Crede în Barnevernet și nu-l cerceta!

Interesant e faptul că mulți oameni care nu ratează nicio ocazie pentru a ridiculiza religia, și care abia dacă reușesc să își ascundă satisfacția inumană că ideologia lor a triumfat cu prețul distrugerii unei familii de oameni credincioși, utilizează în același timp un argument de tip crede în Barnevernet și nu-l cerceta. Vreau să precizez că, în ceea ce mă privește, aici nu e vorba despre o dezbatere între partizanii teoriei conform căreia copilul este proprietatea familiei și partizanii teoriei conform căreia copilul este proprietatea statului. Cred că nimeni din tabăra susținătorilor familiei Bodnariu nu va fi de părere că statul nu are dreptul să ia copilul chiar dacă părintele îi trage un picior în gură sau îl arde cu fierul de călcat, deși mă tem că nu puțini dintre cei care susțin în cazul de față Barnevernetul sunt de părere că statul are dreptul să ia copilul în cazul în care părinții recurg și la alte metode educative în afară de mângâieri, îmbrățișări și manifestarea unei depline înțelegeri și disponibilități în raport cu toate solicitările minorului. Revenind, subiectul dezbaterii este de fapt raportul dintre limitele autorității parentale și limitele autorității statale în ceea ce privește educația copilului. Or, pentru ca să putem discuta acest subiect, este de datoria Barnevernetului să ne informeze, justificându-și public decizia; nu este de datoria noastră să credem în Barnevernet, deoarece, din motive de confidențialitate, căile prin care el lucrează sunt încurcate și de nepătruns. Știu, Barnevernetul se crede Dumnezeu, dar nu este. Este o instituție care invocă societatea ca autoritate în virtutea căreia se poate nu doar limita autoritatea parentală, ci chiar dezmembra celula de bază a societății, în speță familia, dar care se sustrage în același timp controlului social prin lipsă de transparență. Or, în momentul în care se ia o măsură extremă, în speță dezmembrarea familiei (desigur, măsură extremă pentru oamenii normali, nu și pentru cei pentru care familia reprezintă un fel de plastilină a cărei formă o poți reconfigura după cum vrei pentru a te conforma imperativelor progresiste în materie de parenting), nu poți invoca o chestiune minoră prin raport cu extremitatea deciziei, în speță confidențialitatea (afară de cazul în care vorbim de abuz sexual, caz în care părinții trebuiau oricum să fie la pușcărie), pentru a justifica lipsa de transparență a deciziei și deci lipsa de control și de legitimare socială a măsurii. Mă miră și cum unii nu sesizează similitudinea dintre astfel de practici și dispariția subită a unor presupuși teroriști despre care, din motive de „siguranță națională”, nu ni se spune nici de ce au fost săltați, nici unde au fost duși. Și mă tem ca nu cumva binomul SRI-DNA să nu ia niscaiva lecții de la Barnevernet, astfel încât, în loc de justiție televizată să avem justiție invizibilă. În fine, dacă e să cred în ceva, eu aleg să cred că, așa civilizați cum sunt, responsabilii serviciilor sociale din Norvegia sunt niște fanatici ferm convinși de validitatea teoriilor și metodelor lor psiho-sociale, sau mai precis, de faptul că nu există pe lumea asta decât un singur rău, anume violența, în orice formă s-ar manifesta ea, și că ea trebuie eradicată de urgență indiferent de mijloacele utilizate sau de eventualele victime colaterale. Toți cei care și-au mai luat-o pe coajă în copilărie, și care, fără să creadă neapărat în oportunitatea corecțiilor fizice sau în perenitatea anumitor paradigme educative, știu în același timp, din experiență, că au avut cu toate acestea o copilărie cel puțin normală, devin în noua ecuație ceea ce Stalin numea „oamenii trecutului” (ai unui trecut monstruos), oameni care, dacă nu pot fi lichidați în mod direct, trebuie împiedicați să se mai reproducă (sau au voie de acum înainte să se reproducă doar biologic, nu și socio-cultural). Nu ar fi primul caz din istorie de modernizare făcută cu buldozerul și sprijinită de lumea bună cu vederi avangardiste sau doar de naivi. Sigur, atâta timp cât Barnevernetul rămâne dincolo de posibilitățile noastre de cercetare, și credința mea cu privire la natura acestei instituții nu poate fi confundată cu o demonstrație irefutabilă. Dar este, zic eu, mult mai credibilă decât credința mistică în raiul norvegian a celor pentru care orice fel de violență (fizică, verbală, parapsihologică, etc.) este musai ruptă din iad. Din iadul monstruoasei lumi vechi peste care trebuie să treacă cu buldozerul minunata lume nouă.

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Crede în Barnevernet și nu-l cerceta!

  1. Ghita Bizonu' spune:

    Se pareca Barnevent este o afacere particulara! Ase vedea alegatiile din Efectele cazului Bodnariu: fierbe Scandinavia! Teoria conspirației sau despre încercarea suedezilor de a supune poporul norvegian! | EVZ EXCLUSIV de azi. Bani foarte multi bani …
    Sim asta imi aduce aminte de asta : Kids for cash scandal *wiki) care a aprut si in filmu; lui Moore Capotalism a love story :

    Incredibil, da? Mai ales in tari in care se afla o multime de arme .. ()SUA) sau in care pptio avea acces lejer la arme (cazul Brevick. Netrebniocu ala a avut acces la o arma care in nici un caz nu se justifica ca fiind „de vanatoare” [in mod nomral aremle de vanatoare nu pot trage multe gloante. Ca cica este vanatoare nu razbvli, nu macelarie !! Pe cestia asta in Franta acum vrep 30 de ani au decis ca pustile de vantaore nu [pot avea mai mult de 3 gloante in magazie. Sas ca unii opri si-ua modificat armele ori le tin in dulap FINDCA in gnlin intreaga lume legile provind braconaju sunt afuriste si culmea! judecatorii nu sunt perewa milosi !!] Ma rog am scitrs cam mult insa daca Brevil ar fi avut arme de genul celor franceze … unii poate ar fi scapat!!!)

  2. E consternant cum unii pot afirma ca copiii sunt proprietatea statului, de parca legatura dintre un barbat si o femeie ar tine de domeniu public, nu este un lucru privat si intim! Daca statul norvegian are nevoie de sange proaspat, sa se reproduca el (statul) si sa-si faca progenituri proprii, nu sa-i fure in mod criminal pe ai strainilor! E revoltator!

    • Trandafir Mihaela spune:

      Gandesc la fel…..si de azi nu voi mai cumpara somonul norvegian, nu pentru ca as boicota in vreun fel dar pentru ca as vomita gadindu-ma ca cei care il prelucreaza, sunt hoti de copii….Nici o lege din lumea asta si nici o „democratie” nu poate desparti copiii de parinti..Si animalele stau cu puii lor pana cand acesti cresc….

  3. Pingback: Un xanax pentru Alina | Calea de mijloc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s