Comunicat de Presă din partea Centrului pentru Combaterea Oportunismului

Am înțeles că domnul Tismăneanu așteaptă scuze de la mine și de la alții precum domnul Dorin Tudoran care, potrivit domnului Tismăneanu, a ales să se situeze în compania unora precum Platon, Racu sau Roncea. Domnul Tismăneanu își justifică solicitarea printr-o fotografie culeasă de pe internet în care domnul Bjoza apare în vecinătatea unui neolegionar obscur pe nume Florin Dobrescu. În treacăt fie spus, domnul Tismăneanu ar trebui să știe că această metodă de analiză politică și istorică a fost omologată chiar de Victor Roncea, cel care stabilea adeziunea la legionarism a lui Mircea Vulcănescu tot pe baza unei fotografii a acestuia din urmă de la înmormântarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Dar dacă domnul Tismăneanu și dușmanii săi au optat pentru istoria scrisă pe bază de fotografii, atunci aleg să analizez și eu fenomenul Tismăneanu și camarazii săi de luptă anticomunistă pe bază de filmulețe (asta pentru început), precum acest filmuleț în care domnul Sorin Lavric apare alături de poetul neolegionar Răzvan Codrescu:

https://www.youtube.com/watch…

Domnul Lavric despre domnul Tismăneanu: „Iar această atenţie selectivă în virtutea căreia Tismăneanu atacă idei şi cruţă persoane (da, exact asta face Tismăneanu, atacă idei și cruță persoane, a demonstrat-o și acum când l-a atacat pe fostul deținut Bjoza după ce a promovat fel de fel de neolegionari și rasiști – nota mea) îl face să posede un autentic şi nobil spirit de pantahuză: cînd e vorba de semnat o petiţie, de sărit în ajutor sau de adresat o recomandare, Tismăneanu este întruchiparea îndurării de inspiraţie creştină: bate la toate uşile, trimite o mie de mailuri şi adună la un loc oameni care altfel nu s-ar fi întîlnit în veci. E un mijlocitor prin excelenţă, un liant uman cu virtuţi de verigă culturală, un ferment cu efect de coagulare omenească. Și un redutabil păstrător al memoriei noastre în privinţa trecutului comunist al Europei”. http://www.romlit.ro/fler_ideologic

Domnul Tismăneanu despre domnul Lavric, opinie exprimată pe un binecunoscut site cu conținut rasist pe care îl promovează domnul Tismăneanu: „oameni pe care îi respect şi de care sunt legat afectiv: „Teodor Baconsky, Mihai Neamţu, Sever Voinescu, Sorin Lavric, Codruţ Constantinescu, etc.” http://inliniedreapta.net/…/vladimir-tismaneanu-refuz-sa-c…/

Domnul Florin Dobrescu despre domnul Lavric: „Pesonalităţi de marcă ale culturii contemporane româneşti, precum Dan Puric, Răzvan Codrescu şi Sorin Lavric, care au şi vorbit de la tribună recomandând acest volum şi subliniind valenţele spirituale ale luptătorului Nae Purcărea … constituie o garanţie în plus că opera lui Nicolae Purcărea – atât cea scrisă, cât şi opera luptei şi a jertfei, scrisă cu sânge şi sudoare acolo, în munţi şi în închisori, a fost una roditoare, iar roadele încep să se vadă”.http://www.buciumul.ro/…/urla-haita-legionarul-nicolae-pur…/

Domnul Lavric despre români și germani: „Ideologic vorbind, în Germania totul pare destins şi civilizat, dar în realitate, nemţii sunt supravegheaţi la sînge de tot felul de fundaţii umanitare şi non-guvernamentale care, sub pretextul combaterii discriminărilor, monitorizează profilactic tot ce ar putea aduce cu semne ale recrudescenţei „Volkgeist“-ului. Şi, unter uns gesagt, îţi dai seama că temerea îşi are temeiul ei. Orice om cu fler îşi dă seama că neamţul în genere are ceva iremediabil superior în fiinţa lui, o distincţie a înfăţişăriii şi o notă a aristocraţiei de sînge, care nu poate fi camuflată de nici o prelucrare ideologică. Aşa cum românul are ceva ireductibil jigărit în fizionomie, detaliu cu atît mai izbitor cu cît silueta lui apare pe fundalul unui terminal de aeroport european, tot aşa neamţul are ceva inconfundabil înalt. Nu poţi lua o acvilă şi s-o preschimbi în vrabie, silind-o totodată să aibă conştiinţa egalităţii funciare care o leagă de vrabie. Iată de ce neamţul ştie să calce altfel şi ştie să ţină altfel capul pe umeri. Şi trebuie să fii cu totul orb să nu recunoşti această marcă a excelenţei” http://revistacultura.ro/blog/tag/sorin-lavric/

Domnul Tismăneanu despre Nicolae Steinhardt: „intruchiparea unui spirit universalist tot mai amenintat in aceasta lume a fragmentarilor post-moderne si a utopiilor fals-redemptive, patriot roman si cetatean al lumii, omul care nu s-a lasat frant de presiunile unui sistem criminal, aparatorul valorilor transcendente atunci cand ele erau calcate in picioare cu cinica neobrazare, dascalul moral, iluministul iluminat indragostit de Dumnezeu si de marele dar al Ratiunii, monahul de la Manastirea Rohia, figureaza neindoios in ceea ce numesc panteonul onoarei”.http://www.contributors.ro/…/un-om-care-a-dat-masura-umanu…/

Nicolae Steinhardt despre legionarii pe care i-a cunoscut în închisoare: „N-a fost camera in care tinerii – si mai ales legionarii – sa nu-mi vie in ajutor si sa nu-mi dea ‘cafeaua’ de dimineata si feliuta bisaptamanala de paine – odoare fara pret pentru un bolnav de intestine in schimbul ciorbei de muraturi putrede, al fasolei negatite, al cartofilor fierti cu coaja si pamant cu tot ori al verzei crude la care lighioanele s-ar uita cu sila – singurele alimente ce le puteam oferi. Pana ce – si au trecut mai bine de trei ani – n-am invatat sa mananc arpacas, ei m-au tinut in viata. Si fara a face caz. (Jurnalul Fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, p. 141)“

Nicolae Steinhardt despre doi medici evrei comuniști ilegaliști, soț și soție, pe care i-a cunoscut înainte de 23 august 1944: „Amândoi muncesc de zor, sunt plini de abnegație și devotament față de pacienți, modești, neînfricați”. Dar, adaugă părintele Steinhardt, anticomunist care punea un foarte mare accent pe virtutea curajului și pe virtutea discernământului (de curaj e nevoie mai ales în vremuri de tiranie în timp ce discernământul se cere mai ales în vremuri de libertate, ca acestea pe care le trăim), „atenție, să nu ne lăsăm cuceriți de calitățile oamenilor spre a le îmbrățișa ideile … oricât ar fi ei de curați, de cinstiți, de vrednici, de admirabili … Una este eroul, alta este ideea” (Jurnalul Fericirii, p. 377).

Judecata li se aplică la fel de bine și legionarilor care, în închisori, s-au dovedit a fi oameni de caracter. În măsura în care dăm la rândul nostru dovadă de caracter/onestitate, curaj și discernământ, putem gestiona memoria victimelor comunismului așa cum se cuvine, adică recunoscând calitățile și meritele care se cuvin a fi recunoscute fără ca aceasta să implice girarea unei ideologii care a decedat și decedată trebuie să rămână. Din păcate, până acum, memoria victimelor comunismului a încăput pe mâna oportuniștilor și impostorilor de tot felul, a politrucilor a căror slugărnicie este egalată doar de lașitatea lor și, nu în ultimul rând, a neolegionarilor finanțați de fundația Konrad Adenauer (http://www.cortinadefier.ro/parteneri), aceeași care l-a instalat și pe domnul Radu Preda (prieten apropiat al neolegionarilor) la șefia IICCMER. Încă aștept ca toți aceștia, prieteni direcți sau indirecți ai domnului Tismăneanu, să iasă să-și apere „bătrânii” care altminteri sunt buni ca strângători de voturi (tot pentru Volodea și ai lui) la vreme de campanie electorală și ca instrumente de șantaj mistico-emoțional la adresa lui Platon, Racu și Fedorovici care îndrăznesc să insiste că, oricât de mult și de demn ar fi suferit legionarii, ideologia legionară tot un parazit fascist al creștinismului răsăritean rămâne și trebuie tratată ca atare de conștiința dogmatică și morală a Bisericii, aceeași care este chemată să recupereze Omul din ciclul de educări legionare și reeducări comuniste, restaurându-l. Cert este că în timp ce bătrânii cu mai multe sau mai puține idei fixe (și care, de or fi avut mai multe sau mai puține păcate, au pătimit la viața lor cât pentru șapte generații) sunt folosiți pentru reciclarea Gărzii de Fier Vechi și sunt trimiși la adunat voturi pentru Căpitanul Băsescu, la fel cum adolescenții exaltați din interbelic erau trimiși să propovăduiască credința legionară și să se sacrifice ucigând pentru Căpitanul Codreanu, extrema dreaptă caviar profită și mărșăluiește bine mersi prin instituții, fără a fi însă luată în vizor (fenomen asupra căruia merită să reflectăm) de instituțiile care se ocupă de monitorizarea antisemitismului și care își focalizează atenția pe subiecte de gen mustața lui Mazăre sau declarațiile de pe youtube ale unor adevărați „stâlpi ai Ortodoxiei” de dugheană (că d-aia li se zice dughiniști) precum monahul Teodot.

Oricum ar fi, eu pun pariu că dacă mâine se răzgândește Iohannis și îi dă domnului Tismăneanu înapoi „foncția” de șef al IICCMER, la fel cum domnul Iohannis s-a transformat dintr-un „Relu Fenechiu cu nume german” într-un vajnic apărător al statului de drept, se va transforma și domnul Bjoza dintr-un negaționist neolegionar într-un vrednic luptător anticomunist. Partea cea mai scârboasă e că Vladimir Tismăneanu nu s-a dat înapoi de la a lovi într-un om bătrân care și-a pierdut tinerețile prin pușcăriile comuniste, asta în condițiile în care, dacă altceva i-ar fi dictat interesul, s-ar fi folosit fără jenă de același bătrân pentru a-și etala virtuțile de anticomunist care tratează cu „moderație” problema legionară. La domnul Tismăneanu vedem exact acea strategie a călcatului pe cadavre care a jucat un rol cheie în modul de funcționare a societății comuniste.

PS: Mircea Platon mi atrage atenția că mi-a scăpat cel mai tare text al domnului Lavric:

Sorin Lavric întâlnirea cu Mircea Nicolau: „Îmi amintesc cum, intrându-i pentru prima oara în casa, Mircea Nicolau m-a poftit în sufragerie. Intrând, am înghetat: pe pereti erau atârnate portretele unor oameni despre care învatasem la scoala ca erau niste criminali odiosi care facusera de rusine generatia interbelica. M-am uitat îngrozit la ei si apoi m-am întors repede catre Mircea Nicolau: îmi era frica sa nu ma omoare. În locul amenintarii, o privire de ardoare mistica se uita la mine cu o nedisimulata compatimire: stia ce-mi trece prin cap; stia dimensiunile masluirii istorice.
Au urmat apoi sutele de ore de întrebari si raspunsuri în care, hartuindu-l cu cele mai absurde amanunte, am încercat sa înteleg ce s-a întâmplat cu generatia interbelica. Când am înteles, am intuit doua lucruri: proportiile minciunii în care traiam si, în al doilea rând, tragedia unui om ca Mircea Nicolau. Tragedia unui om inimitabil în privinta glasului, a privirii si a tinutei. Un timbru taios de brici ascutit, vibrând sub asprimea unei trairi paroxistice, cu detaliul bizar ca raceala vocii contrasta cu caldura privirii, care se uita la tine direct, încarcata de o dogoare de patetism ideal, de aceea, când te privea, licarul ochilor lui Mircea Nicolau îti sugerau prezenta unui alt plan de existenta, contaminându-te cu un tonus optimist care crestea sub presiunea unei senzatii de voluptuoasa protectie sufleteasca. Nu stiu de ce, dar în preajma lui Mircea Nicolau simteam cum, înconjurat de un nevazut zid de protectie, nimic rau nu mi putea întâmpla. De aici valurile de fiori placuti pe care îi resimteam în prezenta acestui om.“
Cine se întreaba care sunt revelatiile primite de Sorin Lavric de la Mircea Nicolau privind „masluirea istorica“ de mari proportii ce ar fi impietat asupra memoriei Miscarii Legionare poate gasi mai multe date în cartea lui Gabriel Stanescu „Convorbiri cu Mircea Nicolau. Curajul de a sfida Moartea“ (Criterion Publishing, Bucuresti 2007).
Iata ce spune Mircea Nicolau despre asasinarea lui Nicolae Iorga: „Iorga a fost asasinat de NKVD. Miscarea Legionara, reprezentata, evident, prin Horia Sima, nici nu se gândea sa se atinga de Iorga“ (op. cit., p. 57).
Iata ce spune Mircea Nicolau în legatura cu „mitul“ evreilor agatati în cârlige la Abator în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941: „nu evrei, ci legionari au fost agatati în cârlige“ (op. cit., p. 103).
Iata ce spune Mircea Nicolau despre pogromul din 1941 de la Iasi, stimulat de întrebarea lui Gabriel Stanescu („Apropo, la Iasi a existat cu adevarat în anii ‘41 un pogrom îndreptat împotriva populatiei evreiesti despre care vorbeste Elie Wiesel?“):
„Informatiile mele în legatura cu pogromul de la Iasi – si mentionez ca ma aflam în închisoare – sunt urmatoarele: pe când trupele germane traversau orasul, elemente comuniste, ascunse în podurile caselor de pe Strada Stefan cel Mare au tras focuri de arma asupra lor. Facându-se cercetari asupra locurilor de unde erau atacati, trupele germane au trecut la represalii, ucigând oamenii gasiti acolo. (…) Pentru ca elementele comuniste erau solidare cu o parte din populatia evreiasca, aceasta a fost eliminata. (…) Precizez ca nu legionarii au fost implicati în acest pogrom“ (op. cit., p. 75, subl. autorului).” http://revistacultura.ro/nou/2011/01/sotron-cu-legionari/

 

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Comunicat de Presă din partea Centrului pentru Combaterea Oportunismului

  1. Ovidiu zice:

    Ideologia legionara e ca magia : religia/fortelor spirituale/ sunt activate pentru atingerea un scop mundan.E un caz de exploatare a unor aspecte din ortodoxie (mistica, ritual) pentru a structura si dinamiza personalitatea in vedere atingerii unor scopuri politice si nu a mantuirii…O strategie care reusit in multe cazuri, dupa cum martuire stau atatea exemple legionari cu un comportament de o tarie morala iesita din comun.

  2. MG zice:

    După ce citeşti răstălmăcirile dlui Tismăneanu (şi ale altora) emise după cuvintele dlui Bjoza, rămâi uimit de nepriceperea (sau de reaua-credinţă) de care dau dovadă aşa-zişii intelectuali când vine vorba de înţelegerea unor idei. Dl Bjoza nu a spus decât că a învăţat de la cei cu care a stat în închisoare că nimic nu se poate realiza fără “morală”. Dl Bjoza nu a precizat c-ar fi vorba de “morala legionară”, care, după mine, nici nu ar putea fi pusă în vreo definiţie. În context, morala la care se referea dl Bjoza nu putea fi decât morala din “trăirea în duhul religios”, aşa cum era el înţeles la momentul încarcerării de către colegii de temniţă. Nu se poate pune, deci, semnul egalităţii între morala exprimată de dl Bjoza şi ideologia legionară. Probabil că pe unii îi supără morala, mai exact morala creştină, care, oricât ar fi fost de asimilată de legionari, ea nu poate fi concepută nicidecum ca nocivă, ci doar ca răscumpărătoare. Adevărul, curajul, loialitatea sau onestitatea nu sunt concepte legionare, iar credinţa creştină nu poate fi anihilată sau maculată de vreo ideologie trecătoare prin simpla ei asimilare.

  3. M Platon zice:

    In 2008, m-am trezit acuzat de Mihail Neamtu de faptul ca as suspina dupa ucigasii lui Stelescu. Acuzatia nu era sustinuta de vreo dovada in acest sens si nici nu ar fi avut cum pentru ca nu am scris texte legionare vreodata. Marsavia a aparut in defuncta – atunci si acum – Idei in dialog, a lui Horia Roman Patapievici, unde publica si dl Tismaneanu, si unde publicasem si eu.
    Cu ocazia atacului marsav al lui Mihail Neamtu, am aflat ca, de fapt, Neamtu publicase elogii ale Capitanului si alte texte in care elogia morala legionara. Texte de care, la ora atacului asupra mea – nu se dezisese in vreun fel.
    Mai apoi, dupa ce a fost purtat pe la Washington, sub patronajul lui Tismaneanu si al lui HRP-ICR, si a fost numit director stiintific la IICMER, dnul Neamtu a trebuit sa isi faca un fel de mea culpa pentru textele tineretii. Tismaneanu a continuat sa ne spuna ce apropiat sufletului lui e Neamtu.
    Acum, dnul Tismaneanu il ataca pe Muraru prin Bjoza care, la un moment-dat, a elogiat caracterul si ideile camarazilor (la propriu si la figurat 🙂 ) lui de inchisoare. Cf lui Tismaneanu, Bjoza ar fi elogiat moralitatea Garzii de Fier. Cu alte cuvinte, Tismaneanu ia un enunt circumstantiat si il transforma in altceva. In acelasi timp, Tismaneanu considera apropiati sufletului sau oameni – precum Sorin Lavric – care chiar au scris pagini pline de empatie fata de Miscarea Legionara sau websituri – precum ILD – unde se publica mizerii rasiste de cea mai joasa speta.
    Nu am nimic cu Sorin Lavric. Dar ideea asta ca „prieteni” (cu alte cuvinte, cardasia sau complicitatea) primeaza e profund daunatoare. Nu ramane in picioare nici un principiu dupa care sa judecam. Ideea e ca poti sa spui ce vrei daca esti prieten cu cine trebuie.
    Asta imi aminteste de ce ii reprosa Stalin unui alt comunist (iugoslav): „Principala ta greseala e ca nu esti de ecord cu mine.”

    • Între timp, Neamțu s-a lăsat de acuzat și s-a apucat de colindat:

      • M Platon zice:

        Saracul. Poate s-au terminat fondurile partidului.

      • MG zice:

        Ah, ce-mi place creştinul din clip care poartă o căciuliţă pe care scrie “Merry Christmas” şi-i dă în stânga şi-n dreapta cu “Pluguşorul”! Oare ce ar spune Sf. Pavel despre un asemenea propovăduitor al ideilor creştine? Nu mă întreb ce i-ar spune Mântuitorul, dar e clar că personajul ascultă cu sfinţenie recomandările pe care i le transmite stăpânul acestei lumi. Sigur că inşii din acest filmuleţ se cred inteligenţi cu rimele lor, dar le scapă atât realitatea, cât şi ridicolul conducătorului de grup care se afişează la cravată şi căciuliţă, dezvăluidu-ne, involuntar şi izbitor, cum arată astăzi lupul îmbrăcat în blană de oaie.

      • N-aș merge atât de departe. Ăsta nu e lup în blană de oaie ci doar dobitoc cu ciupilică de Moș Crăciun. El a mai încercat să strângă voturi cu plugușorul neorepublican și anul trecut dar a luat la europarlamentare 9000 de voturi sau ceva de genul ăsta. Inițial am avut impresia că e doar o strategie de marketing (evident, una proastă), dar se pare că omul chiar se simte bine în rolul respectiv și n-are niciun fel de simț al penibilului. Lipsa acestui simț e un indicator al imbecilității, fie ea și imbecilitate cu patalama doctorală, ca să-l parafrazez pe Tismăneanu care zice că sunt un derbedeu cu patalama doctorală. Dar vorba cântecului protestatar: mai bine derbedeu decât dobitoc.

      • Ultor zice:

        Asta si cand colinda acuza…

  4. M Platon zice:

    Sforarii legionaroide
    1. Ion Cristoiu, vanatorul de legionari cot la cot cu Vladimir Tismaneanu, mancand ciuperci despre valorile morale ale Legiunii in februarie 2013. In Adevarul!
    „Continuând să merg pe lângă tânăr şi pe lângă câine, îmi reiau teze mai vechi, scrise în ziare sau spuse la televizor: Să nu confundăm Legiunea lui C.Z. Codreanu cu Legiunea lui Horia Sima. Lenin care a formulat doctrina, nu e responsabil de crimele lui Stalin. La fel, C.Z. Codreanu, care n-a guvernat niciodată, nu e responsabil de gogomăniile lui Horia Sima. Guvernarea legionară a fost catastrofală. Explicabil însă: a) A fost carotat de Ion Antonescu. Contrar declaraţiilor sale de amor legionar, Generalul voia să guverneze singur. Şi s-a străduit din răsputeri să-i compromită pe partenerii de guvernare. b) Prin crâncena represiune carlistă, Mişcarea legionară din 1940 nu mai era Mişcarea legionară înfiinţată şi condusă de C.Z. Codreanu. Personalităţile lăsaseră loc piţifelnicilor. Ca să nu mai spunem că atraşi de mierea Puterii, dăduseră năvală în Legiune toţi derbedeii. Cam aşa i-am zis tânărului. Şi poate aş fi zis mai mult, mutând talk-show-ul acolo, în Piaţă, în aerul niţel încreţit de ger, sub privirile aiurea ale lui Carol I de bronz, dacă tânărul, într-o tresărire a lucidităţii, nu şi-ar fi dat seama că mă grăbesc. Iuţind pasul, am ajuns la studio înainte de începutul emisiunii. Mai bine nu ajungeam. Mai bine rămâneam acolo, în Piaţă, să discut cu tânărul, antrenând, poate, în dezbatere, şi dulăul, despre Căpitan.”
    http://adevarul.ro/…/miscarea-legionara-dulaul-1…/index.html
    2. Ion Cristoiu, laudand „notele pozitive” ale Miscarii Legionare (in aplauzele lui Dobrescu): ” Cuvintele frumoase despre Mişcarea legionară în varianta sa codrenistă ar putea stârni bine cunoscuta indignare a celor mereu şi corect îngrijoraţi de perspectiva revenirii în viaţa românească a antisemitismului cu valenţe criminale. Aşa cum am mai scris, ca orice moment istoric mai complicat, cel întruchipat de Mişcarea legionară nu poate fi redus la o singură notă. De aceea, ori de câte ori cercetători şi eseişti încearcă să evidenţieze şi notele pozitive ale Mişcării, indiscutabil, nu înseamnă că ei sunt de acord şi cu cele negative.” http://www.napocanews.ro/…/se-va-repeta-miscarea-legionara-…

  5. Anca zice:

    TIsmaneanu loveste in Iohannis. Indraznesc sa cred ca scenariul e urmatorul: il prezentam pe Bjoza ca antisemit si filolegionar. Facem mare tamtam pe chestia asta si asteptam sa iasa pe tapet antisemitii autentici care vor arunca cu laturi in Tismaneanu. Dupa care urlam in gura mare „antisemitism! primitivism! Tismaneanu amenintat!”. Toata tarasenia, dupa cum bine stim, va trece granitele. Si ce iese de aici? Ca presedintele Romaniei, de origine germana, decoreaza antisemiti filolegionari. Deci si el e antisemit, fireste, doar s-a spus ca a retrocedat la Sibiu cladiri FDGR-ului care e urmasul Grupului Etnic German interbelic, organizatie nazista. Si ce poate fi mai rau pentru un sef de stat european decat sa-si inceapa mandatul cu tinicheaua antisemitismului agatata de coada? Mai ales daca e si neamt de origine. Pai nimic, nu? Pe langa asta mai adancim confuzia din societatea romaneasca, astfel ca nimeni nu-si va mai pune legitima intrebare de ce Tismaneanu, din functia lui de guru al anticomunismului, nu l-a consiliat pe Basescu sa decoreze macar un fost detinut politic.

    • Da, după care soluția care se impune pentru a demonstra că, deși suntem nemți, totuși, nu suntem antisemiți, e numirea lui MRU pe postul de consilier prezidențial. Ca să liniștim cancelariile care, după cum zicea Iancu pe DW, au început să-și facă griji. Între timp, nu domnul Tismăneanu trebuie să-și ceară scuze pentru că și-a tratat in corpore toți preopinenții ca și cum toți ar fi împărtășit ideile politice ale domnului Florin Dobrescu (strategie deopotrivă penibilă și mizerabilă) ci preopinenții trebuie să-și înceapă toate discursurile cu: mă scuzați, știți, eu chiar nu sunt antisemit, pe cuvântul meu, să moară ce-am mai…, cu toate că n-au nicio legătură pozitivă cu domnul Dobrescu, ci doar una negativă, anume opoziția față de Ayatolahul Volodea. Dar dacă preopinenții domnului Tismăneanu sunt toți reduși la cel mai mic numitor comun, anume domnul Dobrescu, domnul Tismăneanu se poate alia bine mersi cu fanii lui C.Z. Codreanu (I. Cristoiu) în lupta sa împotriva resurecției fascismului, fără ca asta să-l compromită în vreun fel pe domnul Tismăneanu. Adică, deși se asociază benevol cu cineva compromis, domnul Tismăneanu nu se compromite. Compromiși sunt cei pe care i-a asociat domnul Tismăneanu cu diverși legionari prin strategia reductio ad Hitlerum/Dobrescum/Codreanum. Deci nu contează unde anume se așează oamenii de bună voie și nesiliți de nimeni, inclusiv domnul Tismăneanu. Contează unde îi așează Ayatolahul Tismăneanu în universul al cărui centru este domnia sa. Ești cu el: Atunci ești anticomunist, antifascist, intelectual civic, ș.a.m.d. Nu ești cu el. Atunci ești: comunist, fascist, fundamentalist, dughinist, ș.a.m.d.

      Între timp, domnul Bjoza și-a clarificat poziția față de ML: „Iată ce se întâmplă… De 25 de ani încoace, noi, foştii supravieţuitori ai temniţelor, lagărelor şi deportărilor, ne adunăm, o dată pe an, în diferite locuri din ţară. Scopul este acela de a ne pomeni şi comemora, prin slujbe religioase, morţii. Iar acolo, ne strângem reprezentanţi ai tuturor culorilor politice, din România.

      O să precizez aici doar cele mai importante astfel de locuri: de „Înălţare”, ne întâlnim, întotdeauna, la „Memorialul Sighet”; prima duminică după Sf. Ilie, ne întâlnim la Mănăstirea „Constantin Brâncoveanu”, de la Sâmbăta de Sus – Făgăraş; pe 14 septembrie, întotdeauna, ne întâlnim la mausoleul ridicat de noi, pe Râpa Robilor, de la Aiud; la sfârşitul lunii septembrie, începutul lui octombrie, ne întâlnim la simpozionul de răsunet internaţional, intitulat „Experimentul Piteşti”, de la Piteşti.

      Subliniez – ne întâlnim aici, oameni de toate culorile politice. Nu putem face, în stânga, o slujbă pentru ţărănişti, liberali sau oameni fără culoare politică, şi dincolo, o alta, pentru legionari. Toate astea se fac în comun, pentru că în comun am stat şi noi în temniţele comuniste. În comun am fost flămânziţi, bătuţi, umiliţi.

      La aceste întâlniri, după slujbele religioase, se produc şi luări de cuvânt. S-a întâmplat, nu o dată, să fiu şi eu invitat să iau cuvântul. Dacă am observat prezenţa unor legionari, purtând uniforme sau, altădată, drapele, am făcut, mereu, precizarea: „Nu am fost, nu sunt şi este prea târziu să mai devin legionar!”. Şi m-am explicat, iar treaba asta o ştiu, în primul rând, legionarii, înaintea celorlalţi. Pentru că: nu am acceptat cultul personalităţii, nu am acceptat crima – că a fost una, că au fost zece, o sută sau mii. Din această cauză, eu nu am împărtăşit doctrina legionară. Sub nicio formă (…)

      Aş vrea să mai precizez ceva. Tânăr fiind, intrând la 19 ani şi câteva luni în temniţă, eram avid în a lua, de la fiecare, dacă găseam, ce avea el mai bun. Şi am luat de la toţi: şi de la liberali, şi de la ţărănişti, şi de la legionari – de la toată lumea, când mi s-a părut mie că ar fi ceva bun (…)
      De unde se trage toată această chestiune? De la faptul că am fost văzut în preajma unor legionari, cred, la evenimentele de care v-am vorbit. Păi, ce să facem, fraţilor? Doar n-o să ne ascundem unii de alţii! Însă, pe mine, n-o să mă găsiţi, niciodată, la Tâncăbeşti, de exemplu, unde e o comemorare strict legionară. Acolo nu am ce căuta. Dar unde se află o troiţă pe care sunt trecute 10 nume, şi cinci sunt de legionari, iar celelalte cinci ale unor ţărănişti, liberali, sau ale unora fără culoare politică, nu poţi să nu te duci. Asta nu înseamnă că, dacă sunt acolo, iacătă, sunt legionar…
      Apăi, după cum mă ştie lumea, şi îmi recunoaşte tăria de caracter, dacă aş fi, aş recunoaşte, domnilor, că sunt legionar şi m-aş da de-o parte de la conducerea AFDPR” http://www.gandul.info/…/confesiunea-legionarului-octav-bjo…

      • M Platon zice:

        Nu conteaza ce spune dl Bjoza/ Nu se- aude.Impprtant e cine are megafonul si statia de amplificare.
        @ Anca: Ai dreptate. Dar, pe de alta parte, avem parte de cate un scandal din asta, in mod regulat, la fiecare Pasti si Craciun, cu sau fara presedinte neamt. Oricum, psihoza legionaroida continua sa faca furori in Romania. Asa ca nu e greu sa o starnesti.

      • „psihoza legionaroida continua sa faca furori in Romania. Asa ca nu e greu sa o starnesti”. Vezi spre exemplu Umbra Serii. Oricum ar fi, dacă tot veni vorba de cuvintele Scripturii, dragă Umbră a serii, din câte țin eu minte, demonul când a fost întrebat de Hristos cum îl cheamă a zis că îl cheamă Legiune, nu anti-Legiune. Cât despre calea de mijloc, cea largă și confortabilă, prefer să merg pe ea decât să merg, asemeni unor camarazi, pe calea cea strâmtă și cu chinuri alături de Humanitas, KAS, IICCMER, Volodea&comp. Știu, mai există și alte căi strâmte, precum cea urmată de Apologeticum, dar, din punct de vedere mental, acestea sunt într-atât de înguste încât pur și simplu nu pot să mă integrez.

  6. umbraserii zice:

    Din cand in cand ma mai distrez sa vad ce mai scuipa despre legionari cel de pe „Calea de mijloc”.
    Este o tipologie demna de manualele de profil un personaj care are capacitatea de a analiza destul de lucid anumite situatii si anumiti oameni (Tismaneanu, Neamtu etc), dar se prezinta ca un veritabil dobitoc (DEX: Persoană lipsită de inteligență și de bun-simț) cand vine vorba de Miscarea Legionara. Cred stimabile Racu ca te chinuie un demon anti-legionar, care pur si simplu ti-a luat mintile pe acest subiect, dar te si munceste obsesiv cu el.
    Si pentru ca tot spui ca te situezi pe o pozitie in interiorul Bisericii Ortodoxe, ia aminte cu calea ta de mijloc călâu la cuvintele Scripturii: „pe cei caldicei ii scuip afara din gura mea”.

  7. umbraserii zice:

    Daca esti intr-adevar sincer cu tine insuti d-le Racu, e posibil sa ajungi cu timpul la concluzii privind Miscarea Legionara, care te vor revolutiona ca persoana (si asta nu doar la nivelul șuetei de cafenea). Probabil ca ai nevoie de o revelatie ca a lui Saul pentru a putea deveni un Pavel (pastrand proportiile …). Pentru ca se vede ca minte ai, pacat ca deocamdata „nu tătă-i bună”.

  8. Hopa! Domnul Tismăneanu tocmai a descoperit „componenta eretică a legionarismului” și faptul conform căruia „Codreanu nu a fost Gandhi”! http://www.contributors.ro/global-europa/o-vitala-condi%C8%9Bie-a-libertatii-a-privi-adevarul-in-fa%C8%9Ba/#comments Ceea ce uită domnul Tismăneanu să menționeze este că alții au spus deja aceste lucruri și pentru asta au fost împroșcați „excremențial” de cei care se strofoacă să demonstreze compatibilitatea dintre legionarism și creștinism. E vorba, evident, de prietenii prietenilor domniei sale, cu care prietenii domniei sale se afișează public într-o veselie. Poate le spune și lor domnul Tismăneanu că „a te afisa in compania nostalgicilor legionari nu este, oricum am privi lucrurile, o expresie publica a respingerii oricarei forme de totalitarism”.

  9. Aligică are impresia că se ceartă cu mine fără să știe că se ceartă de fapt cu Tismăneanu:

    „Cum faceti voi, stimabililor, cum dregeti, ca niciodata nu luati in brate un Madgearu. Niciodata. Ma uit la voi de ani de zile. Cum descoperiti un Y de gen care va serveste interesele sau satisface vanitatile, frustrarile si patologiile, cum va contorsionati rapid si il luati in brate, pe el si pe tot ce duce-n spate” http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dragos-paul-aligica-dezbatere-cu-legionaroizii-echidistanti-si-reformatori/.

    Tismăneanu: „spune-mi pe cine decorezi ca sa-ti spun care sunt valorile tale…” http://www.contributors.ro/editorial/variile-chipuri-ale-anticomunismului-nevoia-de-claritate-morala/

    Păi ținând cont de faptul că Lavric și Tismăneanu s-au decorat reciproc, ar trebui să știm în principiu și care sunt valorile unuia și care sunt valorile altuia. Numai că dacă în cazul lui Tismăneanu e greu să ne dumirim întrucât își schimbă valorile la fel cum își schimbă cameleonul culoarea, Lavric, pe de altă parte, perorează despre vrăbiile jigărite românești și acvilele germane în timp ce, atunci când tună zeii din Valhalla corectitudinii politice regăsite adoptă strategia struțului. Legionarii, în vremuri de restriște, recurgeau la fuga către codrii ancestrali. În schimb, neolegionarii cu voie de la stăpânire (precum Lavric, Neamțu, Preda) fug repede cu capul în nisip. Tăcerea lor este încă și mai jenantă decât logoreea domnului Tismăneanu care riscă să țină până în 2016, sau, mai bine spus, până îi dă Iohannis o funcție din care să-l poată reevalua pe domnul Bjoza.

  10. Vestitor zice:

    pentru linistea tuturor, cred ca ar fi oportuna o sesiune(medalion) de vizionare comparativa a unor filme din anii 30-40(de preferat inainte de codul de cenzura de la hollywood), cu cele din ani mai recenti, pe aceleasi teme. Sint convins ca veti intelege usor, concret si cu exemple, atit nostalgiile contemporane fata de franchetea si „radicalismul” moral „pierdut”, cit si paradoxala coexistenta a unor virtuti si moralitati exemplare, cu derapaje teribile cum ar fi crima, rasismul, mistica fanatica(indiferent de culoare politica – vezi si justificarile de tip „mi-am facut doar datoria” de la ultimul jandarm la eichmann). Ba mai mult, o sa plusez sa remarc, ca si oportunismul, strutismul si impostura contemporana de la un capat la altul al spectrului politic, se va explica usor prin aceeasi comparatie. Mutatia nu e romaneasca, e globala. Cum altfel ar putea un exemplar reprezentativ al mentalitatii contemporane, sa tune impotriva stapinirii…imorale(de la stat la biserica), cum ca drumurile sint proaste si nu poate ajunge mai repede la copii, pe care de prea mult drag i-a lasat cu bunicii, ca sa mearga sa se distreze prin statiuni montane? Si poate asa intelegem si de ce orice fel de gest sau atitudine autentica din prezent, chiar daca ajunge vizibila sau publica, cu sau fara voie, neaparat se insoteste de discretie si sobrietate, de la presedinte, la cel mai „neinsemnat” om(subliniez om – asa cum sublinia, incorect politic si poate interpretabil etic, cimpanzeul din ultima productie din seria „planeta maimutelor”, cum ca impostorul care cersea mila NU este…primata). Practic este tot la fel de vizibil si cu impact acum oportunismul, precum altadata radicalismul, ipocrizia, obraznicia si fatarnicia, precum altadata fanatismul, indiferent de doza de ignoranta, culmea, relativ la aceleasi teme morale. Atunci gestul moral(practicat de comunist, legionar sau moderat, vladica sau opinca) avea un firesc care nu cauta trimbitare, acum este insotit de discretie, poate cautata mult mai explicit, evident nu de teama. E bine totusi ca cele bune, ramin cumva constante in miezul lor. S-a „pierdut” poate ceva din naivitatea si inocenta de altadata a faptelor bune. La fel de firesti, dar poate ceva mai atente la paraziti si posibile bruiaje si rastalmaciri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s