RATB

Ăștia care, vorba lui Costi, nu sunt dispuși în ruptul capului să-și dea jos curul din mașină, dar se plâng că merg cu RATB-ul pe banii lor toți „boșorogii” și „nespălații”, ar trebui să înțeleagă că și ei merg cu mașina pe plămânii și nervii concetăţenilor. Trei mașini cu câte un șofer la volan ocupă în trafic tot atât spațiu cât un autobuz cu cincizeci de călători, iar efectele aglomeraţiei le resimte toată lumea, inclusiv ăia care chiar au nevoie să folosească maşina, ăia care, deşi ar avea nevoie, nu îşi permit şi trebuie să se mulţumească cu RATB-ul, precum şi ăia care, deşi ar putea să folosească maşina, din responsabilitate civică folosesc transportul în comun. Nimeni nu se mai ia de fiinţele preţioase care nu s-ar da jos din maşină nici să le tai cu cuţitul, dar tare mă tem că tocmai genul acesta de fiinţe se iau de nişte amărâţi din nişte autobuze pe care cei mai mulţi dintre ei oricum nu le frecventează, dar care ar ajunge mai repede la destinaţie dacă le-ar folosi mai multă lume şi dacă, în loc să ne spargem în figuri unii faţă de alţii, am încerca să găsim împreună soluţii şi să presăm autorităţile să le pună în practică.

Din cauza maşinilor avem poluare, zgomot infernal, dacă ai nevoie de salvare la oră de vârf ghinionul tău, ș.a.m.d. Putem discuta în ce măsură extindem gratuitățile pe transportul în comun, pentru ce categorii de oameni, unde se termină politicile sociale necesare şi de bun simţ şi unde începe populismul iresponsabil şi contraproductiv, etc. Pe de altă parte, ca posesor de mașină, pe care încerc să o folosesc cât mai rar, cred că n-ar fi deloc rea ideea unei taxe pe utilizarea mașinii în București, un fel de rovinietă internă, de la care să fie scutite persoanele care au în îngrijire minori de până la o anumită vârstă sau persoane cu handicap, persoanele care lucrează la o distanță mai mare de (să zicem) o oră via RATB de domiciliu, și vă mai gândiți voi care alte categorii.

Părerea mea e că pe lângă încurajarea utilizării RATB-ului, trebuie de asemenea descurajată utilizarea mașinii, utilizare care, că ne place sau nu, implică niște costuri pe care, la fel ca și în cazul bugetului RATB, le plătește întreaga societate. Nu știu exact cum anume s-ar putea pune în practică o astfel de măsură, e de discutat, dar acesta este, cred eu, principiul corect. În fine, până ajungem acolo, n-ar strica să mai terminăm cu fițele de ființe prețioase și să încercăm să devenim în schimb ființe care se gândesc și ce consecințe au acțiunile lor asupra altora, nu doar invers. Care conștientizează și ce au primit – spre exemplu mare parte din infrastructura oraşului, pe care pensionarii au construit-o – nu doar ce li se ia. Dacă vor sta bine să se gândească vor vedea că, per ansamblu, mirosul din nu știu care autobuz este mult mai puțin nociv decât alte noxe și mizerii cu care ei înșiși poluează atmosfera propriu-zisă sau virtuală.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la RATB

  1. Filip spune:

    Ne putem inspira din experiența altor orașe europene pentru taxarea accesului mașinilor: https://en.wikipedia.org/wiki/Congestion_pricing
    E oarecum ironic că utilizatorii de RATB plătesc pentru accesul la fiecare călătorie, în timp ce șoferii bucureșteni nu plătesc, deși PMB dă anual cam aceleași sume pentru RATB și pentru infrastructura rutieră.

    Exemplele tale de excepții sunt un foarte bun punct de plecare pentru o discuție serioasă.

    În București diverși primari au testat apele cu privire la introducerea unei „buviniete” – îmi amintesc de Videanu și Oprescu -, dar fără rezultat.
    Nu trebuie să scăpăm detaliul că transportul public poate avea un impact redistributiv substanțial, motiv pentru care este privit cu ostilitate, după cum vedem acum, de păturile superioare ale societății bucureștene.

  2. x spune:

    Ar fi necesar, dar trebuie curaj politic sa taxezi plimbatul cu masina prin Bucuresti. Deocamdata ideile de mers pe jos, cu bicicleta sau autobuzul atunci cand iti permiti masina sint destul de marginale, bagate la ‘hipstereala’. Romanul se chinuie sa isi ia masina sa vada vecinii si vine unul sa il taxeze ca se da cu ea prin centru? Masina si locul de parcare, visul de aur al bucuresteanului…
    Unul cu …., gen Basescu – care va place sau nu de el, ne-a scapat de buticuri – poate sa incerce asa ceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s