Prejudecăți

Mărturisesc că nu am prea urmărit campania electorală. De altfel, nici nu am votat. Și oricum, în măsura în care m-am mai interesat de subiect, atenția mea s-a concentrat prea puțin asupra forțelor politice consacrate, PSD și PNL, și mai mult asupra noilor oferte politice: USR, PRU, ANR. Așa stând lucrurile, aș aprecia dacă cei ce sunt mai bine informați cu privire la subiect îmi vor indica și mie, cu surse, care dintre politicienii PSD au făcut, în timpul campaniei, afirmații cu caracter denigrator la adresa etniei oponenților politici, sau au afirmat că aceștia nu sunt buni pentru a ocupa funcții în stat datorită faptului că sunt francezi, germani, ș.a.m.d.

Spun asta deoarece văd că, în ceea ce privește PSD-ul, se tot aruncă cu termeni de gen ultraconservatorism, ultranaționalism, dacă nu chiar fascism, și aș vrea să înțeleg ce anume se înțelege de fapt prin termenii respectivi. Una peste alta, singurul lucru concret care, pentru practicanții acestui tip de discurs, pare să probeze acuzațiile enumerate în propoziția precedentă, este faptul că PSD-ul a semnat acel protocol cu Coaliția pentru Familie, prin care, la fel ca PNL-ul, s-a angajat să facă demersurile necesare în vederea organizării referendumului pentru care s-au strâns trei milioane de semnături.

Nu neg faptul că, în anumite cazuri, prestația publică a respectivei Coaliții s-a dovedit a fi mai degrabă deplorabilă, lucru pe care de altfel l-am și semnalat pe această pagină de facebook, dar care cred că dăunează cel mai mult Coaliției însăși, nu oponenților ei. Las la o parte și faptul că, judecând pragmatic, nu prea văd ce ar fi putut face Dragnea (care altminteri sunt sigur că nu poate să doarmă noaptea de grija unor astfel de subiecte arzătoare) față cu „reacțiunea” Coaliției? Să se ia după unii care abia dacă reușesc să strângă trei mii de semnături, lăsând PNL-ul, sau mai rău, PUR-ul și ANR-ul, să contabilizeze cele trei milioane de opțiuni pro-familie tradițională? A inventat PSD-ul societatea românească, cu bune și cu rele? Sau, întrucât vrea să mai și câștige alegerile, PSD-ul este forțat de circumstanțe să se conformeze imperativului reprezentativității, așa cum se definește el în contextul local al României de început de secol XXI? Revenind, ceea ce nu înțeleg este pe baza căror date și argumente se face automat conexiunea între alegătorul care refuză modificarea definiției familiei și partidul politic care ține cont de această sensibilitate a alegătorului, pe de o parte, și, pe de altă parte, alegătorul care refuză (cu spume la gură) alternativa unui prim-ministru musulman (sau de altă religie decât cea majoritară – ba, la o adică, chiar și unul homosexual), simțindu-se, drept consecință, trădat de partidul pe care l-a votat.

Nu neg posibilitatea unei astfel de suprapuneri a opțiunilor, la nivelul electoratului pesedist, probabil că într-o anumită măsură ea chiar există. Însă neg necesitatea acestei suprapuneri, pe care o văd dedusă aprioric, și mi-ar plăcea să văd mai puține speculații și mai multe analize bazate pe date concrete. O astfel de abordare este fie necinstită, fie neserioasă, adică imatură. Și este regretabil să vezi oameni, care altminteri critică presupusul fundamentalism al homofobilor în numele unei presupuse rațiuni, cum practică și ei, la rândul lor, un soi de obscurantism sectar servit pe post de conștientizare luminată a realităților politice și sociale. Pentru că dincolo de judecățile de valoare de natură morală, mi se pare că acest gen de discurs nu are prea multă legătură cu realitatea. Sau în orice caz, în măsura în care această legătură există, ea rămâne să fie demonstrată.

De altfel, am văzut după alegeri tot soiul de reacții ilare: unii care au asimilat aprioric receptivitatea față de solicitările democratice și constituționale cu islamofobia rudimentară se declară acum șocați de întoarcerea lui Dragnea la 180 de grade, fără să mai precizeze cu ce instrumente au măsurat de fapt unghiul inițial; alții, care au interpretat demersul Coaliției pentru Familie după metoda reductio ad Munteanum / Diaconum (și la rigoare ad Hitlerum), au juisat post-electoral, în chip delirant, pe tema presupusei irealități a celor trei milioane de semnături care a fost dovedită, nu-i așa, de faptul, că ANR și PUR au luat împreună puțin peste trei procente! Ce mai contează că PSD și PNL semnaseră protocoale cu CPF! Noi știm că, în lipsă de NSDAP, bestiile fasciste care au semnat se regăsesc, ca opțiune electorală, doar în ANR și PUR. Iar dacă ANR și PUR nu au intrat în parlament, asta nu înseamnă că oamenii ăia sunt de fapt altfel decât credeam noi că sunt, ci înseamnă că oamenii ăia de fapt nu există. Când percepția din capul nostru nu corespunde cu realitatea din afara lui, asta nu înseamnă că percepția din capul nostru e greșită, ci că nu există realitate în afara capului nostru. Logic, nu?

Dar dincolo de faptul că este ridicol, acest gen de discurs bazat pe prejudecăți, este – ca să folosesc terminologia celor care îl condamnă atunci când vine vorba de alte categorii sociale – „rasist”. Chiar nu reușesc să văd diferența între echivalarea automată a homosexualității cu pedofilia sau a Islamului cu terorismul, pe de o parte, și, pe de altă parte, echivalarea automată a opoziției față de agenda activiștilor gay cu formele cele mai rudimentare de xenofobie. Mai mult, îndrăznesc să-i avertizez pe cei care recurg astfel la practica dublului standard că denigrarea care ține loc de argumentație, chiar dacă cei vizați de ea sunt „dușmanii de identitate”, adică „homofobii” reali sau închipuiți, nu îi marginalizează social pe aceștia din urmă, ci din contră, contribuie la intoxicarea generală a climatului social, la generalizarea socială a unei atitudini care nu se bazează pe reflecție și onestitate, ci pe lipsa de respect (poți să nu fi de acord cu cineva fără să-l calomniezi, acuzându-l fără dovezi de toate ororile care îți trec ție prin cap) și instrumentarea lipsită de scrupule a prejudecăților. Din acest punct de vedere, la fel ca în cazul actualei drame prin care trece America, s-ar putea să existe mai multe legături între execuțiile sumare și pseudoștiința socială produse de oameni subțiri, atunci când vine vorba de poporul ortodox și/sau pesedist, și naționalismul de grotă, care se exprimă, în termeni ultra-abjecți, pe pagina de facebook a recent nominalizatului prim-ministru.

În altă ordine de idei, și cu asta închei, nu am vreo simpatie anume pentru Liviu Dragnea, dar nu reușesc să înțeleg nici acuzația că a nominalizat ca prim-ministru un om fidel și ca atare lipsit de anvergură. În condițiile în care și-a condus partidul spre o victorie zdrobitoare, ce era să facă Dragnea? Să dea partidul pe mâna unui rival, eventual un vechi tovarăș de drum al dreptei băsiste și post-băsiste precum Dâncu? Sau poate că era mai bine să-l numească prim-ministru pe Cioloș, că, deși n-a câștigat alegerile, e singurul curat, singurul european, singurul care merită cu adevărat, nu? Este guvernarea prin interpuși maleabili o problemă? Probabil că da. Cum probabil că este și o problemă inevitabilă, în condițiile în care pe de o parte, inclusiv prin condamnări dubioase precum condamnarea lui Dragnea, campania anticorupție, susținută cu atâta intransigență, rade elita politică a partidelor (în special a PSD-ului), iar pe de altă parte, poporul, ce să vezi, nu vrea să voteze nicușordani, ci tot cu PSD-ul vrea să voteze. Prietenii știu de ce.

Sau poate că ar trebui să ducem logica anticorupție până la capăt, eliminând dreptul de vot al poporului. Iată în sfârșit un punct în care anticorupția și „antihomofobia” (și ea tot o formă de anticorupție, întrucât vizează purificarea morală a maselor) converg.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s