Leul în iarnă, oamenii de tinichea și sperietorile de ciori

Ha! Domnul Tismăneanu a descoperit brusc autenticul creștinism, a cărui esență n-ar consta în islamofobia defensivă a celor care pretind că apără creștinătatea (cu neoliberalismul, consumismul, hedonismul, relativismul și neofascismul ei cu tot), ci în compasiunea activă manifestată față de fiecare persoană, indiferent de etnie și religie. Mă bucură revelația domnului Tismăneanu. Să fie într-un ceas bun! Ceea ce mă miră însă este faptul că domnul Tismăneanu se miră de faptul că Traian Băsescu face și el parte din clubul celor pe care nu îi caracterizează „incluziunea și ospitalitatea politică”. Îmi este greu să înțeleg cum ar putea un om rațional să se aștepte ca unul care n-a avut milă nici față de ai lui, să aibă în schimb milă față de străini. Nu declara Traian Băsescu, în mod explicit, acum câțiva ani, că austeritatea trebuie aplicată, citez, „fără milă” (http://www.cuvantul-ortodox.ro/…/lipsa-de-mila-principiul-…/)? Iar domnul Tismăneanu chiar nu vede nicio legătură între „austeritatea științifică” și „islamofobia științifică”? Lucrul este cel puțin bizar dacă ținem cont că la vremea când fie eu, fie un Costi Rogozanu, protestam împotriva politicilor băsiste de asasinat social, reacția domnului Tismăneanu era aceea de a apăra, via În Linie Dreaptă, valorile „liberalismului, atlantismului, ș.a.m.d.”, încarnate în persoana lui Băsescu Traian, și amenințate de așa-zisul baroc stalino-fascist ce se ascundea în spatele opoziției față de neoliberalism. În fine, ceea ce ar fi de dorit ca domnul Tismăneanu să înțeleagă, este că ai săi (foști?) prieteni de la În Linie Dreaptă nu numai că au cultivat și cultivă, în mod direct, un climat de xenofobie cât se poate de dezumanizant (ca să folosesc termenii domnului Tismăneanu), ci și că cultivă acest climat în mod indirect, prin însăși filozofia socio-economică pe care o promovează, și care și-a găsit un executant politic desăvârșit în persoana lui Traian Băsescu, președintele cu „piatră în loc de inimă” (http://www.antena3.ro/…/traian-basescu-insista-pe-subiectul…) votat de un electorat cu „piatră în loc de creier” (am făcut și eu parte din acel electorat). Adică să ne mâncăm unii pe alții, că asta presupune neoliberalismul științific, dar pe străini să-i iubim și să-i primim cu brațele deschise. Coerentă atitudine, nu? Sau poate că, așa cum au lăsat să se înțeleagă o serie de intervenții din ultimele zile, pe acești străini ar trebui să-i iubim, capitalist, nu în calitatea lor de oameni, ci în calitatea lor de resurse umane, ieftine, urându-i în același timp în calitatea lor de musulmani, adică de dușmani ai „atlantismului, liberalismului, moderației” ș.a.m.d. În ambele cazuri, humanity comes second, cum s-ar spune, fiind subordonată fie profitului, fie securității. Și nu putem pe de o parte să promovăm o combinație de darwinism social economic cu realpolitik vopsit umanitarist în materie de relații internaționale (rețeta neoconservatoare), iar apoi să ne mirăm că populațiile dresate în acest mod se sălbăticesc (ca să folosesc terminologia pravoslavnică). La fel cum nu putem să privatizăm profiturile și să bombardăm umanitar Orientul Mijlociu iar apoi, tot umanitar, să socializăm pierderile și refugiații, în funcție de cotele dictate tot de ăia care au pus-o de războaie și care, atunci când vine vorba de logica economică, îi tratează pe esticii de la care pretind acum umanitate ca pe niște resurse umane, sau, altfel spus, ca pe niște suboameni. Eu sunt de acord ca țara mea să participe, după puteri, și în mod inteligent și organizat (mă tem că haosul sumbru la care asistăm zilele astea în Europa Centrală, altminteri tributar handicapurilor morale și instituționale ale proiectului european, va avea un preț politic foarte amar), la efortul umanitar destinat ajutorării refugiaților din Orientul Mijlociu. Dar aș prefera să nu mai mi se ceară să îmi fac datoria de european de unii bruxellezi care altminteri fac ceva pe drepturile mele de european și se ghidează după sloganul „în Uniunea Europeană toate animalele sunt egale dar doar în fața legii, în fața pieței unele animale fiind (mult) mai egale decât altele”. Și aș mai prefera să mai și învățăm ceva din situația dramatică la care am ajuns după ce ani la rând am acționat pe baza filozofiei de tip „să trăiți bine și să moară asistații și dușmanii (atlantismului)”.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s