Bătălia din Grecia: Context, Mize, Implicații

În principiu, dacă aș fi grec, deși am o serie de rezerve serioase față de strategia de până acum a Syrizei, aș merge înainte spunând nu. Cu sentimentul că, odată ajuns aici, nu pot decât să merg înainte. Dar asta o spun de la distanță, fără să fiu grec, împărtășind sentimentul mărturisit de un prieten de pe facebook: „în momentul de față, nu pot să spun decât că mă bucur că nu sunt grec”. Și totuși, însuși faptul că grecii au avut curajul și au reușit, în cele din urmă, să ajungă până aici, mă face în același timp să afirm că aș fi tare mândru să fiu grec. Crucea grecilor constă în faptul de a fi în prima linie, într-un război care ne privește pe toți, și pe care ei au onoarea de a-l fi început. Și sunt ferm convins că, oricare ar fi rezultatul de duminică, războiul a început iar Europa de după referendumul grec nu va mai fi (nu mai are cum să fie) aceeași lume. Aș vrea să fiu la fel de convins că va fi o lume mai bună, dar de asta nu mai sunt deloc convins.

De fapt, cred că Europa trece în aceste zile prin cel mai întunecat moment al ei de la al doilea război mondial încoace. În mod concret, Grecia este amenințată cu un blitzkrieg financiar, scopul fiind, ca și în 1941, îngenuncherea ei și a tuturor celorlalte țări care nu vor accepta noua ordine europeană ce ne este prezentată de către deținătorii hegemoniei ca o fatalitate împotriva căreia se revoltă doar nebunii cu impulsuri autodistructive. În astfel de momente întunecate, este mare lucru să poți să joci cartea curajului și a speranței. Crucea grecilor este onoarea lor iar onoarea lor este crucea lor. După șase ani în care au îndurat umilințe și sacrificii ce le-au fost impuse, acum sunt puși să aleagă, ei înșiși, între autoumilire și autosacrificiu. Nu e deloc plăcut să iei, în cunoștință de cauză, astfel de decizii. Și cinste celor care au puterea să creadă în învierea mijlocită de sacrificiu, și să-l aleagă pe acesta din urmă în locul morții lente, dar sigure, ce rezultă cu necesitate din lașitate. Însă înainte de a-i judeca pe cei din urmă, să încercăm să ne punem în locul lor și să ne întrebăm, în aceste zile în care mulți dintre noi afirmăm că suntem cu toții greci, în ce măsură putem de fapt să fim, la rândul nostru, greci. Cu atât mai mult cu cât, la felul cum arată lucrurile, se pare că mai devreme sau mai târziu ne va veni și nouă rândul.

În fine, un cuvânt și despre Uniunea Europeană. Dacă, după tot ce au îndurat și în ciuda felului în care sunt terorizați de o săptămână încoace, grecii fac totuși dovada curajului de a le striga liderilor europeni în față „NU mai putem deci NU mai acceptăm!” iar, drept răspuns, aceiași lideri europeni care au salvat băncile îi aruncă pe greci peste bord, așa cum este foarte posibil să o facă, în timp ce cetățenii Uniunii Europene asistă cu pasivitate sau chiar satisfacție la spectacol, atunci Uniunea Europeană va fi cea care va pierde, la pachet cu un capital uman de mare valoare, orice urmă de legitimitate morală. Va deveni astfel clar, pentru toată lumea, că nu merită să faci parte din Uniunea Europeană și că Uniunea Europeană nu are, în ultimă instanță, cum să dureze, indiferent dacă, pentru moment, va face sau nu față turbulențelor financiare cauzate de grexit. Acesta este poate motivul fundamental pentru care, dacă aș fi grec, aș vota nu. Ca să mă lămuresc.

În ultimă instanță, nu poți să-i unești pe oameni doar în virtutea intereselor materiale deoarece, după cum vedem chiar acum, atunci când afacerile nu mai merg, foștii „parteneri” se iau la bătaie și de la capitalism se ajunge la canibalism. Modelul politic care se prăbușește în aceste zile se bazează pe mitul pieței autoreglate care nu dă greș și ține loc de societate. Din nefericire, în locul unei reîntoarceri la adevărurile morale fundamentale, din ruinele vechii lumi pare să se nască acum un nou proiect politic, acela al unificării oamenilor prin frică și teroare. Europa s-a mai confruntat cu astfel de proiecte politice în secolul trecut dar, în cele din urmă, și cu sacrificii enorme, a reușit să le facă față. Va mai reuși și de această dată? Sau am ajuns la capătul liniei? Aceasta este miza luptei grecilor iar, pe zi ce trece, peisajul de ansamblu în care se desfășoară ea devine din ce în ce mai întunecat.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Bătălia din Grecia: Context, Mize, Implicații

  1. Ghita Bizonu' zice:

    Da mai ales cand onoarea inseamna mai multi bani in buzunar …

    Hai pe bune .. Din 1981 Grecia a fost dopata cu bani .. si pe nas, si prin urechi, si pe gura si pe rect i-au fost pompate miliarde si miliarde .. Sa zic asa din motive politice (sa nu faca „comunism”) greci au fots mituiti din greu…
    Ajutati ca in anii 90 sa fie „staruri” capitaliste balcanice … Romtelecom iti zice ceva ?! Si nu a fost unica afacere cedata extrem de convenabil grecilor…

    Si grecii au rapsuns cu „entuzusiasm” prin nepotism, coruptie generalizata si iresponsabilitate… Si toata lumea buna europeana era fericita. Fentarea fiscului facea fericirea „libertarienilor” care cu ochi umezi si junonici priveau satiscafuti cum nu se platesc impozite pe barci de 10 metri (de agrement nu de pescuit!) sau pe vile si piscine . Cu ochi umezi priveau si „stangistii” la „asistenta” inlteg ca un pic exagerata si toaNta lumea „ganditoare” uita obsesia Letitaiei Bonaparte „pourvus que ca tienne!”
    Da n-a mai tinut!!!
    Mai ales ca si-au facut si o economie ..
    Scuze dar se pare ca turismul nu poate intretine singur o tara de dimensiunea Greciei – desi Grecia are mai multe atuuuri decat noi (macar ruinele … ). Nici „serviciile” nu pot suplini lipsa unei industrii .. Nici ..

    Acu grecii incearca marea cu destu. Ei nu vor sa plateasca, ci doar sa primeasca. Ete na!!
    ma ropg unii din Evropia si-ua priectat nevrozele cperand ca Grecia va „Grexit” . Pardon ei nu vior afara din UE si Eurozona!!!

    In rest intege fiecare ce vrea… junii se uita ca in piata Sintagma se agita drapelu national si apareau si popi si calugari si se simtz reconfortati in convingerile lor de dreapta…
    Altii auzind cum tia aia ca vor ajutoare se simtz in preajma revolutuiei si nu observa drapelele si popii .. sau aplauda.

    Iar altii sunt pur si simplu grecofili daca nu grecoduli…

    Asac a numa io (care sunt si cam grecofob de cand cu Romtelcomu) observ ca este un referendum gen apa sfintita : nu face nici rau da nici date certe ca face bine nu sunt (scuze io mai prost cu credinta).
    Un referendum fara valoare practica.
    Ca fie Da fie NU grecu o sa refuze cu obstinatie orice solutie si nici nu va inata el propuneri rationale si cu acelsi entuzasim va respinge si cererile nasolae si discutabile da si impozitarea luxului.
    Si ca indiferent de rezultata fantezia greaca se va ciocni cu fandacsia germanica

    Si nu imi zi ca sa fiu solidar. Nu am din ce… da cu mine nu a fots solidar nimeni .. nici cand mi-au anulat votul si mi-au zis „pucist”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s