Evanghelia prosperitatii si economia mizeriei

Citesc pe pagina de facebook a lui Mihail Neamtu un comentariu halucinant:

„Socialismul anulează între câștigători și pierzători. De la Zapatero până la Hollande sau Ponta, guvernele stângii europene lovesc în motivația celui care vrea mai mult, fie că vorbim despre copii, glorie, bani, afaceri, spiritualitate,
familie, cunoaștere, educație,
proprietăți Cum lovește în motivație? Asistatul social poate primi cât cel care muncește pentru un salariu minim. Cel fără BAC primește cât cel cu BAC. Cel cu doctorat cinstit nu se diferențiază în statut social, faimă și prestigiu de ordinarul plagitator. Haide să reașezăm lucrurile în România! Haide să construim o ordine dreaptă.”

Lasand la o parte faptul conform caruia chiar nu vad cum anume inhiba guvernarea Ponta, careia i se reproseaza darnicia fata de BOR, dorinta de mai multa „spiritualitate”, daca imi aduc eu bine aminte, si Hristos lovea in motivatia celor care isi doreau mai multi bani, mai multa glorie, ect., subliniind incompatiblitatea dintre aceste dorinte si dorinta de a te apropia de Dumnezeu, sau de a te „spiritualiza”. Tot asa, si filozofii din antichitate subliniau incompatibilitatea dintre iubirea de glorie si averi si iubirea de intelepciune. Mai mult decat atat, resursele unei societati fiind limitate, este evident ca acumularea disproportionata, la nivelul unui anume segment social, de bani si proprietati, de bunuri si servicii care iti creeaza o imagine „glorioasa” de „baietas cu valoare adaugata”, depriveaza restul societatii de resursele necesare pentru familie, educatie, cunoastere. Mihail Neamtu se face ca nu stie ca intr-un sistem capitalist, neimblanzit partial de elemente (horribile dictu) „socialiste”, are acces la cunoastere nu cel care isi doreste cunoastere, ci cel care are bani pentru cunoastere. Asta in conditiile in care banii investiti in cunoastere se recupereaza (plus dobanda pentru student loan) doar daca cunoasterea dobandita este la randul ei aducatoare de profit, ceea ce exclude din start cunoasterea de dragul cunoasterii (de dragul imbogatirii sufletesti prin cunoastere), cunoasterea de dragul comunitatii din care faci parte, orice alta cunoastere in afara de cunoasterea de dragul profitului, incluzand aici si versatilitatea intelectualilor mercenari care proptesc sistemul cu sforaieli presupus filozofice si citate din Sfintii Parinti, pe care ii insereaza, spiritual, la capitolul mai mult, intr-o insiruire de dorinte porcesti sau de-a dreptul dracesti.

Pe de alta parte, coroborand postarea lui Neamtu cu recenta declaratie a lui Basescu cu privire la case si comunism, ajung la concluzia ca daca socialismul loveste in motivatia celor care vor mai multe proprietati, intr-o acumulare nesfarsita de proprietati care, pentru a-l parafraza pe Hobbes, „sfarseste doar odata cu moartea”, capitalismul pe de alta parte loveste in motivatia celor care vor o singura proprietate. Altfel spus, daca socialismul loveste in motivatia oamenilor bolnavi, capitalismul ii darama pe oamenii normali. Pai daca asa stau lucrurile, atunci pe mine, ca om care isi doreste o casa si ii ajunge o casa, ca sa mai ajunga si pentru alti si ca sa-mi ramana si mie timp de mai multa spiritualitate, cunoastere, familie, ma atrage mult mai mult socialismul pe care il infiereaza Neamtu decat capitalismul pe care il promoveaza acesta din urma. Atata doar ca in demagogia sa de trei lei, Neamtu uita sa spuna ca, intr-o masura mai mare sau mai mica, politicienii pe care ii enumera sunt, cum altfel, neoliberali vopsiti in culori social-democrate, iar anumite practici pe care le denunta, precum plagiatul lui Ponta, n-au culoare politica, fiind niste simple gainari locale care nu ar fi posibile in Franta sau Spania, la fel cum nu sunt posibile nici in Germania sau Marea Britanie. In fine, problema Romaniei nu este ca un asistat social, sau ce anume intelege Mihail Neamtu prin asta, primeste o suma egala cu salariul minim (ceea ce banuiesc ca nu este cazul, si as ruga sa fiu corectat sau confirmat cu trimtere la cifrele oficiale de cei care o pot face), ci faptul ca jumtate din angajatii din Romania castiga salariul minim sau cam atat in conditiile in care, asa cum arata Sorin Cucerai, pentru un trai cat de cat decent, ar fi nevoie de o suma de doua ori mai mare http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/despre-salarii-si-saracie–71196.html Acesta este cadrul concret in care sustinatori ai Monicai Macovei precum cuviosul Neamtu Mihail ne vorbesc, la pachet, despre o familie cu cat mai multi copii si un salariu cat mai mic cu putinta, iar mosieri parveniti precum Basescu ne vorbesc despre cat de comunist este instinctul de mic proprietar, care nu isi doreste nimic mai mult decat o casa, instinct pe care, cum este evident, marea majoritate a romanilor care nu au prins marea improprietarire comunista nu si-l vor mai satisface in veci. Insa le ramane posibilitatea de a acumula, nelimitat, bunuri spirituale, evident, numai in masura in care, in noiembrie, o vor vota pe Monica Macovei.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Evanghelia prosperitatii si economia mizeriei

  1. ludu zice:

    limbaj de lemn,ca toti politicienii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s