Piata sint de stinga, sint oamenii care voteaza pentru o normalitate care ar distruge normalitatea, sint oameni care voteaza pentru drepturile LGBT si pentru avort. In SUA, acestia sint exact oamenii care ar fi votat cu Hillary impotriva oricarui candidat al dreptei. Spun asta pentru ca am auzit in permanenta la radio, din partea unor comentatori respectabili (sociologi, profesori universitari) ca cei care protesteaza in Piata reprezinta nucleul electoratului de dreapta.

    • Asta deoarece la noi dreapta este în general identificată cu (neo)liberalismul, cultural (anti-BOR, secularizare, pro-avort) și economic (liber schimb, globalizare, stat minimal). Stânga, liberală sub raport cultural și socialistă din punct de vedere economic, este mai degrabă o mișcare intelectuală marginală, de dată recentă, extra-parlamentară. Rămâne așadar PSD-ul, adică o combinație de protecționism economic naționalist timid, politici sociale mai de Doamne ajută și un conservatorism social difuz. În mod paradoxal, este cel mai de dreapta partid românesc, dacă înțelegem dreapta în sensul ei clasic, pre-liberal. Pe de altă parte, în piață se află și oameni din clasa de mijloc cu vederi mai degrabă conservatoare. Practic, așa cum pare să indice un studiu recent https://www.dropbox.com/s/d5ttczuqlvrapnt/Cercetare%20proteste%2005.02.2017%20-%20CeSIP.pdf?dl=0, în piață se află electoratul USR-ului, dar să nu uităm că în USR există și o aripă Clotilde, pusă la zid după alegeri, adică după ce USR-ul s-a văzut cu sacii în căruță. De fapt, cam asta este istoria „dreptei românești”, adică a facțiunii pro-europene, definite de ura față de PSD și electoratul respectivului partid, în care au luptat cot la cot Monica Macovei și Mihail Neamțu (o imagine care face cât o mie de cuvinte: https://www.google.ca/search?q=mihail+neam%C8%9Bu+monica+macovei&biw=1215&bih=608&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwipktuBypTSAhUrAZoKHae4AusQ_AUIBigB#imgrc=rJtbanSie0n5GM:). Pe de altă parte, mă amuză faptul că, în mod sigur, mulți dintre susținătorii Barnevernetului de acum aproximativ un an se plâng acum de faptul că sunt anchetați (sau mai bine zis hărțuiți) de Protecția Copilului, asta bineînțeles, într-o țară în care, spre deosebire de țările occidentale, ai în continuare copii care cerșesc pe stradă iar Protecția Copilului se face că plouă.

  2. G. F. zice:

    Multumesc pentru precizari si pentru statistica despre profilul protestatarului, amuzanta prin „obiectivitatea” formularii: „Nu-i asa ca PSD-ul este principalul agent al coruptiei in Romania?” (ma refer la rubrica „Perceptia coruptiei la nivelul actiunii individuale”) De ce n-ar figura printre „principalii agenti ai coruptiei” si cei care au manipulat adevarul, de la elita si sefi SRI la oamenii de presa sub acoperire?

  3. G. F. zice:

    Da, am citit, mulțumesc, textul este instructiv, totuși, nu sînt convins că „marea corupţie nu e nimic altceva decît o luptă pentru monopolul asupra resurselor prin alte mijloace decît cele legale”. Eu cred că aceasta este mica corupție. Marea corupție ar fi, din punctul meu de vedere, o luptă ilegală prin mijloacele legale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s