Perspectiva de grup și perspectiva individuală

Cei de la Times New Roman fac o glumă pe seama noii legi anti-defăimare și afirmă că Tudor Chirilă „a fost adus la Parchetul General” pe motiv că „a defăimat americanii în Hotel Cișmigiu”. Pornind de la gluma lor voi încerca să lămuresc o chestiune importantă ce privește practica dublului standard de care sunt acuzați deseori partizanii corectitudinii politice. În definitiv, de ce afirmația „americanii-s de vină, futu-i în gură să-i fut!” nu constituie tot defăimare la adresa unui grup social, la fel cum pot fi catalogate și alte versuri ale melodiei lui Tudor Chirilă precum „și e plin de țigani, e gunoi și e curve, dar și alea vrea bani”? Ia imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Tudor Chirilă ar fi exprimat în versuri convingerea intimă a multora dintre concetățenii săi, anume că nu atât americanii, cât evreii, sau mai rău, „jidanii” (căci în cazul „lucrătoarelor sexuale” a folosit termenul denigrator de „curve”, iar oficial, reprezentanții ministerului exprimării corecte din punct de vedere politic consideră termenii „țigan” și „jidan” ca echivalenți) sunt de vină pentru tot ce se întâmplă rău pe lumea asta. Sigur, statul american are multe păcate pe conștiință, dar ar putea cineva sănătos la cap să afirme că TOȚI americanii (inclusiv ăia discriminați, în mod real sau doar conform canonului oficial dacă luăm fiecare caz individual în parte, precum african-americans, hispanic-americans, american homosexuals, american transsexuals, etc.) sunt responsabili pentru faptul că la noi „e gunoi și e curve”? Nu reprezintă asta o atitudine injustă, ofensatoare și plină de prejudecăți față de poporul american?

Dar aici iese la iveală adevărata logică a corectitudinii politice, care se bazează pe principiul conform căruia discriminarea = prejudecată/ofensă + putere (!), și nu putere individuală, ci putere colectivă, a grupului din care ai ghinion să faci parte, sau ai noroc, în cazul în care se întâmplă să fii un negru bogat, fapt care îți conferă privilegiul de a-l insulta pe un alb sărac, și de a-l sancționa penal, pe motiv de rasism, în cazul în care și el te insultă la rândul lui, în condițiile în care negrul poate să-l sancționeze penal pe alb pe motiv de rasism însă nu și invers. Doar așa putem să înțelegem unul din motivele principale pentru care stânga contemporană judecă cu criterii diferite crimele comunismului și crimele nazismului. În cazul comunismului, dincolo de idealurile sale egalitare, proletarii (sau mai exact comuniștii) i-au killerit pe burghezi, moșieri și popi, adică niște grupuri sociale care nu doar că merită insultate, dar la nevoie și exterminate. Că și-au mai luat-o și alții pe lângă ei, adică minorități etnice, proletari chiar, homosexuali sau tovarăși de drum, aceștia din urmă intră la capitolul accidente de parcurs. Dar pun pariu că dacă și-ar fi luat-o numai cei din prima categorie, adică ăia răi în virtutea apartenenței lor sociale, cea mai mare pare din stânga contemporană nu ar mai fi avut absolut nimic de obiectat cu privire la comunism.

Acum, înseamnă asta că nu există grupuri sociale care, statistic vorbind, sunt mai degrabă privilegiate sau defavorizate? Evident că există. Sau că discriminarea la care sunt supuși albii din SUA ca urmarea a corectitudinii politice nu este mult mai puțin semnificativă decât discriminarea la care sunt supuși negrii din aceeași țară în virtutea implicațiilor istorice, resimțite și astăzi, ale rasismului american și ale formelor sale de instituționalizare? Evident că așa stau lucrurile, și că nu putem pune în balanță hărțuirea PC-ului cu tratamentul „preferențial” aplicat negrilor de către poliția americană. Însă ceea ce implică împărțirea marxistă și neomarxistă a lumii nu între bine și rău, ca repere axiologice transcendente ce privesc întâi de toate indivizii, ci între „ai noștri” și „ai lor”, este faptul că în interstițiile dintre diferitele grupuri sociale se creează spațiile în care, prin nesimțire și ticăloșie, pot face carieră tot soiul de oportuniști, indiferent dacă vorbim aici de activiști de partid sau de oengiști de profil. Așa apar oamenii care își convertesc dezavantajul de a aparține unui grup defavorizat, chiar dacă ei personal se întâmplă să o ducă destul de bine, în privilegiul de a-i teroriza cu impunitate, în forme soft sau hard, pe membrii grupului privilegiat, indiferent dacă ăștia sunt, la nivel personal, ticăloși, oameni cumsecade sau chiar sfinți. Sau îi poți teroriza cu impunitate chiar și pe membrii unui alt grup defavorizat, așa cum fac autoritățile israeliene cu palestinienii, iar atunci când cineva condamnă respectiva politică se trezește că este acuzat de antisemitism.

În fine, eu cred că este destul de clar faptul că din cadrul grupurilor defavorizate, unde altminteri există destui oameni care au luptat și luptă pentru autentica dreptate, doar drojdia va accepta să avanseze în carieră prin intermediul ticăloșiilor justificate în numele nobilelor idealuri ale luptei de clasă, ale luptei împotriva antisemitismului, sau ale corectitudinii politice. Și, bineînțeles, vor avansa nu doar în detrimentul oamenilor cumsecade din grupurile privilegiate, ci și în detrimentul oamenilor cumsecade din propriul lor grup defavorizat, pe care se presupune că ar trebui să-i reprezinte. Se vor alătura astfel elitei ticăloase. Pentru că orice ar spune marxiștii sau neomarxiștii, în ultimă instanță, lumea nu se împarte în clase sau rase, ci între oamenii care sunt dispuși să avanseze prin ticăloșii și oamenii care refuză să facă asta. Între ticăloși și oameni cumsecade.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Perspectiva de grup și perspectiva individuală

  1. manzatu spune:

    Împarte judecând drept:

    În data de 14 februarie 2016, 00:49, Calea de mijloc a scris:

    > Alexandru Racu posted: „Cei de la Times New Roman fac o glumă pe seama > noii legi anti-defăimare și afirmă că Tudor Chirilă „a fost adus la > Parchetul General” pe motiv că „a defăimat americanii în Hotel Cișmigiu”. > Pornind de la gluma lor voi încerca să lămuresc o chestiune import” >

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s