De la ipocrizie la schizofrenie – Semn că UE intră în convulsii

Atunci când grecii au invocat motive umanitare pentru încetarea politicii de austeritate, Schauble le-a spus să lase smiorcăiala și să se învețe să nu mai trăiască pe banii altora. Sau, cu alte cuvinte, le-a spus să stea la locul lor și să moară cuminți plătindu-și datoriile. Că democrația nu înseamnă că grecul votează și restul Uniunii se execută. Acum, Schauble vine și solicită o taxă pe care s-o plătească toți cetățenii Uniunii pentru întreținerea refugiaților ajunși, cei mai mulți dintre ei, în Germania. Pentru greci, refugiații sunt o masă în plus de șomeri adăugați la masa de șomeri locali. Pentru Germania, a cărei economie duduie (cel puțin prin comparație cu Grecia) în timp ce populația îmbătrânește în ritm vertiginos, refugiații sunt forță de muncă ieftină pentru capitalul german. Forță de muncă pentru a cărei întreținere, pe perioada dintre sosire și integrarea în câmpul muncii, trebuie să plătească și grecii și alți mediteraneeni sau estici care n-au ce să le dea de mâncare propriilor lor șomeri.

Nu Tsipras i-a chemat pe refugiați (deși a făcut eforturi enorme pentru a-i trata omenește). Merkel i-a chemat. Și au intrat la grămadă, și refugiați și migrație economică, în condițiile în care Orientul Mijlociu chiar se confruntă cu o criză teribilă a refugiaților. Pe de altă parte, după ce au fost amenințați că vor fi dați afară din UE pentru că nu își plătesc datoriile, grecii sunt amenințați acum că vor fi dați afară din Schengen pentru că nu știu să-și protejeze granițele. Asta în condițiile în care aceiași oameni care amenință Grecia cu excluderea din Schengen, nu doar că i-au îndemnat pe refugiați să vină înot iar apoi prin Grecia, în loc să se ducă să-i ia ei direct de la sursă, ci au și împins către colaps statul grec prin tăieri de tot felul. Asta în condițiile în care statul grec are cheltuieli foarte mari cu asigurarea pazei unei frontiere foarte extinse. Dacă pe Orban l-au atacat pe motiv că ridică garduri, pe Tsipras îl atacă pe motiv că nu e în stare să stopeze fluxul de refugiați. Cum să-l stopeze? Cumva prin metoda omologată de Orban? Între timp, o lideriță (rimează cu furheriță) a unui partid german care a urcat până pe locul trei în sondaje, în urma crizei refugiaților, propune o altă soluție, mai radicală decât a lui Orban, și care a fost testată pe larg în Germania începând cu 30 ianuarie 1933.

Toate acestea par să indice că leadership-ul germano-eurocrat al Uniunii Europene a trecut granița dintre ipocrizie și schizofrenie. Și, ceea ce e mai grav, se pare că istoria se repetă. Nimeni nu poate să oprească războiul care produce refugiați. Și nimeni nu poate să îi oprească pe germani.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s