Oameni și urși

Klaus și Cioloș au intervenit public pe tema ursului împușcat la Sibiu, au cerut rapoarte. Mă rog, și mie îmi pare rău de sărmanul urs. Numai că dacă ursul a fost împușcat deși n-a atacat pe nimeni, între timp, avem în libertate un dement care dă foc la oameni, care ar putea să fie un criminal în serie, și nimeni nu mai cere rapoarte, nu mai solicită mobilizarea masivă a forțelor de ordine, nu mai constituie celulă de criză.

Probabil pentru că e de la sine înțeles că respectivul incendiază doar boschetari. Așa că noi oamenii civilizați, care nu dormim prin scări de bloc și nu pretindem să fim asistați, n-avem de ce să ne facem griji. Sigur, e unul care a luat-o razna. Dar nu suficient de mult încât să ne atace pe noi. Așa că, într-un fel, rămâne unul de-al nostru. Sau, în cazul în care avem de-a face cu o reglare de conturi între oameni ai străzii, ori în cadrul unei rețele de cerșetori, e exclusiv unul de-al lor. Așa că tot nu ne privește. Ia imaginați-vă cum ar fi umblat acum poliția cu câinii, armata, pompierii pe toate drumurile și prin toate cotloanele dacă ar fi fost incendiat de viu nu un boschetar jegos, ci un tânăr frumos.

Dincolo de faptul că asasinul piroman aflat (încă) în libertate pare să fie chiar mai periculos decât ursul scăpat liber prin Sibiu, evident, asta în condițiile în care ursul nu caută la fața omului când îi este foame, să reținem și faptul că aceiași oameni civilizați și înalți oficiali care au cerut lămurirea urgentă a chestiunii responsabilităților în cazul împușcării ursului nu mai par deloc grăbiți să se lămurească (și să ne lămurească) dacă în cazul incendierii celor doi oameni ai străzi din Galați chiar avem de-a face cu un hate-crime (așa cum speculează unii). Sau altfel spus, dacă nu cumva vinovatul e chiar un tânăr frumos cu idei de dreapta ceva mai radicale, dar nu foarte diferite de cele pe care le-am tot auzit în campaniile electorale din ultima vreme.

Mă rog, știu, copiilor le cumpărăm ursuleți de pluș, iar identificarea afectivă cu ursulețul de pluș poate merge până la punctul la care suntem convinși că orice urs care hălăduiește liber printr-o capitală culturală europeană nu poate fi decât un ursuleț de pluș. Pe de altă parte, îi ferim de copii de contactul cu oamenii străzii. Pentru că spre deosebire de ursuleți, ăștia nu mai sunt deloc drăguți. Ba chiar, văzuți de aproape, pot lăsa impresia că sunt de fapt mai periculoși decât urșii de la televizor și cu siguranță mai periculoși decât genul de bestii despre care știm că nu atacă oamenii. Ci doar suboamenii.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Oameni și urși

  1. makarazov spune:

    Până la teorii incendiare despre tineri frumoși cu idei de dreapta, se pare că se adeverește ipoteza de plauzibilitate maximă:

    http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/individul-care-a-incendiat-2-oameni-ai-strazii-a-fost-retinut-motivul-pentru-care-a-recurs-la-o-astfel-de-cruzime.html

    http://stiridegalati.ro/incendiatorul-a-fost-prins/

    http://www.monitoruldegalati.ro/evenimente/incendiatorul-din-i-c-frimu-a-fost-prins-a-dat-foc-din-razbunare.html

    Pare că poliția a luat cazul în serios, vedem și la ProTV unde i s-a găsit loc pacientului, deci o oarecare activitate în jurul acestui caz.
    Acum, că sunt relativ periculoși, fapt pentru care îi ferim pe copii de contactul cu ei, este o realitate tristă, cu cauze și circumstanțe diverse (de la atenuante până la agravante – tot spectrul). Dar asta nu schimbă faptul că, fără a avea informații în plus despre cazul particular, nu prea ți-ai lăsa copilul printre boschetari, nu? Și nu neapărat pentru că îi consideri din principiu „suboameni”, așa cum pare a se insinua, ci pentru că există o probabilitate mare să fie beat sau drogat, sau pur și simplu „sălbăticit” de condițiile de mediu în care a trăit, deci imprevizibil. Nimic rasist, fascist, extremist, criminal.
    A ne face procese de conștiință, ca societate, legat de problemele sociale, este obligatoriu. A confunda acest plan cu cel în care o minimă precauție bazată pe un elementar simț al realității înconjurătoare, se impune, mi se pare ușor tendențios. E în regulă să analizăm critic imperialismul contemporane cu ramificațiile sale capitaliste globale, dar asta nu înseamnă să te plimbi fluierând noaptea prin (anumite) colonii, că s-ar putea să nu ieși cum ai intrat, oricât de solidar cu cauza lor te-ai crede. Cred că și sfinții misionari au/aveau dificultăți să răzbească prin hățișul din lumea de jos scormonind după suflete deschise, însetate de mântuire, și cine știe câți au sfârșit martiri în acest fel? Că acolo se găsesc suflete poate mai fierbinți decât prin „lumea bună” ale cărei ispite ne transformă în căldicei, credem că da – n-am fi creștini dacă n-am crede.
    De aceea, voi lua articolul ca pe o figură de stil grăbită, forțată, menită să umble la conștiința cititorului căldicel… dar atunci, dacă lui îi este dedicat cu bune intenții, atunci izul de retorică disprețuitoare față de țintă oare chiar e de folos?

    • „A ne face procese de conștiință, ca societate, legat de problemele sociale, este obligatoriu. A confunda acest plan cu cel în care o minimă precauție bazată pe un elementar simț al realității înconjurătoare, se impune, mi se pare ușor tendențios.”

      Păi replica ta mi se pare tendențioasă din moment ce presupui că eu am făcut această confuzie. Sau altfel spus, că semnalând existența unui discurs public brutal vizavi de categoriile sociale defavorizate (vezi Guran, Stelian Tănase, Baconsky, Băsescu, Mândruță, Tăpălagă și toți cei care se identifică cu ei, vezi ororile de la rubrica de comentarii a platformei hotnews, sau vezi articole ca ăsta de prin presa locală http://gzt.ro/parinte-sarac-cu-multi-copii-vreau-banii-si-mila-voastra/), eu le-aș fi reproșat de fapt părinților că nu-și lasă copiii să umble noaptea singuri printre boschetari. Faptul că gândești problema interacțiune versus segregare într-un astfel de mod dihotomic, de tip sau/sau, cred că denotă tocmai existența problemei de fond pe care am scos-o în evidență eu și pe care tu preferi să o negi. Dar ea rămâne reală indiferent de faptul că în cazul de față pare să se adeverească ipoteza conform căreia vinovatul (sau mai bine zis suspectul) nu face parte din categoria tinerilor frumoși (oricum, aștept să iasă la iveală mai multe detalii).

      Pe de altă parte, iarăși nu înțeleg ce anume mi se reproșează din moment ce am menționat de la bun început și ipoteza care pare acum să se confirme, iar obiectul observațiilor mele a fost reacția asimetrică a opiniei publice și, mai important, a autorităților, în cele două cazuri, cu atât mai mult cu cât, cu tot respectul pentru urși care îmi sunt foarte simpatici, cazul de la Galați era mult mai grav decât cel de la Sibiu. Dacă, în lipsă de probe, aș fi tras de la bun început concluzia că cei doi au fost victima unui atac al unui cetățean civilizat cu vederi fasciste, înțeleg. Dar așa, mă tem că premisa intervenției tale este că această ipoteză era, din start, exclusă. Sau că, dincolo de posibilitatea ca o astfel de crimă să fie comisă de un om civilizat, nu există nicio legătură între un anumit tip de discurs, larg răspândit în anumite pături sociale și consecințele lui practice pentru anumite pături sociale: adică o mai mare posibilitatea ca să ajungi în stradă, unde ești mai expus unor astfel de atacuri, și ca, odată ajuns acolo, societatea să nu facă nimic pentru tine, iar asta datorită combinației dintre convingerea că ai ajuns în stradă pentru că ești leneș, punct, în timp ce ăia care au bani au pentru că sunt harnici, punct, iar pe de altă parte, regulile pieței, de care trebuie să ascultăm, ne impun tăierea cheltuielilor sociale și acceptarea unor transformări socio-economice care sporesc posibilitatea ca oamenii să ajungă în stradă și care, conform unor studii ceva mai sofisticate, alimentează patologiile sociale la toate nivele societății.

      Așa stând lucrurile, nu știu despre ce procese de conștiință vorbim de fapt. Lăsând la o parte excepțiile, pur și simplu anumite categorii sociale văd lumea altfel decât alte categorii sociale și își refuză conștiința (evident, vinovată) a anumitor probleme. Adică, din cartierul Primăverii, lumea se vede și se interpretează altfel decât se vede și se interpretează din scara de bloc unde dormi pentru că n-ai casă.

      Închei prin a spune că nu mi-am propus să sensibilizez reprezentanții anumitor clase sociale, evitând ca atare să-i fac să se simtă prost, că așa poate îi conving să mai scoată niște bănuți din buzunar sau consimt la o taxă de solidaritate. Pentru asta există predica de duminică, mai precis, predica de duminică în varianta ei siropos-ipocrită. Pentru că dacă citim Biblia și literatura patristică, vom vedea că acolo îndemnurile la caritate erau întotdeauna însoțite de condamnări foarte severe ale bogăției, adică genul de discurs care bogaților nu le-a picat niciodată bine (și tocmai d-aia intelectualitatea băsistă locală a și produs o teologie neoliberală pe gustul acestei categorii sociale, despre care discut în cartea mea care ar trebui să apară în primăvară). Oricum ar fi, nu mi-am propus să îmi utilizez blogul pentru a predica. De asta se ocupă preoții. Intervențiile mele, deși, evident, întemeiate pe o anumită concepție morală, sunt politice și asumate ca atare. Scot în evidență anumite probleme și spun adevărurile care deranjează, acceptând altminteri criticile bazate pe argumente deoarece, evident, e posibil să mai și greșesc în judecățile mele. Iar atunci când spun adevărul despre o anumită viziune socială (cauze, natură, implicații), care denotă mai mult decât dispreț, evident, adevărul respectiv va deranja și „țintele” se vor simți disprețuite. Dar cred că asta este inevitabil în condițiile în care arăt de ce respectivele persoane fac și spun lucruri demne de dispreț.

      • Uite, suntem un popor civilizat, cu suflet bun. Vecinii de la bloc sunt plini de empatie. Dacă așa se comportă față de persoanele cu handicap care doar și-au construit o rampă de acces, îți poți imagina ce sentimente au față de homeleșii care au venit să doarmă în scara blocului pentru că nu au unde altundeva. Sigur, covârșitoarea majoritate a acestor oameni nu le-ar da foc. Dar cred sincer că mare parte din ei vor fi foarte satisfăcuți când vine poliția și îl scoate afară pe boschetar în șuturi, fără să-și facă prea multe procese de conștiință. Și nu, nu e vorba numai de frică.

        http://greatnews.ro/chinul-unui-tanar-in-scaun-rulant-caruia-vecinii-i-au-distrus-rampa-de-acces/

        Iar dacă tot veni vorba, chiar citeam recent într-o carte despre neoliberalismul polonez postcomunist despre un fel de Mihai Giurgea al lor, care spre deosebire de Giurgea al nostru, a și fost ales membru al parlamentului european. Omul e libertarian, mare fan Margaret Thatcher, iar cu privire la rampele de acces pentru persoane cu handicap a declarat că acestea ar trebui să se facă exclusiv din taxele plătite de persoanele cu handicap, pentru că numai persoanele cu handicap le folosesc.

        https://en.wikipedia.org/wiki/Janusz_Korwin-Mikke

        Cu alte cuvinte, a nega faptul că atât România, cât și Estul European în general, are o problemă serioasă la capitolul conștiință socială și empatie, precum și legătura dintre această mentalitate și neoliberalism ca ideologie și formă de organizare socială, ține mai degrabă de o conștiință vinovată de clasă decât de o conștiință limpede a realității înconjurătoare.

    • Ghita Bizonu' spune:

      Sa intelg ca ti-a lasa copilul singir pe munte langa urso?

  2. makarazov spune:

    „…a nega faptul că atât România, cât și Estul European în general, are o problemă serioasă la capitolul conștiință socială și empatie…” ar fi o nebunie, într-adevăr, dar „legătura dintre această mentalitate și neoliberalism ca ideologie și formă de organizare socială” ca și relație de determinare, e discutabilă. Nu că aș fi vreun apologet al neoliberalismului, dar mentalitatea respectivă și efectele ei cred că transcend această ideologie și formă de organizare socială. Probabil dacă analizăm atât cât se poate după aceleași criterii conștiința socială și empatia acum versus „înainte”, pe vremea unor cu totul alte sisteme, în România de exemplu, cred că ar fi foarte greu de concluzionat că a fost altfel înainte și că lucrurile s-au degradat brusc odată cu infuzia de neoliberalism. Iar dacă ne aplecăm cu precădere asupra problemelor persoanelor cu dizabilități sau a „elementelor parazite” cred că ar fi chiar mai rău.
    Ca să clarific, nu știu unde neg eu problema de fond. Intervenția mea avea în vedere alăturarea cele două cazuri în articolul tău, și am vrut doar să subliniez că în cazul incendiatorului autoritățile au luat măsuri, pe când în cazul celălalt mai degrabă au dat din gură pentru opinia publică oripilată de o reacție stângace, incompetentă după anumite date și opinii, a autorităților. Doar că nu am identificat în cazul acesta acea asimetrie atât de flagrantă de la care pleacă articolul tău (și nu doar articolul, dar probabil și cartea, și crezul politic fundamental). Faptul că ea există, că reduși de gen Mândruță, Giurgea, sau vecinii cu rampa pentru cărucioare, nu cred că am negat. „Reproșul” (e mult spus) era legat de faptul că pare că te folosești de niște chestii într-un mod ușor forțat (să zicem artistic) ca să-ți reiterezi etosul.
    Scopul cu care o faci, dacă zici nu ai ca target pe cei pe care îi critici, rămâne subiect deschis de discuție – nu îmi este foarte clar.
    Cât despre reproșul tău cum că eu aș gândi dihotomic, că aș nega problema de fond (când de fapt doar am ridicat problema legăturilor/cauzalităților), și cumva că asta mă face automat un prozelit al „teologiei neoliberale” special croite de „intelectualitatea băsistă locală”, continuând să te parafrazez, „cred că denotă tocmai existența problemei de fond pe care am scos-o în evidență eu și pe care tu preferi să o negi”🙂 – Un anume reducționism (care nici măcar nu cred că te caracterizează, dar te mai ia valul) prin care Guran și Mândruță pot fi atât de ușor alăturați (și discreditați ca atare, pe aceleași principii aparent simple chiar dacă unul e redus iar altul chiar zice niște chestii), chiar dacă și tu știi foarte bine că interacțiunea religie/biserică-stat, rolul moralei creștine în trasarea politicii/economicului/juridicului, sunt subiecte foarte spinoase, greu de pătruns, și probabil fără soluții practice satisfăcătoare în realitate. Nu zic, la un nivel fundamental lăcomia, ipocrizia, păcatul, în special al celor care au mai multă putere decât cei care nu au nicio putere (defavorizații, săracii), este cauza tuturor relelor, da, s-ar putea spune. A fi mereu de partea defavorizatului, a celui mai slab, te ferește aparent de dileme morale, doar într-o primă aproximare, te îndreptățește, normal… dar cred că e un risc să suprasoliciți pilonul ăsta, mai ales dacă ai pretenția că faci politică, iar nu predică sau filozofie pură. Poți oricând să închizi discuția cu „din cartierul Primăverii, lumea se vede și se interpretează altfel decât se vede și se interpretează din scara de bloc”, e simplu și adevărat, dar asta nu înseamnă că faci politică pe bune sau că discuția e constructivă, sau că e adevărul întreg.
    Că oricând este loc de mai bine, evident, dar „cum să faci” nu mi se pare deloc evident, și din păcate cine pretinde soluții dincolo de critici, nu prea reușește mare lucru, chiar dacă animat de bune intenții – cu cât e mai revoluționar cu atât are șanse mai mari să greșească prin simplificare excesivă, omisiuni importante, etc.
    Despre „Dacă, în lipsă de probe, aș fi tras de la bun început concluzia că cei doi au fost victima unui atac al unui cetățean civilizat cu vederi fasciste, înțeleg. Dar așa, mă tem că premisa intervenției tale este că această ipoteză era, din start, exclusă.”, pentru că mi se pare un punct foarte important, subliniez: nu am zis că era din start exclusă, am zis că era mult mai puțin probabilă și că de aceea am considerat tendențios comentariul tău bazat pe cazul în sine care deși cutremurător probabil e/va fi relativ ușor de clasificat (ar fi fost ușor de clasificat și dacă ar fi fost comis de un psihopat neo-nazi, atâta timp cât ar fi fost doar un psihopat și nu un exponent al unei mase critice, al unui vector semnificativ politic). Acum tu contracarezi cu avalanșa de referințe la trolii comentaci de pe hotnews sau mai știu eu ce bloggeri mai mult sau mai puțin obscuri, și zici că asta e societatea în care trăim și că e din cauza religiei neoliberale și a marilor preoți Pleșu, Liiceanu și Patapievici, „conform unor studii ceva mai sofisticate”… ok… ce să zic…
    Ai zis bine, „transformări socio-economice care … alimentează patologiile sociale la toate nivele societății”. Doar că fenomenul e și mai complex, se întâmplă și în sens invers, diverse alte patologii sociale cauzate de diverși alți factori, alimentează transformări socio-economice, șamd, iar buclele se tot închid unele peste altele)

    Over

    • Se pare că te-ai cam pripit cu concluziile. Aparent, cazul este ceva mai complex:

      „Ștefan Alexandru este fiul lui Ion Alexandru, un reputat medic, care a fost director al Spitalului CFR din Galați. În urmă cu mai mulți ani, doctorul s-a stins din viață și, imediat după decesul tatălui, bărbatul a vândut apartamentul familiei. Noii proprietari au găsit pe pereți desene bizare despre care spun c-ar aparține unul cult satanist.

      Vecinii au fost șocați, după au aflat că bărbatul ar fi acuzat de incendierea celor doi oameni ai străzii. Oamenii nu-l credeau în stare de un astfel de gest pentru că știau că bărbatul provenea dintr-o familie bună. Cunoscuții spun că Ştefan Alexandru a terminat liceul și apoi a lucrat o vreme la depoul gării. Deși multora le spune c-ar avea o casă, bărbatul bântuia ar fi bântuit pe străzi în ultimii 15 ani.”

      http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/profilul-bizar-al-incendiatorului-din-galati-omul-ar-fi-avut-porniri-sataniste-1638515

      Cine știe, dacă cei care i-au cumpărat apartamentul ziceau că e satanist, s-ar putea să i se tragă în egală măsură de la neoliberalism și de la metalism.

      În rest, sigur, covârșitoarea majoritate a oamenilor civilizați care operează în centrul sistemului nu vor comite acte de genul ăsta. Ei doar contribuie, economic, dar și cultural, la procesul de degradare socială care favorizează dezvoltarea diverselor patologii. Uneori mai acționează și în mod direct: https://www.theguardian.com/world/2016/oct/24/british-banker-rurik-jutting-tortured-victim-three-days-hong-kong-court-told

      • makarazov spune:

        Dacă tu alegi un astfel de caz ultra-patologic ca să-ți construiești cazul împotriva unui sistem, mie tot mi se pare destul de șubred. Există atâtea fire la îndemână de care să tragi și să te tot duci în direcții semnificative pentru a-ți servi scopului (și, da, acea parte de homeleși care au ajuns așa din „ghinioane” clare „favorizate” de un sistem inechitabil, poate fi un fir solid). Dar mie mi se pare că sataniști/posedați d-ăștia (sau d-ăilalți de care mai dai exemplu) au existat și vor exista independent de sistem. Ce am vrut să spun e că nu orice se întâmplă pe lumea asta e la fel de puternic fundamentat, determinat politic, și deci unele lucruri se pretează mai bine decât altele la a fi folosite în „intervenții politice”. Cu alte cuvinte legătura dintre cazurile astea de la care ai pornit și acea „viziune socială (cauze, natură, implicații), care denotă mai mult decât dispreț”, despre care vrei să „spui adevărul”, e un pic cam subtilă în cazul de față, riscând să obfuscheze adevărul (cum de fapt ai și precizat, e vorba de „studii ceva mai sofisticate”🙂

        În altă ordine de idei, dar în același spirit constructiv (și pentru a mai destinde atmosfera), propun cititorilor însetați de idei politice alternative platforma unui vizionar (probabil alt caz patologic – oare tot un produs al neoliberalismului?):

        http://lorin-fortuna.ro/

      • Neoliberalismul ca neoliberalismul, dar uite ce poate face din tine naționalismul, în varianta sa sionistă:

        http://www.independent.co.uk/news/world/middle-east/duma-arson-attack-latest-ali-dawabsheh-jewish-extremist-wedding-video-groom-charged-inciting-a7381916.html?cmpid=facebook-post

        Acum, sigur, Netanyahu și ceilalți politicieni israelieni au condamnat incidentul, așa că nimeni nu poate pune semnul egal între politica primilor și ceea ce au făcut ăia la nunta aia. Dar acum ce-o să faci, o să vii și-o să spui că nu este (chiar) nicio legătură între cele două? În ceea ce privește cazul acesta, că văd că o întorci pe toate părțile în încercarea de a răstălmăci argumentul meu, spun așa și cu asta închei. De la bun început am spus că exista posibilitatea ca respectiva crimă să fi fost un simplu caz de violență între oamenii străzii, dar că era de asemenea posibil ca să fi fost o crimă în care un rol să-l fi jucat și rasismul social, chiar dacă, prin analogie cu ceea ce s-a întâmplat în Israel, rasismul social (sau propriu-zis) are diferite grade de intensitate și nu pot fi reduse formele sale extreme, inevitabil mai rare (ca orice forme extreme sau cazuri limită/patologice), la formele sale curente, aparent inocente. Dar în realitate nu foarte inocente, asta deoarece nici formele alea extreme nu pot fi gândite în afara unui climat general la care indivizii participă în moduri mult sau mai puțin radicale. Adică, vorbim totuși o lecție de teologie elementară aici. Încă nu e clar, din ceea ce a prezentat presa, dacă o viziune de gen boschetarii sunt oameni necivilizați nu a avut un rol în cazul de față. Poate că (probabil că) nu. În orice caz, chiar dacă nu a avut, avem oricum o problemă cu genul ăsta de atitudine, care din nou, în formele ei extreme, nu poate fi izolată de un complex de alte atitudini, de un întreg sistem socio-economico-cultural, nici nu poate fi redusă pur și simplu la ideile fondatoare ale acelui sistem sau la înțelepciunea convențională prin care se exprimă ele. Iar această problemă, cu caracter general, a fost reflectată, printre altele, de reacția asimetrică la cele două cazuri, care nu cred că a fost doar o chestie de raționalitate politică (crimă de care se ocupă poliția versus eșec al autorităților), ci și o chestie ce ține de o anumită sensibilitate (sau mai bine zis insensibilitate). Repet, sunt convins că reacția ar fi fost alta, mult mai intensă, dacă victima ar fi fost dintr-o altă clasă socială.

        Acesta a fost modul în care mi-am construit eu argumentul. Chestiunea legată de relația indirectă dintre un anumit comportament patologic, condițiile sociale concrete în care se manifestă, și întreg sistemul socio-economico-cultural care creează acele condiții și cultivă comportamente de acel tip, chiar dacă nu la fel de extreme, este o chestiune mult mai complexă care a intervenit în discuție mai târziu. Cât despre argumente de gen before (comunism) and after (capitalism) – a căror presupoziție e că dacă critic ceea ce este acum, musai mă situez de partea a ceea ce a fost înainte, sau neg existența diverselor continuități – mi se pare tendențioase și neserioase. Adică deviem de la subiect. Și ar trebui să ne întrebăm serios cum ar mai fi evoluat umanitatea dacă să zicem, în epoca fierului, fiecare critică a status-quo-ului ar fi fost întâmpinată imediat cu replica „ah, și ce, era mai bine în epoca de piatră? Vrei să te întorci acolo, d-aia bombăni acum, nu-i așa?” Nici nu cred că ar trebui să atașez un tratat de economie politică la fiecare reflecție morală și socială pe care o postez pe acest blog, sau că doar ăia care au doctorat în macroeconomie la Harvard (sau mai bine la University of Chicago, că de acolo își trag învățătura tehnocrații noștri de la BNR, deși niciunul din respectivii corifei n-au un doctorat în domeniu făcut în afară, dar toată lumea „bună” românească se uită în gura lor ca la oracul din Delfi, la fel cum fac și cu trio-ul de eminențe cenușii de la Humanitas) ar trebui să discute astfel de chestiuni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s