Strigătul mut și plăcerea de a fi orb

În ceea ce privește cazul elevului din Vaslui căruia i s-a făcut rău ca urmare a difuzării filmului „Strigătul mut”, în timpul orei de religie, nu știu câți sunt cei care remarcă următorul paradox: aceiași oameni care susțin legalitatea avortului și valorizează această practică ca simplu exercițiu de emancipare al femeilor deschise la minte, sunt și cei care, pe de altă parte, se scandalizează de faptul că elevii sunt traumatizați deoarece li se arată ce anume implică, în mod concret, un avort.

Or, întrebarea se pune în felul următor: cum poți să susții o practică interzicând în același timp vizionarea ei, pe motiv că ar avea efecte traumatizante? Sau invers, dacă interzici vizionarea practicii pe motiv că ar fi traumatizantă, atunci cum de poți să o mai susții?

Am văzut și eu, cândva pe la începutul liceului, un film precum cel datorită căruia i s-a făcut rău elevului de la liceul din Vaslui, și pot să spun că îl înțeleg pe cel din urmă. Nu am leșinat, dar nici bine nu m-am simțit. Și tocmai asta era ideea filmului.

Și filmele despre Holocaust pot fi traumatizante (ca și cele despre Gulag, doar că astea din urmă nu prea se fac). Dar nu filmul e de vină pentru asta. Ci realitatea. Iar filmele respective, ca și filmele despre holocaustul fetușilor, se difuzează pentru că împlinesc o funcție educativă, funcție educativă care este legată în mod inerent de efectul traumatizant al peliculei. Își imaginează careva ca, în urma leșinului unui elev, să se ceară interzicerea difuzării unor astfel de filme în cadrul orelor de istorie?

În urmă cu câțiva ani, exista o reclamă la prezervative care folosea sloganul „fac ce vreau, dar știu ce fac”, slogan care promova concomitent atât libertinajul sexual cât și cunoașterea posibilelor efecte ale respectivului comportament în vederea prevenirii lor. Așadar, aveam de-a face, în mod concomitent, cu o campanie publicitară și una de educație sexuală. Mai mult decât atât, educația sexuală contemporană merge pe principiul că trebuie să i se arate, celui neinițiat încă în misterele vieții sexuale, tot, și că trebuie să i se arate de la vârste tot mai fragede. Numai avortul nu trebuie să i se arate. Acolo se merge pe principiul fac ce vreau, dar nu vreau să știu ce fac.

Or educația tocmai asta presupune: a-i oferi celui neștiutor informațiile necesare pentru a decide în cunoștință de cauză, atât în ceea ce privește felul în care își trăiește viața privată, cât și în ceea ce privește valorile și normele pe care le promovează în viața publică. Dacă îl pui în situația de a conștientiza natura răului făcut doar după ce răul a fost făcut, atunci înseamnă că ți-ai trădat misiunea de educator.

Așadar, chiar dacă preferăm să ne ferim privirea și să ne anesteziem conștiința, realitatea rămâne aceeași în ce privește avortul: avem de-a face cu o atrocitate.

Însă ceea ce distinge această atrocitate contemporană de toate celelalte atrocități din istorie, făcând-o să fie dezgustătoare într-un mod cu totul aparte, este faptul că promotorii ei se recomandă printr-un continuu denunț al „opresiunii” și „violenței” ce vizează toate sferele vieții umane, mai puțin viața prenatală. Reprezentanții acestei ideologii pretind dreptul de a reglementa viața cetății, deseori în ciuda normelor de minim bun simț democratic, deoarece sunt ferm convinși că, în comparație cu reprezentanții tuturor celorlalte societăți, și mai ales a celor în care cultura dominantă a avut la bază creștinismul, ei sunt cu totul speciali. Pentru că, la scara întregii istorii, ei sunt cei mai pașnici, cei mai incluzivi, cei mai miloși, și cei mai egalitari. Ei își educă copiii doar prin „iubire” și au grijă ca nu cumva să fie „traumatizați” de religie, îi apără pe homosexuali de trauma pe care le-ar putea-o provoca alți oameni cu păreri diferite despre modul lor de viață, denunță sărăcia, războiul, rasismul, apără mediul sau chiar principiul egalității dintre animal și om (în fine, o serie de obiective, unele perfect lăudabile în principiu, altele complet aberante). Doar pe semenii și copiii lor, nenăscuți încă, îi avortează fără niciun fel de procese de conștiință, și se mobilizează prompt și în manieră foarte vocală, atunci când cineva încearcă să le ia în vreun fel apărarea.

(paranteză: de notat că, dincolo de stânga libertară pro-avort, mai există și dreapta libertariană care apără doar libertatea avortului la pachet cu libertatea pieței de a asasina, la pachet cu fetușii, și săracii, bolnavii, bătrânii, necuvântătoarele, mediul înconjurător, ș.a.m.d.)

În consecință, reacția, aparent incoerentă, la difuzarea filmelor care expun realitatea atroce a avortului, devine perfect inteligibilă. Din acest punct de vedere, imaginea realității de pe ecran modifică imaginea distorsionată din oglindă, readucând-o la conformitatea cu realitatea și, pe cale de consecință, stânjenește reproducerea (falsei) conștiințe de sine a grupului ideologic în cauză, precum și posibilitatea sa de a manipula conștiința colectivă a societății. Motiv în plus pentru ca astfel de filme să fie difuzate în toate liceele din țară.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Strigătul mut și plăcerea de a fi orb

  1. Donkeypapuas spune:

    Libertarienii NU sunt de dreapta, stimabile. or fi la dreapta extremei-stângi DAR nu la dreapta spectrului politic. În cazulş acestora cred mai degrabă că avem de-a face cu o campanie bine concepută prin care idei de stânga să fie înghiţite pe nemestecate de către electoratul de dreapta, ambalate frumos în nişte pachete pe care mediile stângiste le prezintă drept „de dreapta”.

    • Ghita Bizonu' spune:

      Dupa parerewa mea libertarieni sunt un mix de anarhism (de stanga) cu idei camataresti din sec XVII.
      SI astfle toata lumea e „mukltumita” Tinerii primewc linertarianismul findca este anarhist (mai tii minmte 68ul?) iar bancherii si latii se vad „justificati” si chiar sprijiniti de ci care altfel u-ar conesta

      Lobertarianismul este o stritoz camila iesita dintr-un laborator genetic american… De fapt nu mai se aude de anathims cui de linertarianism „de stanga”
      Iar gutatzu pro minoritai … „uiat” sa zica ca cea mai minopra minoritate sunt .. superbogatasii care deci nu trebuiesc oprimati …

      • Donkeypapuas spune:

        Eu ştiu câteva nume de multimiliardari care au sprijinit la greu (financiar) inclusiv „duşmanul de clasă”, URSS. Armnad Hammer, par ezamplu. Pe postul franţuzesc TV5 am văzut biografia altuia care, primar într-o comună din Hexagon (şi milionar în acelaşi timp) susţinea măreaţa Uniune cu tot sufletul. Ca un făcut, şi URSS le acorda monopol pe resursele pe care ei, marxiştii, le exportau în Occidentul descompus. Dacă am în vedere că un anume domn Soros a fost printre primii care l-au vizitat pe eminenţa sa cenuşie Brucan în ianuarie 1990 – creatorul GDS, ong finanţat de miliardarul mai ‘nainte pomenit – îl pot pune pe Soros între capitaliştii roşii sau între finanţatorii noului Komintern?
        Să revenim la oile noastre mioritice şi să observăm însă cum un umil dascăl de strană bsericească, Nicolae Filimon, a avut fineţea psihologico-politică de a-l situa pe eroul său de roman, Dinu Păturică, în rândul… comuniştilor. Ştia el că cei ce-şi bazează concepţiile pe materialism (fie el şi dialectic) sunt cei mai lacomi în a-şi împropria în beneficiu propriu şi prin orice mijloace Valoarea fundamentală pentru ei – BANUL (CAPITALUL).
        Apropo, ce opinie aveţi despre eroii recentului film „The Big Short”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s