Reforma continuă: Se vede bezna de la capătul tunelului

Acum zece ani, domnul Cătălin Avramescu scria un articol, intitulat România Reformată, în care afirma că vom avea parte de progres și bunăstare doar atunci când o reformă protestantă ne va scoate din noaptea Ortodoxiei http://www.revista22.ro/romania-reformata-2988.html.

În replică la articolul domnului Avramescu, Mircea Platon a scris și el un articol, intitulat Între Calvin și Pangloss, în care se întreba dacă domnul Avramescu n-ar trebui el însuși să evolueze, prinzând astfel din urmă, în mod paradoxal, o Românie profundă care, conform logicii domnului Avramescu de la vremea respectivă, era de fapt, din punct de vedere practic, „ateistă”:

„Dacă protestantismul ne-a adus modernitatea, ateismul ne-a adus postmodernitatea. Căile ferate si sistemul mecanicii celeste al lui Newton sînt depăsite, si protestantismul odată cu ele, după cum o dovedesc băncile goale din catedralele muzeu. Descoperirea si decriptarea genomului uman, cea mai mare izbîndă stiintifică de la Newton încoace, ne-au adus-o si o duc la îndeplinire atei precum James D. Watson, Francis Crick sau cei 93% dintre membrii Academiei Nationale Americane de Stiinte care se declară „necredinciosi”. Poate că, în spiritul proverbialei noastre capacităti de a „arde etapele”, am luat-o deja înaintea Occidentului, de vreme ce dl. Avramescu e convins că: „Din punct de vedere practic, România este oricum o tară ateistă”. Sîntem deci în avangardă! Poate că actuala stare a României nu se datorează Ortodoxiei, ci ateismului prin care ne bransăm la „noua ordine mondială”. Poate că actuala mizerie românească promite lucruri mari, poate că nu e decît echivalentul dezolării Angliei Revolutiei Industriale. Trăim în plin Dickens: orice anglofil autentic ar trebui să jubileze.

În această lumină, proiectul reformator al dlui Avramescu ne apare doar ca mostră a paseismului unui intelectual pe care dragostea de Hobbes, Oldenburg si Reform Club l-a făcut să se piardă cu firea. Oricui i se poate întîmpla, o dată. Singurul mod de a evita repetarea acestor momente ne e indicat tot de dl. Avramescu atunci cînd ne îndeamnă să „interiorizăm si să practicăm” reforma în „interior”. Pornind de la acest principiu, mi-e teamă că, în conformitate cu logica precipitată a domniei-sale, dlui Avramescu nu îi rămîne altceva de făcut decît să se reformeze si să tacă.”http://convorbiri-literare.dntis.ro/PLATONsep6.html

Or iată că în acești zece ani, din care mulți petrecuți cu „prietenii” domnului Avramescu din „dreapta intelectuală” la cârmă, reformând statul prin tăieri de salarii, privatizări și închideri de școli și spitale, domnul Avramescu chiar asta a făcut: s-a reformat, trecând de la proiectul României Reformate la proiectul României Ateiste, o Românie care – curată inversare a marxismului – ar trebui să nu mai fie ateistă din punct de vedere practic, ci din punct de vedere teoretic:

„Evidenţa continuă să se acumuleze. Ateii sunt mai inteligenţi, în medie, decât credincioşii (…) Să mai amintim că un raport (World Happiness Index) asupra corelaţiei dintre „fericire” şi religiozitate stabileşte că cele mai „fericite” ţări (grupul ţărilor nordice, în esenţă) sunt şi cele mai puţin religioase.” În concluzie, dacă „vrem să progresăm, atunci ar fi de dorit, statistic, să avem cât mai mulţi atei.”

http://www.bursa.ro/romania-ateista-297267&s=print&sr=artic…

În altă ordine de idei, cred că fenomenul Avramescu ne arată unde duc de fapt criticile la adresa Ortodoxiei articulate în numele „adevăratului creștinism”, care, bineînțeles, asemenea trenurilor și avioanelor, nu poate să vină decât din Occident. Și, după cum se vede, odată suiți în trenul acesta, nici nu ne ia mult timp să ajungem la destinație, destinația fiind, evident, ateismul, că dezvoltarea mai poate să aștepte, aceasta din urmă mergând cam la fel de bine și de repede cum a ajuns să meargă CFR-ul postcomunist.

Pe de altă parte, în replică la cele afirmate de domnul Avramescu, aș menționa faptul că țările scandinave nu se află doar în topul fericirii, ci și în topul social-democrației, formulă politică agreată de liber-cugetătorul Ion Iliescu, nu de fostul protestant, actualmente ateu, domn Avramescu și de prietenii domniei sale, care au denunțat-o în mod constant drept o racilă de sorginte comunistă. Apoi, mai trebuie spus și că țările scandinave nu se situează doar în topul fericirii, ci și în topul consumului de antidepresive, deci, la fel ca în cazul ateismului practic al României ortodoxe, pe care îl blama nu cu mult timp în urmă domnul Avramescu, vorbim de o fericire destul de bizară, pe care eu unul n-am prea reușit să o înțeleg – probabil că din pricina Ortodoxiei care îmi inhibă dezvoltarea cognitivă.

Partea bună este că, odată definitivată, evoluția domnului Avramescu are meritul de a ne clarifica, în sfârșit, opțiunile, și de a ne imuniza în raport cu diversiunile pe care încă ni le livrează mare parte din prietenii domniei sale, cei care continuă să ne spună că doar prinzând trenul modernității prin catolicism, protestantism, discurs motivațional și eutanasiere a Mioriței, vom reuși să ajungem, în cele din urmă, și la adevăratul Dumnezeu. Partea bună (sau proastă – depinde dacă te situezi pe poziția celui care înțelege ateismul sau pe poziția celui care îl trăiește, fie că-l înțelege sau nu) e că ateismul e ultima stație. Dincolo de ateism nu mai poți să evoluezi. Poți doar să putrezești.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Reforma continuă: Se vede bezna de la capătul tunelului

  1. Donkeypapuas spune:

    Mari pramatii canibalofilii ăştia. Ajung să laude roadele criminale ale lui Stalin şi Hruşciov, pentru că despre asta vorbim.
    DAR!
    Există nişte diferenţe care indică o religiozitate mai mare în rândul minorităţii ruseşti. Ca o paralelă, în Crimeea religiozitatea e vie în rândul tătarilor. pe baza acestei tendinţe îmi pare că în următoarele decenii estonienii s-ar putea să cam dispară î favoarea urmaşilor coloniştilor ruşi. Pentru că ăia vor avea o credinţă care să-i anime:

    • Ha, ha, ha :)))) Deci se poate evolua și dincolo de ateism. Abia aștept să-l văd pe Avramescu, peste alți zece ani, cum revine cu un alt articol intitulat România Neopăgână🙂

  2. Ghita Bizonu' spune:

    Canibalu ala fiu spiritual al cnibalei Elocika (a se vedea Ilf si Petrov) nme atra calr limitele eitie nostre cel;e folozoficesti.
    Am parcurs materialil ..nu nu pot sa zic boului ca boul este o fiinta itila (parizer, corned beef, talpa de talta) .. „elitistului” , „intectuialului” si zau asa ma apuca grata de asa absolventi de facultate filozoficeasca ..
    Ala gabar nju are ces scrie sau des[pre ce scrie. Da obinuita imbecilitate a telectocanimii romane – e destul sa .. sa screim versuri albe, sa adoptam nu stiu ce si automat vor disparea marile discrepanmte materiale rezultate in secole de istorie si aleasurilor istorice….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s