Putin bau-bau

Unul din principalele argumente ale lui Trump din campanie a fost că politicienii establishment-ului american, spre deosebire de Putin, sunt slabi, iar eu (Trump) sunt „a strong man”, care seamănă mai degrabă cu Putin decât cu Obama. Sau altfel spus, in order for America to be great again, it needs a strong man like Putin / Trump. Iar acum, dând vina pe Putin pentru propriile lor eșecuri, frustrații și penibilii ăștia de democrați (plus mulți republicani) nu fac decât să confirme, cu vârf și îndesat, the Trump campaign narrative: nu doar că suntem slabi, dar suntem de-a dreptul varză, iar Putin, cu un PIB de zece ori mai mic și cheltuieli militare de zece ori mai mici, e cel mai tare din parcare.

Imaginați-vă atunci ce poate face un Putin american cu resursele Americii. Tot așa, imaginați-vă ce mișto e, ca țară mică, cel puțin prin comparație cu SUA, să ai un șef de stat care în loc să fie marioneta americanilor e, din contră, puppet master-ul care își pune el omul lui la Washington. Așa că fie Putin învârte planeta pe degetul lui mic, în interesul Rusiei, drept care Putin e bun pentru Rusia, fie o învârte în interes personal, dar atunci Putin e atât de tare, și adversarii lui atât de varză, încât ar fi mai bine să nu te pui cu el ci să stai cuminte la locul tău.

La astfel de concluzii aberante se ajunge atunci când, vorba lui Putin, nu știi să pierzi cu demnitate. Adică, asta e băieți, împăcați-vă cu faptul că you’ve been beaten at your own game. Așa că în loc să spuneți că voi ați jucat minunat, însă ați pierdut pentru că Putin a încălcat regula sfântă a neamestecului în treburile interne (când de fapt încălcarea acestei reguli este part of the game – your game), mai bine începeți prin a recunoaște că ați fost varză, căci doar așa aveți șansa de a reveni în joc. Altminteri o să retrogradați definitiv, cum de altfel și meritați.

Realitatea e că, inevitabil, în paralel cu creșterea aberantă a inegalităților, și infatuarea nulităților care ne conduc a atins cote alarmante. De unde și infantilismul politic și efectele sale potențial catastrofale. De fapt, în forul lor interior, politicienii de carton (și tot aparatul aferent) care au făcut carieră pe bază de servilism lobbystic și conformism ideologic propriu papagalismului cu patalama universitară, nici nu pot să conceapă că de fapt lor nu li se cuvine poziția pe care o ocupă, că întreaga lor carieră de mimi ai democrației s-a construit pe baza falsei imagini pe care și-au făcut-o atât cu privire la ei înșiși, cât și cu privire la sistemul din care au făcut parte. Iar acum sunt scandalizați că proștii de alegători nu mai cred în imaginea respectivă. Și dau vina pe Putin. Și pe fake news.

Așa stând lucrurile, nu e de mirare că în condiții de criză interminabilă, masele nereprezentate, deopotrivă zdrobite și fascinate de puterea care nu este de fapt acolo unde li se spune că este, optează pentru îndepărtarea cabotinilor politici și înlocuirea democrației de fațadă cu puterea directă a capitalului (Trump) sau a structurilor securist-militarizate (Putin). Decât cu politicieni care dau vina pe bau-bau, atunci când nu sunt în stare să-și respecte promisiunile și să satisfacă așteptările legitime ale alegătorilor, măcar așa știm o treabă. Până la urmă, abolirea iluziei democrației precede în mod inevitabil orice eventuală speranță de restabilire a ei.

„The CIA has accused Russia of interfering in the 2016 presidential election (with absolutely zero evidence) by hacking into Democratic and Republican computer networks and selectively releasing emails.

But critics might point out the U.S. has done similar things.

The U.S. has a long history of attempting to influence presidential elections in other countries – it’s done so as many as 81 times between 1946 and 2000, according to a database amassed by political scientist Dov Levin of Carnegie Mellon University

That number doesn’t include military coups and regime change efforts following the election of candidates the U.S. didn’t like, notably those in Iran, Guatemala and Chile (…)

The U.S. also attempted to sway Russian elections. In 1996, with the presidency of Boris Yeltsin and the Russian economy flailing, President Clinton endorsed a $10.2-billion loan from the International Monetary Fund linked to privatization, trade liberalization and other measures that would move Russia toward a capitalist economy.

Yeltsin used the loan to bolster his popular support, telling voters that only he had the reformist credentials to secure such loans, according to media reports at the time.

He used the money, in part, for social spending before the election, including payment of back wages and pensions.”

http://humansarefree.com/2017/01/cia-has-interfered-with-over-81-foreign.html

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s