De la dezgroparea părintelui Calciu la dezgroparea lui Nelson Mandela: Despre profanatori de morminte, vampiri şi alte creaturi nocturne

Motto: “Din ţărână suntem şi în ţărână ne vom întoarce.” Viermele ştie asta. Vampirul însă nu. Şi de asta se chinuie să îi ţină pe toţi, morţi şi vii, în stare de prieteni morţi-vii, pe care să îi sugă, pe care să îi paraziteze veşnic (un comentator de pe blogul meu care s-a semnat Ion Negru).

Cică un tânăr istoric o pune la punct pe Monica Macovei http://activenews.ro/un-tanar-istoric-o-pune-la-punct-pe-macovei-dupa-ce-aceasta-spus-ca-seamana-cu-mandela-intrebarea-care-doare_1855673.html:

„La câţi martiri are această ţară, după ce sute de mii de români au înfundat puşcăriile comuniste, dumneavoastră găsiţi de cuviinţă să-l aveţi drept model politic pe Nelson Mandela?” http://adevarul.ro/news/politica/de-monica-macovei-nelson-mandela-1_53f20e250d133766a860d1af/index.html

Însă ceea ce uită să spună tânărul istoric Stănescu aflăm de la un alt tânăr istoric, care publică la Humanitas şi este specializat în reabilitarea Mişcării Legionare (evident, doar în acele părţi în care Mişcarea are nevoie de reabilitare): „Statisticile arată că două treimi dintre deţinuţii politici din România au fost legionari” (Sorin Lavric, Noica şi Mişcarea Legionară, Humanitas, 2007, 2008, p. 308). Cred că trebuie menţionat şi acest aspect atunci când o acuzăm pe Monica Macovei că nu şi-a ales ca model un martir alb anticomunist, ci dimpotrivă, unul negru care, în contextul luptei sale împotriva unui regim colonialisto-rasist cu care colaborau marile democraţii occidentale, a întreţinut nişte relaţii ambigue cu ideologia comunistă şi anumite regimuri şi partide comuniste. Spun asta deoarece atunci când am susţinut public că, în ciuda calităţilor morale indubitabile de care au dat dovadă mulţi legionari întemniţaţi de către regimul comunist, legionarismul rămâne o rătăcire ideologică incompatibilă cu creştinismul ortodox, am fost acuzat de membrii sectei Martorii lui Codreanu că „scuip pe mormintele martirilor”. Spun asta deoarece m-am săturat ca suferinţa unor tineri cu suflet bun dar cu creierul spălat să fie folosită drept mobil al perpetuării diverselor forme de rasism şi xenofobie. Spun asta deoarece m-am săturat ca toate nulităţile să facă carieră din comerţul cu martiri, din denigrarea martirilor „altora” şi din instrumentalizarea şi manipularea martirilor „noştri”, fofilându-se prin meandrele textului pentru a ne servi un subtext otrăvit şi infect. Altfel spus, dacă martirii cauzelor mai mult sau mai puţin juste/inspirate se disting prin faptul că, de bine de rău, şi-au asumat un crez şi au plătit un preţ pentru aceasta, aş vrea ca şi acest tânăr istoric care scrie la „Adevărul” să-şi asume ceea ce scrie, lămurindu-ne la ce martiri se referă de fapt. Dacă ar face-o, ar trebui fie să-şi asume etichetarea sa ca „legionar/fascist”, fie etichetarea sa ca „profanator de morminte legionare” (căci altminteri, pe mormântul lui Mandela scuipă la vedere şi cu o imensă neruşinare, servită cititorilor la adăpostul diletantismului anistoric, real sau doar mimat, prin prisma căruia abordează atât istoria românească cât şi pe cea sud-africană) care în niciun caz nu poate fi scos la înaintare de cei care simpatizează cu fenomenul legionar măcar şi doar pentru faptul că legionarii au luptat împotriva comunismului şi au pătimit de pe urma lui.

Mai văd şi că, la fel ca imediat după moartea sa, diverşi credincioşi ortodocşi (unii dintre ei cu simpatii legionare) de pe la noi îl afurisesc pe Mandela datorită faptului că, după ce a devenit preşedintele Africii de Sud, s-a remarcat ca un susţinător al avortului şi al căsătoriilor homosexuale. Or, paradoxal este faptul că acesta este cam singurul capitol unde Monica Macovei chiar „seamănă” cu Mandela, anume, atunci când vine vorba de conformismul manifestat în raport cu o ideologie la modă, de pe urma căreia se poate face carieră. Cu o diferenţă notabilă: ceea ce pentru Macovei reprezintă norma, pentru Mandela reprezintă excepţia, adică o umbră care planează pe destinul unui mare om versus destinul unui personaj mediocru, care a pătimit pe salariu de europarlamentar pentru crezul său şi care şi-a pierdut complet simţul ridicolului în condiţiile în care lungul nasului nu şi l-a cunoscut niciodată. Ca atare, tot în mod paradoxal, relaţia Mandela-Macovei seamănă întrucâtva cu relaţia dintre părintele Justin Pârvu şi acei ucenici şi fani ai săi, care nu împărtăşesc niciuna dintre calităţile venerabilului stareţ, ci doar fixaţia sa legionară, de pe urma căreia fac carieră umplând blogosfera cu dejecţii şi lături. Din acest punct de vedere, ceea ce se petrece în subterană „seamănă” cu ceea ce se petrece în mainstream.

PS: Le recomand tuturor comentatorilor cu simpatii legionare care au de gând să mă tragă de urechi sau doar de mânecă să nu mai consume cerneală degeaba. Alături de Mircea Platon şi de Gheorghe Fedorovici am spus deja ceea ce credeam că era de spus despre Mişcarea Legionară şi nu am nici timp nici chef să mă repet. Cei nedumeriţi şi interesaţi se pot folosi de google search. În rest, voi răspunde doar persoanelor capabile să formuleze obiecţii serioase (într-un format demn de nişte obiecţii serioase), argumentate şi documentate, la cele scrise de mine şi de ceilalţi doi. Altfel spus, nu voi răspunde la răstălmăciri, stupidităţi negaţioniste şi conspiraţioniste, aberaţii teologice de gen suferinţa ţine loc de adevăr, invective sau mizerii privitoare la presupusa mea relaţie cu iudeo-masoneria (acestea din urmă nu vor fi postate iar pe facebook vor fi sancţionate prompt cu unfriend).

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la De la dezgroparea părintelui Calciu la dezgroparea lui Nelson Mandela: Despre profanatori de morminte, vampiri şi alte creaturi nocturne

  1. windows 7 zice:

    „Altfel spus, nu voi răspunde la răstălmăciri, stupidităţi negaţioniste şi conspiraţioniste, aberaţii teologice de gen suferinţa ţine loc de adevăr, invective sau mizerii privitoare la presupusa mea relaţie cu iudeo-masoneria (acestea din urmă nu vor fi postate iar pe facebook vor fi sancţionate prompt cu unfriend).”

    Ha, ha, ha: pai, ce faci, fugi de succes? Vrei sa ramai fara public?

  2. Marius zice:

    Cu acest articol poti patrunde lejer in selectul club al celor de la revista Acum, caci stilul dispretuitor in care scrii il atinge pe cel al abjectului de serviciu – Petru Clej. Auzi aici, avortul reorezinta o umbra pe destinul unui mare om, cat de jos poti cobori pentru a scoate asa ceva. Deci un om poate fi mare, chit ca a adoptat legi anti-familie si pro-avort. Spuneai ca esti crestin?
    Sa iti fie rusine, desi nu cred ca pe caracterul tau s-a putut altoi asa ceva.

  3. Mihai zice:

    Nu stiu la cine te referi cand spui ca ” mare e doar omul care a promovat legi antisemite şi pronaziste”. La legionari sigur NU. Probabil la Carol al II-lea. Dar chiar si asa, stau si ma intreb cat de antisemite au fost legile romanesti, in conditiile in care Mihail Sebastian se plimba prin Bucuresti si-si scria memoriile. Sau ca evreii isi puteau cumpara libertatea…

    Dar nu cumva incurci borcanele, ca tot vorbim de duhovnicie? Pai legile romanesti nu au impiedicat sau interferat vreodata cu religia mozaica, nu i-au obligat sa faca ceea ce le era interzis. Deci cel care pune semnul egal intre lumesc si duhovnicesc esti chiar tu.

    Sigur ca au existat abuzuri asupra evreilor, dar unde n-au fost? Pai imparatul Traian era antisemit notoriu, iar fiica-sa este Sfanta. Dupa logica ta, fiica-sa sigur stia ce masuri a luat ta-su, deci era si ea antisemita.

    Asa cum ii condamni tu azi pe toti aia care n-au dat nicio palma unui evreu, dar au fost contemporani, prieteni, subalterni cu altii care au facut-o.

    In legatura cu Mandela aplici aceeasi dubla masura: avortul si propaganda pro homosexuala reprezinta „o umbra”. In timp ce bineinteles, legionarii au fost niste rataciti. Pai Mandela a distrus societatea din interior, ucigand milioane de prunci si laudand desfranarea. Si pentru ce? Pentru un scop lumesc pana la urma: eliberarea economica si materiala a unor oameni. Unde in teologie este acceptabil avortul ca si arma pentru a obtine bunastarea materiala? Sau propaganda homosexuala?

    In acelasi timp, legionarii cu toate greselile lor( si au fost multe) au dorit sa faca o societate construita pe principii crestine, asa cum le-au inteles ei. EI NEFIIND TEOLOGI. Filocalia in editie romaneasca a aparut abia in 1947…

    Iertare daca am gresit.

  4. Mihai zice:

    Mentionez ca din pacate, legionarismul a devenit o secta in zilele noastre.

  5. Donkeypapuas zice:

    Acest impostor de Lavric MINTE! Nu există nici o statistică privitoare la apartenenţa ideologică a celor închişi de către comunişti. Că la respectiva perioadă bănuiesc a se referi personajul în chestiune. Sau cumva greşesc şi are în vedere perioada guvernării Ion Antonescu? E, da! Pentru aceea ar cam avea dreptate şi tavarişci Lavric s-ar putea mândri prin autobiografii şi cu lupta sa dusă cu „dictatura antonesciană”. Nu credem însă că perioada dictaturii militare este avută în vedere ci aceea impusă de sovietici. Ori în cazul acesta să ne aruncăm puţin privirea asupra:
    – zecilor de mii de ţărani aruncaţi în puşcării. PENTRU CĂ SE OPUNEAU COLECTIVIZĂRII! Unde este legionarismul aici?
    – miilor de industriaşi şi comercianţi aruncaţi în închisori. PE BAZA PRINCIPIULUI LUPTEI DE CLASĂ! Unde este legionarismul aici?
    – miilor de membri ai partidelor istorice (PNL, PNŢ, PSD) cu o grijă aparte pentru cei de au realizat România Mare în 1918, DECI ÎN NUMELE INTERNAŢIONALISMULUI PROLETAR. Unde este legionarismul aici?
    – comuniştilor aruncaţi în puşcării de către foştii lor tovarăşi. ÎN NUMELE EPURĂRII CONTINUE! – cazul Lucreţiu Pătrăşcanu. E drept că Dej a profitat şi pentru a lichida o parte din uneltele Moscovei Dar unde e legionarismul aici?
    – miilor de slujitori ai altarelor, atât ortodocşi (şi aici au fost, e drept, destui legionari, DAR ŞI NAŢIONAL-CREŞTINI). cât şi catolici, greco-catolici, protestanţi, neoprotestanţi. Unde e legionarismul aici?

    • Lavric se referă la perioada comunistă, însă nu citează nicio sursă în sprijinul afirmaţiei sale. Deci nu pot să spun dacă, şi în acest mod, încearcă să îmbunătăţească imaginea Legiunii în contextul perioadei istorice, însă pornesc de la premisa de nevinovăţie. Pentru fondul articolului meu contează faptul că au fost legionari care au fost lichidaţi de către comunişti. Cât despre număr şi proporţie e deja o altă chestiune care ţine de competenţa istoricilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s