Big brother antirasist și big brother antianticorupție

Cum spuneam, m-am pronunțat de curând cu privire la subiectul corectitudinii politice și al legilor anti-defăimare. Îndrăznesc să spun că poziția mea în ceea ce privește această temă este una nuanțată, asta deoarece știu că există în societatea noastră, oglindită inclusiv pe facebook, atât neofascism cât și neobolșevism, atât oameni plini de prejudecăți și cu o atitudine mizerabilă față de grupuri sociale realmente defavorizate, cât și activiști inculți, agresivi, nesimțiți sau pur și simplu isterici care fac carieră pe bază de denunțuri și înfierări lipsite altminteri de o prea mare relevanță socială. Căci ceea ce nu se înțelege, atunci când se invocă așa-zisul totalitarism al corectitudinii politice, este faptul conform căruia corectitudinea politică (cel puțin în formele sale aberant-samavolnice) este un neobolșevism castrat, care se ocupă cu epurări în mediul academic și în mass-media. Cel puțin în America și în Estul Europei, societatea în ansamblul ei rămâne în afara razei ei de acțiune. Ba mai mult, xenofobia, misoginismul, homofobia ș.a.m.d. care nu sunt lichidate și încarcerate ca într-un adevărat totalitarism, ci doar excluse din mediile igienizate ale elitei, răbufnesc prin fenomene de amploare de tip Donald Trump. A reușit George Soroș, cu investițiile sale academice masive, să prevină orbanizarea Ungariei? Aiurea! Pentru a avea autentică putere de coerciție socială, nu doar de igienizare a mediilor rezervate spiritelor cosmopolite, emancipate sexual și bine conectate la fondurile societății civile globale, corectitudinea politică trebuie să devină o convingere populară. Or, dacă până și în societățile scandinave corectitudinea politică pierde teren într-un mod destul de dramatic, în niciun caz nu va deveni ea populară prea curând în America și în Europa de Est. Iar eforturile sporite de implementare instituțională și de finanțare a ong-urilor de profil nu fac decât să sporească resentimentele populare împotriva elitelor politic-corecte, mai ales în condițiile în care poporului îi este foame iar corectitudinea politică nu ține de foame (ba din contră, în lupta ei de a preveni ofensele la adresa minorităților, ea se manifestă deseori ca ofensă nesimțită și agresivă la adresa majorității, ofensă care se adaugă la greutățile materiale pe care majoritatea e nevoită să le suporte). Pentru că, ceea ce nu înțeleg activiștii corectitudinii politice, este că o societate se transformă fie prin convingere, fie prin teroare, în niciun caz prin monopolizarea spațiului universitar și prin campanii gălăgioase cu finanțare generoasă în spate.

Nu știu ce anume l-a motivat pe Dragnea să promoveze noua lege, dacă, la fel ca Antonescu mai înainte, vrea să se pună bine cu neamul ales, dacă vrea să facă figură de bun stângist în cadrul internaționalei socialiste, dacă vrea să-și onoreze rudele și prietenii cu niște posturi la buget sau să creeze un loc călduț bugetar în care să-și crească propria societate civilă de stânga, sau dacă se conformează trendului european de construcție a unor elemente legislative menite să țină sub control o situație socială pe care valul de imigrație din Orientul Mijlociu riscă să o destabilizeze. Oricum ar fi, e amuzant să vezi diverși legionaroizi cum scot poza cu Orwell, cum se mobilizează pe motiv că „nu sunt lăsați să se exprime”, cum fac pe non-conformiștii, cum se dau de ceasul morții că se întoarce gulagul comunist, în condițiile în care nimeni nu își poate imagina că va avea careva tupeul (sau se va dovedi suficient de tâmpit) încât să forțeze nota cu condamnări penale reale. Dar dacă în cazul acestei zone ideologice totuși temerile și frustrările au o oarecare substanță, întrucât e adevărat că oamenii din zona asta sunt marginalizați (nu încarcerați sau eliminați) prin astfel de demersuri, mult mai comică mi se pare situația tinerilor frumoși din middle-class a căror mentalitate aberantă iese la iveală prin convingerea paranoic-narcisistă că această lege îi vizează pe ei. Sau, altfel spus, că de acum înainte un PSD moștenitor al fostului PCR nu îi va mai lăsa să-și exprime liber crezul anticorupție. Bântuiți de fantoma bătrânului Iliescu, oamenii ăștia chiar vor să ne facă să credem că un partid decapitat și decimat de DNA, umilit de clasa de mijloc la trei alegeri prezidențiale consecutive, umilit ulterior prin protestele de astă-toamnă, ar avea tupeul să se apuce acum să-i salte pe feisbuchiști pentru opinii anticorupție. Trebuie să fii complet rupt de realitate și de simțul ridicolului ca să aberezi în halul ăsta. Altminteri, sunt ferm convins că zona asta, care iese din vizorul Institutului Wiesel atâta timp cât nu se inspiră din vremuri interbelice, va continua și de acum înainte să ne încânte urechile cu discursuri anticorupție și antipesediste care vin la pachet cu atacuri rudimentare la adresa electoratului PSD (romi, săraci) și cu paranoia islamofobă cultivată și speculată de Băsescu. Și sunt sigur că n-o să le facă nimeni nimic.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s