Campionul drepturilor omului față cu Ortodoxia

Citesc pe pagina de facebook a unui campion autohton al drepturilor omului:

„Nu am o problemă cu ortodoxia. Dimpotrivă, teologia mistică răsăriteană mi se pare minunată. Dar am – și cred că multă vreme voi avea – probleme cu organizația numită BOR, o instituție pe care nu dau doi bani.

Dar dacă tot a venit vorba de teologie, uite, îi rog pe iubitorii de BOR să-mi explice și mie, ca unui prost și unui rău ce mă aflu, care e temeiul dogmatic al următoarelor afirmații cu care pseudo-pravoslavnicii își umplu gura necontenit:

– homosexualitatea e un păcat;
– femeile nu pot fi hirotonisite preoți sau episcopi;
– doctrina drepturilor omului este incompatibilă cu ortodoxia.”

Am să răspund cu trei întrebări:

1. Cunoaște autorul rândurilor de mai sus vreun teolog sau mistic ortodox care să fi spus că întreținerea de relații sexuale între persoane de același sex nu reprezintă un păcat? Pentru că, pe de altă parte, începând cu Pavel cel răpit până la al treilea cer, teologii și misticii care au afirmat explicit că astfel de relații reprezintă un păcat sunt mulți la număr.

2. Câte femei ortodoxe (iar prin femei ortodoxe înțeleg femei botezate, care mărturisesc credința ortodoxă în deplinătatea ei, care participă la viața Bisericii prin Sfintele Taine, care se roagă, postesc și se străduiesc să păzească poruncile lui Hristos) care își doresc să fie preotese sau episcopese cunoaște autorul? Eu, ca ortodox botezat, și practicant de vreo cincisprezece ani, mărturisesc că am auzit doar de o autoare din SUA, trecută la Ortodoxie de la Protestantism, care a solicitat în una din scrierile ei ca femeile să fie hirotonite. Și atunci, despre ce discutăm de fapt?

3. În ceea ce privește legătura dintre Ortodoxie și drepturile omului, avem de-a face cu o discuție filozofică și teologică destul de complexă. Dar din punct de vedere practic, Biserica Ortodoxă nu se opune în principiu garantării și extinderii drepturilor civile, politice și sociale. Dimpotrivă, majoritatea teologilor ortodocși care au discutat subiectul, cel puțin în ultimele decenii, recunosc, implicit sau explicit, că din acest punct de vedere există un progres al societății moderne prin raport cu alte forme de organizare socială din trecut. Însă atunci când discutăm natura subiectului posesor de drepturi, sau când discutăm care drept are prioritate atunci când două drepturi intră în conflict, avem de-a face cu niște conflicte de natură juridică ce trimit la acele fundamente teologice și filozofice despre care vorbeam. Spre exemplu, Biserica Ortodoxă acordă prioritate dreptului la viață pentru orice persoană, începând din momentul concepției, atunci când acest drept intră în conflict cu dreptul femeii de a întrerupe sarcina. Tot așa, Biserica apără dreptul fiecărui copil de a fi crescut într-o familie normală, modelul fiind familia binecuvântată de Dumnezeu în grădina raiului, în fața solicitării cuplurilor homosexuale de a fi recunoscute ca egale prin mijlocirea dreptului de a adopta copii. După cum bine știm, mare parte din susținătorii drepturilor omului susțin atât dreptul la întrerupere de sarcină cât și dreptul cuplurilor homosexuale de a adopta copii. Și atunci ce sens își are de fapt acest rechizitoriu la adresa Bisericii Ortodoxe (dar aici intră și Biserica Catolică și Iudaismul și Islamul și confesiunile protestante care se ghidează mai mult după textul Scripturii decât după textele diverșilor campioni de dată recentă ai drepturilor omului) pe motiv că s-ar opune drepturilor omului?

În fine, în Biserica Ortodoxă noi avem un criteriu pentru a distinge binele de rău și dreptatea de nedreptate, iar acel criteriu este consensul apostolic și patristic. Sigur, e de datoria Bisericii să trateze noile probleme, care apar odată cu transformările istorice, în duhul apostolilor și al părinților, și de asemenea, să răspundă la diversele interpelări ale oamenilor din afara Bisericii. Sper să am timp să scriu mai pe larg despre temele mai sus menționate, dar cu siguranță sunt alții mult mai avizați care o pot face sau au făcut-o deja. Pe de altă parte, nu știu dacă există vreo biserică a drepturilor omului și care este, în cadrul acestei biserici, criteriul de departajare între ceea ce reprezintă un drept al unui individ și ceea ce reprezintă un abuz la adresa altui individ. De fapt, din moment ce temelia drepturilor omului este dreptul individului de a judeca cu propria sa minte, toate aceste chestiuni se reduc la felul în care aleg să le interpreteze diferiții indivizi. Deci de o parte avem o tradiție fundamentată pe revelație, de cealaltă parte avem dreptul fiecărui individ de a revendica noi și noi drepturi și de a-i acuza de „fascism”, „fundamentalism”, ș.a.m.d. pe cei care nu le recunosc. Așa stând lucrurile, n-ar fi mai bine totuși ca membrii bisericii drepturilor omului să nu ne mai învețe cum să fim buni ortodocși? Apartenența la Biserica Ortodoxă este (astăzi cel puțin) un drept al omului, nu o obligație a sa, de care ar depinde respectarea celorlalte drepturi ale sale. Și este foarte bine că așa stau lucrurile. Iar ortodocșii, deși îi cheamă pe toți la dreapta credință, nu îi învață nici pe musulmani cum să fie buni musulmani, nici pe protestanți cum să fie buni protestanți, și nici pe adepții umanismului secular cum să fie buni umaniști. Numai apostolii drepturilor omului îi învață pe toți și cum să fie buni ortodocși, și cum să fie buni catolici, și cum să fie buni musulmani, ș.a.m.d. Ceea ce, sincer, e ridicol.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Campionul drepturilor omului față cu Ortodoxia

  1. Ghita Bizonu' spune:

    1) Episodul Sodoma, Bechiul Testament …
    2) Famenu si scopitu sa nu se faca preot… tot din Vechiul Testament. Deci preot nu poa fi decat un barbat functional si hetero.

    Si cestuukle astea sunt comune titurior cultelotr crestine. de un se vede ca Cecurare habar n-are! Adeica pur si umplu e un .. incult de un extrem parohialism.

  2. Pingback: Poenaru vs. Cucerai & Others – Unde anume mă situez eu | Calea de mijloc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s