Tragedii colective și psihoze colective

Stabilirea exactă a vinovățiilor în cazul tragicului eveniment din noapte de 30 octombrie este o chestiune complexă și delicată, ce necesită calm și introspecție. Furia este omenească și o înțeleg, ba mai mult, o resimt. Este adevărat, există riscul de a cădea într-un discurs simplist de gen toți sunt vinovați, și e de înțeles de ce autoritățile care privesc cu frică cum mocnește mânia populară ar vrea să promoveze acest gen de discurs. Sigur, cei responsabili trebuie să plătească, legislația trebuie înăsprită, oamenii care s-au remarcat prin incompetență, nesimțire și mânării trebuie schimbați. Pe de altă parte, nu pot să nu observ cum, cu aportul unei prese care cultivă gândirea simplistă și emoțiile primare, se simte tot mai mult în atmosferă duhul hidos al căutării țapului ispășitor. Din nefericire însă, mare parte din cei care pretind standarde occidentale de siguranță se complac, într-un fel sau altul, într-o cultură a improvizației și iresponsabilității care l-ar oripila pe același homo occidentalus ce le servește drept model, și prizează schizofrenic ideologii, precum cea a statului minimal și a (sub)dezvoltării pe bază de salarii mici și condiții de producție precare, care, după cum am văzut, au tragice implicații colective. Or, văzând mânia proletară cu care sunt hăituiți de jurnaliști proprietarii clubului Colectiv sau primarul Piedone, nu pot să nu mă întreb ce anume îi face pe acești proprietari și pe acest primar să fie mai vinovați decât alți primari de sector și proprietari din centrul vechi, zonă unde se intersectează toate cele șase sectoare și unde, din câte se pare, e plin de localuri care nu respectă normele necesare de siguranță. Probabil că Piedone e mai vinovat decât primarul de la sectorul 5 la fel cum rockerii din Colectiv sunt mai vinovați decât hiphoperii de vizavi, muzica celor dintâi fiind, se înțeleg din start, mai satanistă decât a ălorlalți. Tot așa cum unii vor și stat minimal și garantarea siguranței, alții, ca în bancul cu ursul care îl trosnea pe iepuraș și pentru că avea căciulă și pentru că nu avea căciulă, îl atacă pe PF Daniel ba pentru că e prea prezent în spațiul public, stânjenind astfel exercițiul mult revendicatei libertăți de conștiință, ba pentru că e prea absent, lăsându-le pe oile rebele să înfrunte singure și neconsolate problema morții, cu toate că, din nefericire, acesta este la urma urmei costul secularizării pe care o doresc mulți dintre cei care s-au năpustit zilele acestea asupra BOR. Sigur, din punct de vedere pastoral, PF Daniel care la vremea alegerii sale ne-a fost recomandat de același gen de minți luminate și deschise ca „spirit ecumenic” și „bun manager”, dă dovadă de multă stângăcie. Mai mult decât atât, mare parte din clerul Bisericii Ortodoxe (și nu e vorba numai de cler, ci de întreaga Biserică) are o mare problemă de comunicare în relația sa cu generația născută după revoluție și, poate obișnuit cu atmosfera anilor 90′, când mai mult tinerii căutau Biserica decât invers, dă dovadă de o insuficientă disponibilitate de a pleca în căutarea oii rătăcite și cu atât mai puțin de a se arunca în foc, și la propriu și la figurat, după ea. E o problemă delicată și mult mai mai vastă asupra căreia sper să am timp să revin. Însă până una alta, dincolo de refrenul idiot și da, în esență nedemocratic, „vrem spitale, nu catedrale”, presupusa legătură cauzală dintre BOR și tragedia din Clubul Colectiv, de care toți openmainzii par să fie dintr-odată ferm convinși, e cam la fel de clară ca legătura dintre respectiva tragedie și muzica trupei Goodbye to Gravity, de care sunt la fel de convinși „sfetnicii Domnului” care s-au îndeletnicit zilele acestea, în manieră excitat-vindicativă, cu sondarea înțelepciunii divine (Romani, 11, 34). N-are rost să o mai spun, fenomenul la care asistăm este foarte periculos, tocmai pentru că se petrece în timpul unei mari nenorociri, când furia justițiară și vinovăția refulată apasă asupra întregii societăți. În aceste condiții, între cei care acuză „vrăjitoarele” care „l-au invocat pe diavolul” pentru binemeritata nenorocire pe care au adus-o asupra lor, și avangarda luminată a societății care are de gând să ne purifice pe toți prin focul unei noi revoluții, mă tem că există o legătură mai strânsă decât le-ar plăcea ambelor părți să creadă. Cu deosebirea că, dat fiind momentul istoric la care ne aflăm, unii s-au refugiat pe bloguri obscure în vreme ce ceilalți mărșăluiesc pe străzi cerând „dreptate”.

PS: Pentru cei interesați să afle ce altceva mai cred despre subiect, redau aici și două scurte intervenții de pe facebook din decursul acestor zile tragice, precum și două linkuri către niște reacții binevenite ale unor preoți ortodocși. Personal, îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-am pierdut și n-am în spital nicio rudă și niciun prieten – deși un prieten și un nepot de-al meu care au fost la concert au fost la un pas de moarte, iar un alt nepot și o altă prietenă care nu au mai ajuns au fost la doar câțiva pași de moarte.

31.10.2015.

Lecturând hermeneutica aiuristică, ineptă, insensibilă și complet deplasată în care se aventurează anumite bloguri creștine, hermeneutică ce vizează muzica trupei Goodbye to Gravity și presupusa, dar nedemonstrata, legătură (preferențială) pe care aceasta ar avea-o cu sărbătoarea tuturor dracilor, îmi vine în minte o vorbă de-a lui Charles Peguy: „Sunt unii care au impresia că pentru că nu iubesc pe nimeni îl iubesc pe Dumnezeu”. În rest, nădăjduiesc că păstorii Bisericii noastre vor ști să reacționeze cu mai mult tact, mai multă dragoste și mai multă maturitate spirituală în fața acestei tragedii care a răvășit zeci de familii din București și care lasă în urmă multe suflete care chiar au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și al comunității ecleziale, nu de explicații stupide postate în grabă până nu se răcește știrea. Dumnezeu să-i ierte pe cei adormiți, pentru ce păcate vor fi avut, și pe care numai Dumnezeu știe să le evalueze, și să-i ajute pe cei încă aflați în spitale și pe cei care au pierdut rude sau prieteni să-și revină și să meargă mai departe. „Cause the day we give in is the day we die”.

PS: Nu am de gând să inițiez sau să întrețin polemici stupide în momentul de față. De aceea, indiferent de opiniile și sensibilitățile referitoare la religie, i-aș ruga pe prietenii de pe facebook să se abțină de la astfel de comentarii. Acum e momentul să ne reculegem, fiecare cum știm, și să trecem la analiza cauzelor evenimentului de aseară pe care chiar le putem înțelege și asupra cărora putem acționa pentru ca, atât cât ne stă în puteri, să preîntâmpinăm pe viitor repetarea unor astfel de tragedii.

02.11.2015.

Pentru mine lucrurile sunt simple. Rocker am fost. Când și când mai ascult cu plăcere și nostalgie. De ani buni mă declar creștin (fără să cred că muzica rock și creștinismul se exclud în mod automat). N-am fost pus niciodată în situația de a-mi risca viața pentru o altă persoană. Însă sunt aproape sigur că n-aș putea să fac ce au făcut rockerii ăștia (http://www.expunere.com/eroii-fara-demoni.html), mai creștini decât mine în virtutea iubirii lor mărturisite prin jertfa supremă. Știindu-mă așadar „chimval zăngănitor” (1 Corinteni 13, 2), consider că măcar gura pot să mi-o țin atunci când se pune problema să-mi dau cu părerea despre judecățile lui Dumnezeu. Alții în schimb s-or simți mai îndreptățiți și mai avizați. Până una alta, în timp ce unii arată prin fapte ce anume îi recomandă ca sare a pământului (Matei 5, 13), alții reușesc doar să se remarce ca sarea de pe rană. 

https://ioanflorin.wordpress.com/2015/11/02/oameni-si-bostani/

About Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Tragedii colective și psihoze colective

  1. Vestitor spune:

    https://www.orthocuban.com/2015/03/totalitarianism-or-individualism-neither-one/
    Foarte potrivit. Si mereu bine de reamintit. Inclusiv strazii, credinciosilor si necredinciosilor.

  2. Andrei Panţu spune:

    Foarte corect totul.

  3. gabriel spune:

    Nemai traind in tara de ceva timp si nestiind prea bine ce sa scriu,vazind ca iti place muzica rock,am sa pun citeva melodii de pe vremea mea,in mod aleatoriu:




    Pe de alta parte,se spune ca Dumnezeu lasa moartea sa vina in cel mai favorabil moment al vietii omului,din punct de vedere al mintuirii lui sau al altora,pentru ca ne sintem unii altora madulare,ne mintuim si prin ajutorarea altora,chiar daca ei o stiu sau nu,unii chiar rai fiind.Daca Dumnezeu doreste o viata fericita omului si aici pe pamint ( chipurile calugarilor si ale calugaritelor ) desi necazuri vom avea pe pamint,din cauza patimilor noastre si ale invidiei unora…cu atit mai mult ne doreste Domnul nostru Iisus Hristos Dumnezeu fericirea in vesnicie,alaturi de toti oamenii buni si frumosi ce au trait cindva si pe acest pamint,alaturi de sfintii Lui.

    Sa ne rugam pentru cei care au plecat dintre noi,ca Domnul sa-i ierte si mintuiasca,sa aprindem si o luminare macar,si sa ne gindim si la cele ale noastre caci,cum comic sau nu spunea cineva…
    On a long enough timeline the survival rate for everyone drops to zero!

    Ca exista si muzica rock de inspiratie demonica,cu tot felul de ritualuri si exhibitionisme periculoase,cu masti demonice si altele asemenea…sper ca tinerii sa discearna si sa evite asa ceva,mai ales daca se intimpla si in sali neadecvate activitatilor piromanice.

    PS.draga Alexandru,daca cumva s-a dublat mesajul meu,pe cel mai mic te rog sa-l stergi,multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s