Cu Karl si Carl la final de mandat – Si cu Baconsky dezbracat

1. Pe la inceputul presedintiei sale, Traian Basescu a iesit la rampa prin condamnarea regimului comunist ca ilegitim si criminal. Ni s-a tot spus ca unul din principalele motive care faceau condamnabil regimul comunist a fost acela ca i-a deposedat pe oameni de sfanta si inviolabila lor proprietate. Revenind la presedintia lui Basescu, pe la mijlocul acesteia, seful statului a declarat ca medicii din Romania, formati profesional pe banii statului roman si in a caror mana se afla practic (cel putin pana la un punct) sanatatea si viata oamenilor din aceasta tara, ar face bine sa paraseasca Romania, dand dovada astfel ca sunt o forta de munca flexibila care stie sa se adapteze la exigentele unei economii globalizate si sa profite de oportunitatile oferite de aceasta. Spre finalul celui de-al doilea mandat, Traian Basescu a achizitionat in mod dubios trei sute de hectare de mosie in judetul Calarasi. In fine, iata ca acum aflam de la Traian Basescu ca dorinta de a avea o casa, sau instinctul de mic proprietar, cum s-ar spune, este un reflex „comunist” care inhiba flexibilitatea fortei de munca pe care o presupune o economie capitalista http://activenews.ro/basescu-le-spune-tinerilor-ca-ideea-de-avea-o-casa-este-una-comunista-uitati-va-la-filmele-americane_1860382.html. Asadar, anticomunist este doar instinctul mosieresc, de mare proprietar, al lui Traian Basescu si al altor „campioni ai tranzitiei”. Pentru noi ceilalti, capitalismul nu inseamna mai multa proprietate ci mai putina proprietate si mai multa „flexibilitate” intru deservirea mosierilor si camatarilor locali si globali. Fapt care, inevitabil, ma duce cu gandul la Manifestul batranului Karl Marx: „Vă îngroziţi că vrem să desfiinţăm proprietatea privată. Dar în societatea voastră actuală proprietatea privată este desfiinţată pentru nouă zecimi din membrii societăţii; ea există tocmai datorită faptului că nu există pentru nouă zecimi. Ne imputaţi deci că vrem să desfiinţăm o proprietate care presupune ca o condiţie necesară ca imensa majoritate a societăţii să fie lipsită de proprietate. Cu alte cuvinte, ne imputaţi că vrem desfiinţarea proprietăţii voastre” http://www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/c02.htm.

2. Dandu-se ranit pe pagina de facebook, fostul ministru de externe Teodor Baconsky se da de gol, sau altfel spus, ca tot e la moda acum, se dezbraca in public:

„De mai multe luni, fac o experienta semnificativa: iesi din politica militanta, nu te mai invita nimeni la televiziuni. Nu ca mi-ar lipsi asta, dimpotriva !
Dar situatia e graitoare: nimeni nu m-a invitat vreodata (cu mici exceptii) pentru ce sunt si reprezint, dupa doua decenii de participare la viata cetatii (studii, carti publicate, ani de experienta diplomatica intensa). Eram invitat doar ca „goarna” pentru oamenii politici cu adevarat importanti: cei care platesc.
Nu e prea onorabil pentru jurnalismul nostru, insa ce sa faci, daca asa functioneaza „sistemul” ?”

Acum, l-as intreba pe domnul Baconsky daca nu cumva unul din motivele pentru care sistemul functioneaza asa cum functioneaza in Romania este tocmai disponibilitatea elitelor noastre intelectuale amorale de a servi drept „goarne” ale unor mizerabile interese politico-financiare si, implicit, refuzul lor de a se multumi doar cu atata capital banesc si simbolic cat ar putea sa dobandeasca prin munca cinstita, adica fara sa se prostitueze. Inteleg din cele afirmate de domnul Baconsky ca daca Victor Ponta este prim ministru in ciuda faptului ca si-a obtinut in mod fraudulos titlul de doctor, domnul Baconsky a fost cineva in spatiul public nu pentru ca ar fi fost doctor pe bune la Sorbona, ci pentru ca a fost dispus sa fie „goarna” damboviteana. Mai are rost sa ne intrebam ce ar insemna votul cenzitar, elitar, sau elitaro-cenzitar, al carui spectru bantuie Romania mai abitir decat bantuia Europa stafia lui Marx, in conditiile in care „sistemul” romanesc functioneaza pe baza complicitatii dintre mafia politico-financiara si elita intelectuala lipsita de coloana vertebrala? Se tot spune ca ar trebui sa voteze oamenii competenti, ignorandu-se faptul, dovedit istoric, si cat de tragic, conform caruia competenta profesionala nu se traduce neaparat in competenta politica (raul politic al secolului 20 a fost produs in buna parte de niste inteligente cu adevarat stralucite), precum si faptul ca, fara coloana vertebrala, competenta nu inseamna decat o capacitate sporita de a abuza de ignoranta si naivitatea altora pentru a-ti promova propriile interese. Nu e oare evident ca, de bine de rau, votul universal e mijlocul prin care un popor se mai poate apara, cat de cat, de o elita care altfel ar jupui pielea de pe el, si ca fara vot universal, nu i-ar mai ramane decat alternativa violentei? Nu e oare evident ca, asa manipulat cum e, de o presa aservita intereselor finanicare, poporul tot isi reprezinta mai bine singur interesele decat ar putea fi acestea reprezentate de prostituatele intelectuale si de pestii lor, al caror unic scop e sa se imbogateasca saracindu-ne pe noi? Nu e oare evident ca toti acesti apostoli ai „civilizatiei” vor sa deposesdeze poporul de dreptul de vot nu pentru ca sunt capabili si dispusi sa ii apere interesele pe care n-ar fi capabil sa si le apere singur, ci pentru a putea sa il mute mai usor de pe o mosie pe alta, mai ceva ca in Suflete Moarte? Nu e oare evident ca singura sansa de a depasi neajunsurile unei democratii disfunctionale nu e retrogresiunea catre sisteme nedemocratice de secol XIX, ci masuri de imbunatatire a calitatii democratiei, cum ar fi investitia in educatie (in special pe partea socio-umana, a disciplinelor cu randament de piata scazut, dar care sunt esentiale in formarea statutului de cetatean capabil sa identifice corect interesul comunitatii din care face parte) sau mai buna reglementare a functionarii partidelor politice si a procesului electoral?

3. Recent, Monica Macovei a declarat ca religia nu are ce cauta in scolile romanesti. Nu e nimic anormal ca un candidat sa-si asume o astfel de agenda politica si sa profite sau, cel mai probabil, sa plateasca electoral de pe urma ei. E perefect legitim. Mult mai agasante sunt, in ceea ce ma priveste, acele structuri informale ongistice, de unde de altfel provine Monica Macovei, care incearca sa impuna un anume model al laicitatii scurtcircuitand mecanismul de decizie democratic prin invocarea unor „drepturi ale omului” pe care, fireste, nu mai onor ongisti au dreptul sa le interpreteze si sa le reinterpreteze, intr-un mod din ce in ce mai progresist, dupa cum cred ei de cuviinta. Cert este ca, la stanga, unii au inceput deja sa juiseze dand de inteles ca, in sfarsit, „au cu cine sa voteze”, adica au o alternativa neoliberala anticrestina la neoliberalismul pseudocrestin al unora precum Mihail Neamtu, care altminteri o sustin pe Macovei si sunt sustinuti la randul lor de neolegionari finantati de aceeasi fundatie care nu cu mult timp in urma ii finanta pe Baconsky&Papahagi pentru a infiera nationalismul, ca inerent legionar, si pentru a promova proiectul unei GEUrmanii unite. Revenind la fosta colega de partid a domnului Baconsky, adica la Monica Mandela Macovei, care delireaza cu privire la banii incasati de Biserica de la buget in acelasi fel in care delira cu privire la numarul de voturi furate la referendum, trebuie precizat faptul ca aceasta din urma nu si-a exprimat doar parerea personala cu privire la chestiunea religiei in scoli, transferand o eventuala decizie de modificare a status-quoului catre o consultare populara (aceasta fiind de altfel pozitia mea, care sunt atat pentru predarea religiei in scoli cat si pentru democratie participativa, adica pentru educatia religioasa bazata pe consintamantul parintilor si nu bagata pe gatul parintilor si al copiilor in maniera in care vor sa-si impuna militantii progresisti propria lor religie). Experienta referendumului din 2012 ne-a aratat insa ce crede Monica Macovei despre consultarile populare si despre democratia participativa, ne-a aratat felul in care reactioneaza liberalul economic atunci cand o „majoritate” de „asistati” si „nemancati” ameninta drepturile omului (mare) proprietar. In acelasi fel reactioneaza si liberalul cultural atunci cand drepturile omului (foarte) minoritar sunt amenintate de o majoritate de „fundamentalisti” si „fanatici religiosi”. Atat drepturile respective, cat si „fundamentalismul” si „fanatismul” sunt definite de liberalul conectat la transcendenta drepturilor omului. Adica acesti termeni si aceste drepturi inseamna ceea ce decide liberalul ca trebuie sa insemne. In acest sens, cred ca merita sa-l citam si pe un alt Carl, de data asta om de dreapta, cu toate ca indragit de stanga radicala, care scria urmatoarele in Conceptul de Politic despre drepturile omului: „este clar ca domnia sau suveranitatea acestui tip de lege (drepturile omului) presupune de fapt domnia si suveranitatea unor oameni sau grupuri de oameni care pot face apel la aceasta lege decizand astfel care este continutul ei si cum si de catre cine trebuie pusa in aplicare”. Altfel spus, ca sa nu o mai lungim, crestinii care o vor vota pe Monica Macovei pe motiv de anticoruptie (asa cum interpreteaza Macovei si ai ei termenul) ar face bine sa stie de la bun inceput ca prin votul lor ii acorda Monicai Macovei un cec in alb de care respectiva, aproape sigur, se va folosi cu varf si indesat. Mai mult, tinand cont de temperamentul isteric al Monicai Macovei (principalul motiv pentru care nu cred ca e bine sa o avem ca presedinte) ma tem ca, in ipoteza in care ar iesi presedinte, nu s-ar opri la scoaterea religiei din scoli, ci ar merge mai departe, impingand tara asta catre zona tulburarilor sociale. Asadar frati crestini, daca va pasa mai mult de anticoruptie decat de prezenta Bisericii Ortodoxe in spatiul public (spatiu public care odata golit de vechea religie se va umple, inevitabil, cu noua religie, asa zisa neutralitate fiind o abureala liberala) atunci votati cu Monica Macovei. Dar, in eventualitatea extrem de putin probabila in care Macovei, sau cineva care va adopta aceasta componenta a discursului ei, ar iesi presedinte, sa faceti bine sa va asumati consecintele deciziei. Intr-un fel, e buna la ceva si aceasta turnura explicita a Monicai Macovei, intrucat ofera posibilitatea unor delimitari de pozitii in spatiul public, altminteri mult prea marcat de forme de coabitare care mai de care mai gretoase si mai aberante.