O lămurire cu privire la noţiunea de intelectual public

Cu doar câteva zile în urmă, domnul profesor Tismăneanu urla ca din gură de şarpe împotriva „iresponsabilităţii”, „inculturii”, „cinismului” si „insensibilităţii” lui Ponta, care arunca în derizoriu tragedia victimelor nazismului comparându-l pe Băsescu cu Adolf Hitler. Pentru ca acum, la rândul său, domnul profesor Tismăneanu să-l compare pe Ponta cu Kim Jong-un http://www.contributors.ro/politica-doctrine/contre-vents-et-marees-monica-macovei-%C8%99i-resurec%C8%9Bia-speran%C8%9Bei/. Şi atunci întrebarea se pune: ce anume îl face pe domnul Tismăneanu mai puţin iresponsabil, incult, cinic sau insensibil decât Victor Ponta? Dacă Victor Ponta aruncă în derizoriu tragedia victimelor nazismului din postura unui politician demagog de Dâmboviţa, Vladimir Tismăneanu aruncă în derizoriu tragedia victimelor comunismului din postura de reputat profesor universitar, făcut responsabil, prin decret prezidenţial, cu gestionarea memoriei acestora. Ce ar fi fost ca afirmaţia cu privire la caracterul nazist al regimului Băsescu să fi fost făcută de un (fost) şef al Institutului Wiesel? S-a transformat Ponta, obiectiv vorbind, în Kim Jong-un doar pentru că l-a făcut pe Băsescu nazist? Sau, coborât în cetate de pe înălţimile analizei ştiinţifice a totalitarismului, domnul Tismăneanu funcţionează intelectual în logica lui „ba p-a mă-tii”? Din două una: fie domnul Tismăneanu ne scuteşte de reacţiile moralist-expert-dramatizante la declaraţiile lui Victor Ponta, fie domnul Tismăneanu încetează să-l mai plagieze pe Victor Ponta în materie de caterincă politică.

În realitate, oameni ca Vladimir Tismăneanu sunt mult mai nocivi decât Victor Ponta. Pentru că, dacă pe de-o parte deriva demagogică reprezintă o tentaţie la care regimul parlamentar este expus prin natura lucrurilor, de cealaltă parte, principalii responsabili cu păstrarea proprietăţii termenilor sunt reprezentanţii comunităţii academice. În acest sens, cred că ar fi necesar să lămurim ce anume înţelegem prin intelectual public. O persoană care se distinge prin cunoaştere, în cazul de faţă cunoaşterea fenomenului politic, şi care se coboară în cetate pentru a face lumină în dezbaterea publică, şi pentru a o arbitra, prevenind astfel degenerarea ei? Sau, dimpotrivă, cineva care îşi trădează vocaţia de arbitru imparţial, dedicat adevărului şi numai adevărului, cineva care se prostituează punându-şi intelectul în slujba unor interese partizane? Or, realitatea este că dacă demagogia politică generează ceaţă, adevărata beznă („noaptea minţii”, cum ar zice un angajat al lui Dan Voiculescu) începe abia în momentul în care în jocul politicianist intră cei care se pretind licurici purtători de lumină intelectuală şi conştiinţe morale care „trăiesc în adevăr” după modelul lui Havel, dar care schimbă conţinutul adevărului de la o zi la alta, şi care astăzi fac acelaşi gen de caterincă politică la care ieri reacţionau cu dramatism de operetă. Odată cu intrarea pretinşilor licurici în arenă, degradarea limbajului, nu atât din punct de vedere al „civilităţii”, pe care îndrăgesc atât de mult să o invoce „reprezentanţii societăţii civile”, ci din punct de vedere al logicii, ajunge la un nivel la care oameni ca Victor Ponta, care altminteri nu s-a pretins niciodată „intelectual” (ba mai mult, s-a declarat dispus să renunţe la titlul său de doctor, arătând prin asta cât de multă valoare pune el însuşi pe propria sa expertiză), şi nici nu citează din Havel (sau dacă o face, nu-l ia nimeni în serios, la fel cum nu se ia nici el îserios), n-ar putea niciodată să ne aducă, pe noi toţi, ca societate. De-abia de la acest punct începe drumul către lumea lui Orwell. Însă din fericire pentru noi toţi, intelectualii, cum probabil că se va vedea şi la aceste alegeri, au prea puţină putere asupra lumii româneşti. Din fericire, la popor nu ajunge otrava lor, ci mult mai inofensivii mici electorali.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la O lămurire cu privire la noţiunea de intelectual public

  1. G. F. zice:

    Avand mai putina otrava, micul are si o capacitate mobilizatoare mai scazuta decat conceptele gaunoase difuzate de intelectuali precum Vladimir Tismaneanu. Vreau sa spun ca in ziua de alegeri, poporul merge la mici, in timp ce fanclubul lui V.T. @Co. merge la centrele de votare.

    • In mod clar fanii lui Tismaneanu sunt mai fanatici, daca pot sa spun asa, decat fanii micilor. Iar oamenii, sau mai bine zis dihaniile din spatele lui Tismaneanu si ai altora ca el sunt mari, pe cand noi suntem mici. Pe de alta parte, noi suntem multi, ei relativ putini. In asta consta toata drama.

    • Ghita Bizonu' zice:

      Ntz. Sunt prea destepti sa mearga la vot .. Ei se duc la Sinaia sau mai stiu eu pe unde,. Prostimea merge sa voteasca…

  2. G. F. zice:

    Da, sunt mai fanatici. Poate pentru ca tine de natura irealitatii sa duca la fanatism. Este interesant ca pseudo-intelectualul nu exista decat intr-un mediu intelectual; non-intelectualul, precum Ponta, de pilda, nu poate fi niciodata un pseudo-intelectual si, prin urmare, nici adevarul lui un pseudo-adevar. In cazul lui Ponta, „adevarul” lui nu duce la un pseudo-adevar mai ales pentru ca nu are nici un adevar, afara de recunoasteri de genul „ei au castigat pentru ca au mintit/furat mai bine/mai mult ca noi”. Drama noastra, daca te-am inteles bine, consta in faptul ca am asimilat falsele adevaruri pana la nivelul la care nu mai putem recunoaste adevarul. Fiecare alegere, de la cele politice la cele personale, a devenit pentru romani o alegere intre minciuna si pseudo-adevar, intre Vadim si Iliescu. De aceea toate alegerile de pana acum au fost castigate de oameni ca Plesu, adica de oameni care au legitimat tipul acesta de optiune. Care ne-au propus raul mai mic, dracul cu coada mai scurta. Poti sa faci aceasta recomandare cu o singura conditie: sa-i spui dracului pe nume. Dar acest capitol lipseste din tratatele de morale minimaliste – ca sa nu-i supere pe ingeri, probabil.

    • Da, ingerii au si ei nevoie sa viseze, sa „creada”, alaturi de Liiceanu, in „basmul democratiei”. Ingerii corporati, cititori de Plesu&Liiceanu si alegatori de Macovei&Basescu, trebuie mentinuti in stupizenia („angelismul tembel”, ca sa-l parafrzez pe parintele Nicolae Steinhardt) care ii face fanatizabili. Daca ar constientiza starea de fapt, odata cu restabilirea distinctiei dintre inger si drac, ar putea sa inceapa sa-l traga de coada si pe dracul cu coada mai scurta, sa puna presiune pe el, cum s-ar spune, si tot asa, poate intr-o buna zi ajung sa-l si inlocuiasca pe dracul politic cu un om politic, daca de ingeri nu e loc in politica.

  3. G. F. zice:

    Pentru George Steiner tot elita e problema, nu Ponta (poanta, de fapt) cu micii:
    “Nazism, communism, Stalinism have convinced me of this central paradox: bookishness — bookishness, that old English word, it’s a good one — bookishness, highest literacy, every technique of cultural propaganda and training not only can accompany bestiality and oppression and despotism but at certain points foster it.”
    http://www.theparisreview.org/interviews/1506/the-art-of-criticism-no-2-george-steiner

  4. Titi Pleasca zice:

    Bai Racule, cine te ceteste?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s