Câteva cuvinte despre cazul Voiculescu-Antena 3

1. Din nefericire, n-am reuşit încă să înţeleg dacă terenul pe care se află sediul Antenei 3 a fost obţinut în mod ilegal de Dan Voiculescu sau dacă instanţa a decis ca daunele cauzate statului de către Voiculescu să fie acoperite şi prin confiscarea a1. celui teren – în condiţiile în care terenul n-ar avea nicio legătură cu privatizarea frauduloasă – ceea ce ar fi abuziv. În orice caz, nu de mila Antenei 3 plâng eu. Antena 3 a fost de la bun început o investiţie strategică a unuia dintre cei mai mari oligarhi locali şi prea puţin o instituţie mass-media care să se achite, în mod onorabil, de datoriile care revin unei astfel de instituţii: să informeze corect şi nepărtinitor publicul şi să funcţioneze, tot în mod corect şi nepărtinitor, ca platformă de dezbatere a chestiunilor de interes public. Nu că ar fi singurul organ de presă din România care acţionează la modul acesta, cu toate că stilul patetico-telenovelistic, gândit pentru a prinde la oamenii bătrâni şi singuri, îi conferă o anumită singularitate. Revenind, Antena 3 va continua să funcţioneze atâta timp cât patronul ei va continua să investească în ea, iar când nu va mai fi rentabilă, în termeni de piaţă, va da faliment. Cu siguranţă au existat iniţiative de presă mult mai respectabile pe care le-a mâncat piaţa liberă, fără să le mai plângă nimeni de milă, sau, mai bine spus, pe care le-a sugrumat mâna invizibilă tocmai pentru că erau respectabile, la fel cum sunt destule iniţiative potenţiale pe piaţa presei, pe piaţa ideilor şi pe piaţa politică ce nu se vor materializa niciodată datorită lipsei de finanţare pe care o atrage, în mod inevitabil, existenţa coloanei vertebrale. Între timp, sunt sigur că, la nevoie, Gâdea şi Badea se vor recicla şi prin studiourile altor televiziuni, aşa cum au făcut-o atâţia alţi traseişti politici şi traseişti de presă din ţara asta. Pe de altă parte însă, în condiţiile în care în România nu prea există instituţii de presă bazate pe deontologie şi bună credinţă (şi nu e nevoie doar de una, două, ci de mai multe), fapt care s-a văzut spre exemplu în contextul Afacerii Roşia Montană, vrând, nevrând, prin Antena 3 se menţine (măcar la un anumit nivel) un anumit echilibru în ceea ce priveşte informarea opiniei publice, în sensul în care de la Antena 3 afli jumătate de adevăr iar de la B1 afli cealaltă jumătate. Din acest punct de vedere, oricât de mult mi-ar displace Antena 3, prefer ca Antena 3 să rămână aici situaţiei în care aş avea un monopol mai mult sau mai puţin băsist asupra presei.

2. Nu e nimic anormal, din punct de vedere democratic, în faptul că nişte concetăţeni, ale căror opinii şi sensibilităţi nu le împărtăşesc, protestează în stradă împotriva unei sentinţe judecătoreşti pe care ei o consideră nedreaptă. Cel puţin de la afacerea Dreyfus încoace, au fost numeroase astfel de cazuri care i-au scos în stradă atât pe partizanii nevinovăţiei cât şi pe cei ai vinovăţiei, ajungându-se în multe cazuri la violenţe cât se poate de serioase (incomparabile cu şutul în fund redat în mod obsesiv pe B1, altminteri o expresie a unei forme de primtivism care trebuie să fie sancţionată din punct de vedere legal). Din acest punct de vedere, încercarea de a prezenta protestul de duminică ca pe un fel de nouă mineriadă, prin comparaţii aiuristice şi iresponsabile, precum şi reacţiile panicardo-paranoice izvorâte din mentalul „intelectualilor” delicaţi, de a maselor revoltă veşnic ameninţaţi, mi se par rizibile sau pur propagandistice. Ceea ce însă nu mi se pare normal, iar aici ar trebui să existe legislaţie pe baza căreia CNA-ul să poată acţiona, e ca o televiziune să-şi mobilizeze telespectatorii în vederea ieşirii în stradă, mai ales când scopul protestului este contestarea unei hotârâri judecătoreşti care îl vizează pe patronul acelei televiziuni. Mi se pare că în acest caz se abuzează de libertatea de exprimare. După cum am spus, rostul presei este să informeze şi să se manifeste ca spaţiu de dezbatere, inclusiv cu privire la protestele publice, nu să genereze/organizeze astfel de proteste.

3. În final, câteva cuvinte şi despre cei care au boală pe „varan” şi care îşi bat joc de pensionari. Am impresia că, exceptându-i pe cei care au suferit de pe urma Securităţii sau pe cei puţini, aduşi la sapă de lemn, care şi înţeleg bine cauzele reale ale suferinţei lor, marea majoritate a celor care îl urăsc pe Vociulescu, a căror voce se aude la rubrica de comentarii a site-ului hotnews, îl urăsc pe Voiculescu datorită faptului că au avut, au, în viaţă, acelaşi scop ca şi el, anume să se îmbogăţească. Şi n-au avut loc de oameni ca Voiculesu, sau atfel spus, n-au avut loc de un anume tip de capitalism bazat pe relaţia preferenţială întreţinută între oligarhia locală şi stat. Însă deseori vorbim de oameni care, de dragul banilor şi al statutului, sunt capabili să calce pe cadavre, să jupoaie pielea de pe client sau angajat, să se prostitueze din punct de vedere moral, totul în numele competiţiei şi performanţei şi să dea dovadă de cruzime faţă de cei care nu se dovedesc a fi suficient de competitivi şi performanţi: pensionari, „asistaţi”, etc. Mai mult, vorbim de oameni care, doar pentru că fac astfel de lucruri în cadru legal (în condiţiile în care militează pentru instaurarea unui cadrul legal care să le permită să facă asta cât mai mult), se simt mai buni, mai morali decât Voiculescu. Or, realitatea este că nu de puţine ori, rechinul de la bursă se dovedeşte a fi nu doar mult mai eficient ci şi mult mai ticălos/inuman decât baronul local dintr-un sistem neofeudal, care, de bine de rău, mai ştie când şi când să mai şi miluiască în maniera unui Becali. Realitatea este că modelele, „idolii” „staţilor de drepţi” sunt oameni care, ca şi Voiculescu, i-au nenorocit pe alţii ca să le fie lor bine. Numai că de data asta „idolii” nu mai sunt „colaboratori ai Securităţii”, cei care au ştiut cum să se descurce pe vremuri, ci „investitori strategici” care ştiu cum să se descurce în noul sistem. Ah, şi că tot veni vorba, mulţi dintre oamenii ăştia mai au nişte idoli, acei „idoli ai forului” care ştiu să „însufleţească” sistemul capitalist, să-i ofere economiei de piaţă un suflet, să se ocupe de sufletul corporatistului în condiţiile în care corpul aparţine corporaţiei. Deşi, cum remarca recent un talentat tânăr marxist de la noi, de ceva ani, capitalismul românesc a învăţat să funcţioneze şi fără infuzia de suflet furnizată de către idolii forului, adică într-o manieră deopotrivă mai transparentă şi mai brutală, vizibilă de altfel în atitudinea multora din tânăra generaţie. Poate asta explică şi de ce, la mitingul de susţinere a lui Andrei Pleşu, cu nimic mai penibil decât mitingul organizat de Antena 3 (în timp ce veşnic tânărul Neamţu îşi exprima, urlând din toţi bojocii, nevoia acută de „repere”, Gabriel Liiceanu îi reproşa unui susţinător impietatea de a-i fi pus pe aceeaşi pancardă, de tip aşa da/aşa nu, pe Pleşu şi pe Gâdea – Oh, ce impietate!), media de vârstă a fost cam aceeaşi.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Câteva cuvinte despre cazul Voiculescu-Antena 3

  1. Donkeypapuas zice:

    Că să fie simplu: Voiculescu a pus laba pe un teren; pe acel teren a construit o hardughie; în hardughie a instalat redacţiile a n instituţii media; între aceste instituţii media se găseşte şi Antena 3. Deci da! Antena 3 se află pe o clădire construită pe un teren dobândit prin încălcarea legii. Cam aşa cum fac unii ţigani care îşi construiesc cocioabe pe spaţiul public şi sunt apoi dărâmate cu surle şi trâmbiţe de către primarii vigilenţi în direct la… Acces Direct.
    În privinţa sursei de informare credibile făcând media între ceea ce spune LabeTV şi Ardeia3, mă folosesc de exact acelaşi exemplu pe care l-aţi oferit dumneavoastră: protestele legate de Roşia Montană, unde cele două televiziuni (cu RrrTV în preajmă) duminici de-a rândul au REFUZAT să difuzeze orice ştire legată de subiect. Spre diferenţă de atitudinea jurnalistică avută de Digi24, Realitatea şi, mai ales, NasulTV (în cazul respectiv).
    Lămurit acum?

  2. andrei zice:

    Problema e alta. Legea confiscarii extinse, care s-a aplicat in cazul Antena 3, a fost introdusa in noul cod penal abia in anul 2012. Ori pe vremea cand Voiculescu savarsise infractiunea inca functiona vechiul cod penal, care nu prevedea confiscarea extinsa. Dar judecatorii au luat ce le-a convenit si din vechiul cod penal si din noul cod penal si au facut o ciorba acolo, ca sa fie confiscata Antena 3. Pana la urma asta a fost scopul : confiscarea antenelor, nu propriu-zis Voiculescu.
    A doua obiectie, din cate stiu eu, Antenele nici macar nu erau pe numele lui Voiculescu, ci a fetelor lui, iar fetele lui NU au fost parte in acest proces. Lor nu li s-a dat ocazia sa se apere, asa ca si din acest punct de vedere, confiscarea Antenelor e un abuz.
    In al treilea rand, iata acum a aparut un mogul media basist, Cristian Burci, care se pare ca a facut trafic ilegal de copii. Unde este reactia DNA in acest caz ?
    Este oare echitabil ce se intampla ?

  3. andrei zice:

    Ca o continuare as preciza ca legile nu se pot aplica retroactiv. Valabil si pentru confiscarea extinsa introdusa in 2012, la multi ani de la infractiunea (necontestata de altfel) savarsita de Voiculescu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s