Vrajă și vrăjeală

Pe facebook, cu litere mari, domnul Teodor Baconschi își apără onoarea de sorbonard, refuzând să le recunoască statutul de doctori celor care au obținut acest titlu în mod fraudulos. Denaturarea criteriilor, în urma căreia este validată falsa valoare, nu se poate face decât în detrimentul adevăratei valori. Imunitatea și impunitatea hoțului nu poate fi decât bătaie de joc la adresa negustorului/doctorandului cinstit.

„Fabricanții români de falsă autoritate academică”, scrie domnul Baconschi, „uită vorbele lui Gadamer (pe care, desigur, nici nu l-au citit): ʻautoritatea nu are nimic de-a face cu supunerea oarbă față de ordinul dat. Ea se bazează pe RECUNOAȘTERE’.

Or, tocmai asta facem, domnilor: în numele doctoratelor noastre amărâte, muncite ani de zile, la King’s College London sau la Sorbona, la Heidelberg sau Columbia, NU VĂ RECUNOAȘTEM !”

Dar ca orice spirit distins, capabil să sesizeze de îndată kitschul, simulacrul sau impostura, simțindu-se agresat în fiinţa sa intimă de vecinătatea lor, domnul Baconschi nu are cum să nu cadă sub farmecul adevăratelor valori atunci când intră în contact cu ele. Drept dovadă complimentele adresate cu ceva ani în urmă Elenei Udrea de către domnul Baconschi, însoţite de mărturisirea că domnia sa făcea, la vremea respectivă cel puţin, „eforturi monumentale pentru a nu cădea sub farmecul ei.

Refuz să cred că eforturile domnului Baconschi de a scăpa de sub vraja Elenei Udreau sunt comparabile cu eforturile Elenei Udrea de a scăpa de mâna lungă a Direcției Naționale Anticorupție. Cert este însă că intelectualul băsist se distinge prin condamnarea furtului intelectual în condițiile în care el însuși a practicat, sau încă practică, prostituția intelectuală. Or, dacă legea îngăduie în (unele) țări civilizate prostituția în timp ce sancționează furtul, pe când în țări mai puțin civilizate ca România ambele se practică cu vârf și îndesat în ciuda interdicțiilor legale oficiale, conștiința, pe de altă parte, indiferent că este conștiință de român sau de englez, ar trebui să le condamne pe ambele. Și tocmai superioritatea intelectului prin raport cu organele sexuale face ca prostituția intelectuală să fie infinit mai condamnabilă decât prostituția propriu-zisă sau decât găinăriile unor ariviști care mai degrabă și-au legat o tinichea de coadă din prostie (puteau să fie foarte bine miniștrii și fără doctorat) decât să-și exploateze, în mod ilegitim și imoral, rezultatele academice obținute pe merit, așa cum au făcut o serie de intelectuali băsiști.

Hai să vedem și care au fost roadele doctoratelor în patristică și antropologie religioasă de la King’s College și Sorbona: nu doar sinteza dintre creștinism și birocrația UE, sau dintre filocalie și discursul motivațional de uz corporatist, ci și omagiile neopăunesciene închinate Elenei Udrea și Căpitanului Bligh. Ca să fim clar înțeleși, n-aș fi avut nicio problemă cu acești indivizi dacă, odată întorși în țară, și-ar fi revendicat, în virtutea performanțelor academice, pozițiile academice care li se cuveneau de drept, atât lor cât și altora. Dimpotrivă, nu prea i-am văzut să apere, pe criterii strict academice, un autentic interes de breaslă situat dincolo de partizanate ideologice și de apartenența la diversele grupuscule mafiote coagulate în jurul unor boieri intelectuali. Căci sunt mulți care și-au făcut doctoratul pe merit și supraviețuiesc la marginea unui sistem academic putred până în măduva oaselor. Dar așa cum nu toți au furat munca intelectuală a altora, tot așa, nu toți și-au prostituat propriile aptitudini și rezultate intelectuale, compensându-și absența unei binemeritate cariere intelectuale (pe care nici nu știu câți și-au dorit-o de fapt) printr-o carieră dezgustătoare de intelectuali ai sistemului și ai marinarului.

Or, dacă suntem cu toții scârbiți de bătaia de joc la adresa noastră, a celor care și-au făcut doctoratul pe merit, sunt forțat să constat că cei care ies cel mai mult în evidență prin exprimarea publică a revoltei morale față de faptul cu pricina sunt tocmai cei care au ieșit cel mai mult în evidență prin practica prostituției intelectuale. Altminteri, autoritatea, și implicit falsa autoritate fabricată în mod fraudulos, e de multe tipuri. Poate fi academică, morală sau de alt tip. Și așa cum domnul Baconschi nu recunoaște, pe bună dreptate, autoritatea academică a lui Gabi Oprea, nici eu nu-i recunosc domnului Baconschi autoritatea de a-i face morală fostului său coleg de guvern.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Vrajă și vrăjeală

  1. G. F. spune:

    Bine, dar mi se pare că tocmai asta le reproşează Baconschi „fabricanţilor români de doctorate” şi anume prostituţia intelectuală. Or la asta dl Baconschi este cu adevărat competent.

  2. G. F. spune:

    Draga Alexandru, îţi mulţumesc pentru recomandarea intervenţiei mele în legătură cu indignarea lui Baconschi. Regret că nu am precizat că un doctorat iţi îndreptăţeşte totuşi anumite aşteptări care sunt cât se poate de legitime. Carierea e una, carierismul alta. Din păcate, cariera de cercetător sau profesor pe care o ai în vedere ca doctorand este ameninţată tocmai de leprele carieriste care au făcut posibil traficul cu doctorate şi care acum, în pragul alegerilor, se tem că „sacrificiul” le va fi ignorat.

    • Păi da, Baconschi refuză să-l recunoască pe Oprea, după ce a guvernat țara alături de el, însă noi contribuabilii, cu sau fără doctorat, degeaba nu îi recunoaștem nici pe Oprea, nici pe Baconschi, căci oricum trebuie să-i plătim pe amândoi. Și nu cu puțini bani (după cum se vede din articolul din Cațavencii). La fel și în cazul lui Cristian Preda. Și-o fi făcut el doctoratul pe bune, dar asta nu îl îndreptățește să încaseze și ditamai salariu de la Facultatea pe care nu o frecventează, în condițiile în care ne reprezintă, chiar dacă noi nu îl recunoaștem, la Bruxelles. Și mai pui la socoteală că pe vremea când se închideau întreprinderi, în anii 90′, Preda scria că muncitorii disponibilizați ar trebui să se învețe să trăiască și cu două bucăți de salam pe lună, dacă reforma o cere, și să nu mai compromită modernizarea României cu privilegiile lor de muncitori ineficienți. După disponibilizare, muncitorii au devenit asistați. Acum nu mai erau vinovați pentru că voiau să muncească ci pentru că nu voiau să muncească. Baconschi, un alt sinecurist, a profitat de ocazie și a tot scris întru slava statului minimal și împotriva asistaților, cu subvenții de la Konrad Adenauer Stiftung, în perioada în care se tăiau pensii și salarii. Ăștia sunt oamenii care se ocupă cu reforma morală a societății.

      • Știu că sunt îndreptățit să am anumite așteptări, legitime și limitate, dar degeaba. În schimb, ăștia cred că doctoratul le dă dreptul să își bată joc de toate celelalte drepturi, ale tuturor celorlalți concetățeni și mai mult, vorba lui Mircea Platon, să-i facă morală oii în timp ce o jupoaie.

  3. Mahalaua Inepta spune:

    Pentru că unii studioşi români ar putea pleca după fenta lui Baconschi, ar merita să cunoască măcar unele demonstraţii de demnitate ale celui care şi-a propus să redea demnitatea titlului de doctor agăţîndu-şi la piept diploma de la Sorbona cu ramă cu tot:

    „Și mai nou însă, în România se poartă recondiționarea la Externe a unui fost diplomat care, după ce a părăsit diplomația și ministerul care o păstorește, pentru a se avînta în politica autohtonă, schimbînd două partide și cel puțin o cămașă politică jegoșită, e trecut prin mașina de spălat a Externelor ca diplomat reutilizabil pe relația Dunării.
    Cine e persoana acestei aventuri pe care PSD-ul a luat-o sub aripă? Însuși Teodor Baconschi, cel care a avut premoniția că se va scălda, diplomatic, în apele Dunării în timp ce se bălăcea într-un jacuzzi cu o doamnă ambasador. Omul care a devenit, ca ambasador în Franța, campionul votului-viteză al alegătorilor de la Paris ai lui Traian Băsescu, iar ca ministru de Externe din cabinetul Boc le-a tras-o protestatarilor de Piața Universității, numindu-i „mahalaua ineptă”! Mai tîrziu, același Baconschi, care-i pupase slugos mîna Elenei Udrea pe vremea cînd ea era pe val, avea să protesteze ritos împotriva tîrfelor din politică, după ce s-a văzut pus pe linie moartă în partidul în care tocmai intrase cu avînt. Așa că, după ghinioanele din politică, Teodor Baconschi s-a întors la bază, cu binecuvîntarea PSD-ului, care l-a numit mai-mare peste treburile Dunării, unde Baconschi să-și spele imaginea în așteptarea unei ambasade.
    http://www.catavencii.ro/baconschi-de-la-jacuzzi-la-dunare/

  4. titi spune:

    Bravo Racule, combati abitir.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s