Pleșu, Miller și Pilda Talanților

„Sunt sfinţi ai Bisericii care nu se jenează a folosi cuvântul profit în comentariul lor la această parabolă” http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/eficienta-munca-angajatilor-pilda-talantilor

Ceea ce uită să menționeze părintele Sturzu este că Sfântul Grigorie cel Mare folosește de fapt termenul „profit spiritual”http://www.roca.org/OA/157/157b.htm. Importantă precizare. Cel care nu se jenează să transforme această parabolă într-o apologie a capitalismului neoliberal, nu e Sfântul Girgorie cel Mare (am avea de-a face, evident, nu doar cu o trădare a duhului patristic, ci și cu un anacronism), ci Mihail Neamțu, ucenicul lui Andrei Pleșu (citat în articol). Deci nu e vorba de niciun dublu sens, alegoric și literal, ci doar de un unic sens alegoric. La fel și Sfântul Ioan Gură de Aur, în comentariul său din Omiliile la Matei, spune clar că talanții reprezintă capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți http://www.newadvent.org/fathers/200178.htm. Deci scopul legitim nu poate fi niciodată profitul meu ci beneficiul aproapelui. În rest, nu mai are rost să menționez ce spun atât Sfântul Grigorie cel Mare cât și Sfântul Ioan Gură de Aur și ceilalți sfinți părinți despre camătăhttp://www.saintsquotes.net/Selection%20-%20Usury.html.

Este adevărat că părintele precizează că profitul e legitim doar atâta timp cât profitul nu este scop în sine ci mijloc al cărui scop ultim e de natură socială – familie, biserică, săraci. Ceea ce uită însă să precizeze părintele este că profitul firmei produs ca urmare a abnegației angajaților pe care o încurajează intră în buzunarele patronului firmei, nu în buzunarele lui Dumnezeu. Și câți patroni își folosesc bogăția nu în beneficiu propriu, ci în beneficiul celorlalți, așa cum poruncește Dumnezeu și așa cum învață sfinții părinți? Apoi, nu contează doar felul cum folosești profitul, anume în scopuri bune, ci și dacă modul în care îl obții este bun sau rău. Că așa mulți fac profit plătind salarii de mizerie, dând oamenii afară din casă, distrugând mediul înconjurător, jupuind pielea de pe bolnavii a căror supraviețuire depinde de accesul la medicamentele produse de firmă, otrăvindu-ne fizic și spiritual, ș.a.m.d.

PS: Aseară am revăzut, la Teatrul Bulandra, Moartea unui Comis-Voiajor, cu Rebengiuc în rolul principal. Brutal și sinistru. O imagine a lumii pentru care ne pregătește programa educațională a ministrului Curaj. Lumea în care nu se mai vede cerul de atâta profit și atâția zgârie nori. Paradoxal, și acolo era faza cu patronul miliardar care scapă pe jos stiloul și cu sluga fidelă care se repede să-l ridice. Dar cred că Arthur Miller sesizează mult mai bine decât Andrei Pleșu implicațiile unui astfel de gest, anume, obediența totală, nedemnă și necritică, față de imperativele multiplicării cât mai profitabile a capitalului. Iar la final, ca urmare a râvnei și obedienței sale, Willy Lohman n-a intrat în Împărăția Cerurilor, ci a intrat cu mașina în zid, sinuciderea sa fiind de altfel și ultima sa investiție. În lumea de aici, bineînțeles.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Pleșu, Miller și Pilda Talanților

  1. tipulcuidei spune:

    Nu pot înțelege de ce Pleșu a reușit să își formeze o imagine de mare intelectual al patriei. Se tot spune că e filosof, dar filosof în ce domeniu? Filosofia limbii, a timpului, a liberului arbitru, a religiei? Sau este genul de filosof bun la toate, precum Hilary Puttman? De fiecare dată când citesc ceva scris de el sau îl aud vorbind, îmi pare a fi un editorialist oarecare, ce își dă și el cu părerea asupra unor subiecte deactualitate sau nu prea, lipsindu-i structura argumentului la care te-ai astepta de la un filosof. Am făcut facultatea de filosofie în occident și garantez că nimeni nu știe de Pleșu (se știe în anumite cercuri din SUA despre Blaga și Eliade). Și asta din cauza faptului că domnul Pleșu, în loc să scrie articole de filosofie, scrie osanale diverșilor politicieni aflați la putere, se dă mare intelectual la TV și eventual îl atacă pe Dan Puric, pe motiv că nu e destul de intelectual ca să se uite atâta lume în gura lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s