Costurile sociale ale unui partid zombi: concluzii la capătul unei săptămâni foarte agitate

Nu doar în cazul de față, ci în general, și cei de la putere și cei din stradă se înșală. Însă în moduri diferite. Iar înșelarea poate merge până la forme întru totul (tragi)comice de delir.

Cei de la putere au impresia că lucrurile sunt mai complexe decât sunt de fapt. Cei din stradă au impresia că sunt mai simple decât sunt de fapt. Ceaușescu a murit ferm convins că era victima agenturilor, nu a istoriei. La rândul lor, revoluționarii din decembrie 1989 au murit cu credința, sau cel puțin cu speranța, că, atât ca experiență subiectivă, cât și ca impact social de ansamblu, democrația și economia de piață urmau să fie mult mai ideale decât s-au dovedit în cele din urmă. După care s-a tot strigat „păcat de sângele vărsat”.

Când se spune despre cei din stradă și cei de acasă care stau și se uită la RTV că sunt, și unii și alții, manipulați, e nevoie să se facă o serie de precizări. Da, majoritatea celor din stradă sunt „manipulați”, la fel cum toți cei care iau de bună propaganda RTV sunt „manipulați”. Dar tocmai aici este deosebirea esențială, care scapă strategilor pesediști, deopotrivă penali și penibili, și care sunt ferm convinși că problema lor nu este că se află de partea proastă, întrucât învinsă, a istoriei, ci doar aceea că sunt subminați de către servicii, Soros, ș.a.m.d. De unde și convingerea tragicomică a unora, specifică tuturor elitelor muribunde, că dacă doar ar avea ei mai mult sânge în instalație, ca să pună mâna pe ciomag, chiar ar reuși să-și rezolve problema, nu să își accelereze distrugerea, conferindu-i forme mai violente. Or, ceea ce nu înțeleg ei este că în istorie formele de manipulare evoluează de la simplu la complex, nu invers, de la cele mai sofisticate înapoi spre cele mai primitive. De la RTV la Soros, nu de la Soros la RTV. Iar entitățile care nu se adaptează la noul regim al complexității dispar. Ghinion.

Pe de altă parte, când vorbim de „manipularea” celor două tabere, trebuie să sesizăm toate nuanțele. Sigur că și serviciile plus capitalul multinațional îi manipulează pe tinerii frumoși și liberi pentru a-și apăra profiturile, la fel cum și oligarhia locală pesedistă îi manipulează pe privitorii la RTV tot pentru a-și salva propria piele. Mai interesantă este însă automanipularea fiecărei categorii în parte. Pentru că atât tinerii frumoși și liberi, cât și bătrânii (inevitabil mai puțin frumoși și) „comuniști”, își reprezintă opțiunea politică drept una ce reprezintă dreptatea cu D mare, sau binele comun împărțit în manieră echitabilă întregului corp politic. În realitate, prin opțiunile lor, fals reprezentate în modul descris mai sus, atât primii cât și cei din urmă urmăresc interesele specifice grupului lor social. Tinerii frumoși și liberi vor egalitate în fața legii, ceea ce e foarte corect și frumos, numai că, din păcate, marea majoritate din ei înțeleg această egalitate în fața legii ca egalitate în fața pieței. Ceilalți, conștienți de faptul că această egalitate înseamnă moarte sigură, votează în mod inteligibil pentru forme de protecție cu caracter clientelar, că altceva PSD-ul nu oferă.

În momentul de față, asistăm la etapa finală de lichidare a feudalismului întârziat (și trecut prin fostele structuri PCR) românesc de către burghezie, atât ce mică, cât și cea mare, care se îmbogățește din munca celei dintâi și nu vrea să plătească pentru menținerea în viață a părinților ei. Dar această lichidare poate fi văzută și ca reformarea forțată, din afară, a îndărătnicului și regresivului Partid Social Democrat, care se va putea reinventa doar ca partid care va reuși să unească electoratul său tradițional cu cel urban care acum îl contestă în stradă. Lucru care de altfel a și început să se întâmple în ultimii ani, dacă ne uităm la evoluția scorurilor electorale, dar procesul a fost încetinit, cu costuri dureroase pentru România, datorită comportamentului de partid zombi al PSD-ului, sau datorită încercării disperate (întrucât asociate cu spectrul cătușelor) de a da ceasul înapoi.

Cred totuși că mare parte dintre protestatari, ei înșiși presați de rate la bancă și dificultăți economice, nu au o problemă cu politica social-democrată, pe care n-au prea avut șansa să o cunoască, ci cu politica rudimentară de tip mafiot a PSD-ului, cu care au ajuns să o confunde pe cea dintâi. Iar asta, repet, în mare parte din vina PSD-ului.

Va reuși PSD-ul să se reinventeze, după această criză, în sensul descris mai sus? Și va reuși, odată reinventat, și învestit cu legitimitatea necesară, să rezolve dosarul abuzurilor cu care, în mod cert, a fost asociată până acum lupta anticorupție, și pe care ei au încercat să-l închidă (și au eșuat) prin tentativa de renăstasizare a țării? În caz contrar, vor înțelege partidele de dreapta – care, continuă să plătească factura politicilor băsiste de austeritate, la fel cum și PSD-ul plătește factura repetatelor încercări de a pune capăt luptei anticorupție -, în al doisprezecelea ceas, că trebuie să răspundă problemelor, frustrărilor și așteptărilor electoratului pesedist, pentru care anticorupția nu ține de foame?

Sunt întrebări dramatice, prin prisma posibilelor consecințe ale unui eșec, la care nu am răspuns. Știu însă – am spus-o de la bun început, iar desfășurarea evenimentelor nu a făcut decât să-mi confirme predicțiile – că strategia regresivă a PSD-ului nu are sorți de izbândă, și că, menținându-ne mai mult decât era cazul în cleștele unei dihotomii nefericite, ea nu a făcut decât să sporească și să agraveze o serie de probleme sociale și instituționale pe care s-ar putea să fie deja prea târziu ca să le mai rezolvăm.

Să sperăm că nu. Căci alternativa este sumbră.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Costurile sociale ale unui partid zombi: concluzii la capătul unei săptămâni foarte agitate

  1. G.F. zice:

    Și guvernul, și strada se înșală pentru că nici unii, nici alții nu înțeleg ce se petrece. Protestarii și-au dat măsura inteligenței și responsabilității aducîndu-și copiii la proteste. Ei sunt solidari de altfel cu protestarii americani, văzînd în Dragnea un soi de Trump. Guvernul, și PSD-ul în genere nu pricepe care-i treaba cu facebook-ul. Mesajul BOR li s-a părut probabil un fel de trădare (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21580993-patriarhia-romana-trebuie-continuata-lupta-anticoruptie-iar-cei-vinovati-trebuie-sanctionati-deoarece-hotia-furtul-degradeaza-societatea-plan-moral-material.htm). Probabil că BOR are imunitatea garantată, dacă își permite un astfel de mesaj curajos. Dar dacă și cei din stradă, și cei din guvern se înșală, cine are dreptate? Campionul integrității, președintele Iohannis, care astăzi ar fi așteptat amnistia dacă nu ar fi cîștigat alegerile.
    Este surprinzător că mesajul principal al protestelor a fost „chiar dacă ai cîștigat alegerile, nu înseamnă că poți face orice vrei, în disprețul legilor.” Dar tocmai asta au făcut toate partidele aflate la putere din 1990 încoace, și nimeni nu a protestat (cu excepția fenomenului din 1990 din Piața Universității). În timpul guvernării pedeliste, disprețul era adeseori exprimat sub formă de vomă, pe care elita se străduia să-l șteargă de pe reverele liderului suprem privind mustrător în jos, spre poporul dezgustător. Oricine nu are acces la facebook, oricine nu este activ în social media, rămîne dezgustător. Dar dacă ești pe rețelele de socializare, îți permiți să devii un dezgustat. Or, asta înseamnă să participi la o stare rezervată celor aleși. Elitei. Înseamnă că ai meditatorul potrivit. Iohannis dă meditații în continuare. Deocamdată însă, nimeni nu știe cam cît ar fi ora. Nici măcar el nu știe, dar trăim momente în care se pare că nici un preț nu ar fi prea mare.

    • Și mie mesajul BOR mi s-a părut de data aceasta foarte corect și echilibrat. De fapt, cred că a fost una din foarte puținele voci normale în aceste zile.

      Cât despre percepția celor cu facebook din Piața Victorie, despre cei fără facebook care protestează în față la Cotroceni, e suficient să citiți câteva dintre comentariile (cvasifasciste) de pe hotnews referitoare la cei care protestează împotriva lui Iohannis:

      Oamenii civilizați, care lasă curat în Piața Victoriei după protest, se exprimă pe Hotnews cu privire la protestul mai puțin curat de la Cotroceni. Să le dăm cuvântul:

      „am ris, dar de fapt e de plins cind vezi niste jagardele de sclave de la romania tv ca iau interview la niste vinzatoare de seminte…de fapt pe cine sa se bazeze hotii de la putere decit pe altii ca ei…
      ca si asa n-au alta treaba.
      In Piata Victoriei se incepe tarziu ca oamenii de acolo mai si muncesc ziua…
      Sa nu stati prea mult ca o sa va fie frig si reumatismul la anii vostri e greu de suportat! Oare chiar merita ???
      Vrem pensii, ajutor social si bani degeaba si sa nu muncim ca pleava
      PS: tineti Corega aproape, de la frig cica se mai desprind protezele.
      Ah, si spuneti-i lui Firea sa trimita pe cineva sa stranga gunoiul dupa ce plecati.
      Nu am nici cea mai mica consideratie pentru aceste jivine cu ochii deformati de ura caci, daca ar putea, ei ne-ar omora fara parere de rau sau mila.
      voi sa aveti drepturi la manifestare si la vot cand o sa aveti un dram de constiinta si de inteligenta masurabila prin teste concrete !
      Asa si cu astia, toata viata au asteptat sa li se dea. Asa imi povestea si tata, care n-a fost membru de partid niciodata, ca i se facea scarba cand vedea specimene de-astea asteptand sa li se dea, fara munca, chiar inainte de comunisti, pe vremea regelui. Nu comunismul i-a format, existau dinainte si s-au perpetuat. Dar din nefericire, ca si microbii, s-au dezvoltat foarte bine in comunism….
      Aș lăsa-o și pe soacră-mea, dar mi-e teamă că îi șmanglesc protestanții poșeta, că biata de ea are 90 de ani.
      asteptam sa aprinda lumanarile la 21:00” http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21591235-circa-150-persoane-protesteaza-palatul-cotroceni-cerand-demisia-presedintelui-iohannis.htm

      În concluzie, Deutschland, Deutschland über alles.

  2. Cristi C zice:

    Referitor la conceptul de „mafiot”, cred ca este abuziv si nedrept utilizat in raport cu PSD-ul ultimilor 10 ani. As putea fi de acord cu el în era Nastase. Ce inseamna „mafiot”? Pai inseamna o grupare care foloseste FORTA (foarte important) pentru a isi proteja interesele ilicite, a corupe si a extorca. Este extrem de important a remarca acest lucru. PSD nu a mai fost la puterea ocultă si nu are acces la organele de forta ale statului. Cel mult, baronimea locala, cu primarul in frunte, abuzeaza de functie si nu iti da aprobarea sa iti sapi un sant sau sa vina si cu asfaltul aproape, pentru ca tu esti cu „ceilalti”. Ințelegeți diferența? O să spuneți „semantics”… Dar nu, nu trebuie bagatelizat cuvântul MAFIOT atât timp cât el se potrivește altora. Înregistrările lui Ghiță cu Băsescu când admite „știu eu ce spun, este stat mafiot”, ne arată că, din păcate, ne trebuie o ierarhie a relei-intenții în politicile publice. Mai potrivite pentru PSD sunt atribute de tipul „hoț”, „ciolan”, „baron”, „feudal”, etc. Să-l pătrăm pe cel de „mafiot” pentru unii mai bine plasați.

    Despre încercarea de renăstăsizare a țării trebuie vorbit în mai multe direcții. Una dintre ele este chiar îndeplinită. Atacurile asupra RTV sunt similare cu cele din epoca amintită. Stenogramele ne arată că și spargerea Realitatea a fost opera serviciilor. Calculul prejudiciului în cazul A3 a fost exagerat de vreo 2 ori. Și putem continua. Măsluirea completelor de judecată cu judecători capabili să judece cu convingerea lor internă și nu cu legea în mână este un alt element care ne arată că acum suntem deja aproape de acele timpuri.

    • Cât despre meditațiile pe care le dă Iohannis, cum spuneam zilele acestea, tot pe facebook, mă tem că Iohannis ar trebui să mai și primească niște meditații:

      Deși a tunat și a fulgerat de la tribuna parlamentului, în timp ce Digi și Realitatea difuzau, în paralel, imagini cu societatea civilă (corpul mistic al capului de la Cotroceni) iluminată de mii de luminițe, Iohannis tot nu ne-a spus ce anume ne va întreba la referendum. Ne-a spus însă că la anul „vom sărbători 100 de ani de când există statul român modern” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21592894-presedintele-…). Ca atare, dacă el vrea să-i adreseze poporului o întrebare despre corupție, încă neformulată, eu îi sugerez să înceapă prin a-i adresa o întrebare despre istorie. O întrebare test, de cultură generală, că tot zic susținătorii lui că numai ăia educați ar trebui să aibă drept de vot.

      Întrebarea ar suna cam așa: ce anume au sărbătorit românii, anul acesta, pe 24 ianuarie, în timp ce Iohannis se afla la Strasbourg? Sau ar mai fi o altă variantă: ce anume a sărbătorit Iohannis însuși, alături de „românii săi”, anul trecut, la Iași, atunci când s-a declarat mulțumit de statutul său de „slugă a americanilor”? După ce răspunde poporul la întrebarea aceasta, putem să-i punem și „alte întrebări” mai serioase, ca de exemplu: acordăm odată acele 6 procente din PIB pentru educație? Sau continuăm să facem mișto de cât de proști și inculți sunt ăia care protestează la Cotroceni împotriva despotului luminat de proveniență germană?

      Nu de alta, dar o națiune (realmente educată) chiar se învață să stea cu capul sus (vezi de la secunda 0:20), la fel cum se învață și să gândească cu propriul cap, astfel încât să înceapă să surprindă o serie de contradicții: cea dintre despotismul pe bază de cultură și pseudocultura (dacă nu chiar incultura) despoților luminați, sau cea dintre afirmarea capacității de a sta cu capul sus și acceptarea satisfăcută a statutului de slugă.

      • G. F. zice:

        E bine că Iohannis recunoaște că ia meditații doar de la americani. Bineînțeles, costul lor va fi plătit tot de români. În rest, Iohannis este autotdidact, dar chiar și așa strada i-ar putea da unele meditații în beneficiul societății românești, inclusiv în beneficiul elitei urbanizate:
        „Sînt fapte groaznice în trecutul apropiat al statului de drept, ilegalități petrecute sub lozincile anticorupției, abuzuri care au strîmbat societatea, combinații toxice între instituții și politicieni. Au fost multă vreme invizibile, dar de cîteva luni au început să capete contur. Sînt infinit mai grave ca o ordonanță dată noaptea și retrasă cinci zile mai tîrziu. Am scris despre ele ani la rînd: aceste fapte au călcat în picioare drepturi și libertăți, au lăsat nedreptatea să umble selectiv prin Justiție. Piața ar face un gest de maturitate dacă le-ar include, una cîte una, în program.
        Altminteri, întreg deranjul ar fi în profitul unuia singur. Klaus Iohannis, omul fără însușiri, ajuns președinte prin ura născută de Ponta și îngropat politic de rezultatul alegerilor din decembrie, prezintă acum toate semnele vitale pe care aparatura instituțiilor de forță le poate afișa.”
        http://www.catavencii.ro/editorial/zilele-mortului/

    • După cum am spus. A fost o tentativă ridicolă, eșuată din start, care n-a făcut decât să întărească adversarul cu abuzurile lui cu tot. PSD-ul a ratat ocazia de a pune serios problema independenței și imparțialității justiției și a intervenției politice democratice în abuzurile supradimensionatului Servici Român de Informații (primul ca număr de agenți pe cap de locuitor din țările NATO și al doilea în termeni absoluți după FBI). A încercat să facă un șmen primitiv, profitând de scandalurile din jurul binomului și de o putere electorală iluzorie întrucât bazată în mare parte pe absenteism. Acum va fi mult mai greu să facă ceea ce trebuie cu privire la justiție.

      • G. F. zice:

        Independenta justitiei depinde de dependenta SRI de Constitutie. Problema nu e doar ca niste Tutuieni conduc comisiile de control a SRI (http://www.catavencii.ro/tutu-o-apara-pe-tuti/), ci ca SRI actioneaza neconstitutional. Serviciile vor continua sa controleze pe toata lumea, fara sa fie controlate de nimeni. Supradimensionarea SRI, unde toata lumea poate angaja pe oricine, ca in orice regie autonoma de stat, este probabil un beneficiu suplimentar al dreptului SRI de a nu da socoteala nimanui. .

    • Ghita Bizonu' zice:

      Asa intre noi – care prejudiciu ?

      In cestia aia cu ICA a fots vorba despre privatizarea ICA si a bunurilor auxilare la ICA. Adica un teren carea fots evaluat la cca 60 mil euroi la valoarea maxima din anul 2008.
      Statul a reintrat in posesia terenurlui si a vechii cladiri ICA (cladirea are nevoie de o seiroasa reparatie sau.. de milarde!)
      Se sutine ca terenul de fapt ar fi impropriu constructiilor …. si mie mi se pare ca ar fi ceva adevarat. Nu de lata dar Voiculescu , aa cum il stim, avea simtu banului. Deci .. daca nu a ridicat in viteza macar cateva vile scumpe pe terenu ala … inseamna ca a avut un „impediment” altul decat banii …
      Ma trfer la ce face substabnta scandalului ICA nu porcariile din anii 90

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s