Rasismul rămâne sub canapea

Redau mai jos postarea de pe pagina de facebook a lui Mircea Platon, urmată de comentariul meu cu italice:

Vladimir Tismaneanu se auto-valideaza:
„Nu sunt anti-avort, nu am o pozitie categorica pe tema gay marriage (depinde de situatii, de conditii istorice, culturale etc), iar feminismul il discut nuantat, asa cum trebuie abordata orice ideologie. Exista feminism moderat, dupa cum exista si feminism radical. Dar faptul ca nu impartasesc unele din pozitiile celor de la ILD nu ma face sa le socot “extremiste” ori “radicale de dreapta”. Este dreptul lor sa sustina ideile in care cred, viziunea lor despre traditia iudeo-crestina si fundamentele morale ale Europei democratice. Este o viziune liberal-conservatoare, una care pune pret pe traditie, in niciun caz una extremista. M-am ocupat suficient, cred, de tematica radicalismelor politice pentru a sti cand e vorba de radicalism de stanga ori de dreapta.”
http://tismaneanu.wordpress.com/2014/03/29/despre-radicalisme-si-diversiuni-scrisoare-catre-anca-cernea-mihaela-barbus-gelu-trandafir-si-costin-andries/

Cu alte cuvinte, „nu conteaza ce scriu cei de ILD, conteaza ce va spun eu ca scriu cei de la ILD.” Daca dl VT a declarat ca nu extremism, atunci nu e.

Dar iata ce spunea dl Tismaneanu intr-o carte pe care si-o tot reediteaza in romaneste:

“The existence of a sinister, conspiratorial Other, constructed as an omnipotent and fully unified group, is a fantasy meant to save the members of the dominant nation from figuring out their own needs and real interests […] These neorightist movements use discourses of national self-defense to attack their liberal opponents. The evil is identified in both the weaknesses of the liberal system (decried as ‘humanitarian ethos’) and the foreigners who take advantage of the generous asylum and immigration policies. Tolerance is often presented as the main threat to the future of the country – an expression of liberal wimpishness – and pluralist values are caricatured to allow the new radicals to appear as champions of „law and order”. In the words of Italian neofascist youth leader Giuseppe Scopelitti: „The difference between us and the left is values. The left favors abortion and euthanasia, while we are opposed. The left wants to liberalize drug use,and we are against it. We believe the family should be the center of society, and we don’t like to see a Europe that authorizes homosexual marriages.” The same views have been voiced by French rightist grouped in jean-Marie le Pen’s National Front” (Vladimir Tismaneanu, Fantasies of Salvation, Princeton University Press, 94).

Sau: “The new exclusionary mythologies execrate difference and alterity. They impose a vertical, strictly masculine, indeed phallocratic vision of the good society. Parliamentary governments are criticized for their impotence, softness, and failure to deal drastically with the enemies of the nation. The persecution of sexual minorities is accompanied by a condescending, patriarchal treatment of women […] They enjoy hatred as a most exhilarating experience” ( Vladimir Tismaneanu, Fantasies of Salvation, 32).

E dreptul dlui Tismaneanu sa creada ce vrea. E dreptul celor de la ILD sa creada ce vor. Dar e si dreptul oricarui om cu o bruma de judecata si bun-simt sa creada ca pozitia ILD nu se poate concilia cu pozitia dlui Tismaneanu.
Astazi, VT ii spune Victoriei Stoiciu ca si Papa Ioan paul II era impotriva avortului si totusi nu era radical etc. Dar cand ii vine bine asociaza toate aceste atitudini cu extremismul de dreapta. Cand insa aceste idei apar pe ILD, ele sunt excelente. E dreptul lor. Sunt un semn de democratie etc. Ca suprem argument, VT aduce propria expertiza. Care consta in dat dupa cum bate vantul.

Acest dialog stânga-dreapta între Stoiciu şi Tismăneanu e, cu sau fără intenţie, unul diversionist. Doamna Stoiciu, limitându-se la avort, feminism şi gay marriage, vorbeşte în mare pe lângă subiect. Iar domnului Tismăneanu îi convine asta. Îi convine, deoarece poate să-şi justifice opţiunea de a nu se distanţa de cei de la ILD, ca pe optiunea, moderată, de a permite prezenţa unui discurs creştin în cetate. Între timp, rasismul, care reprezintă adevărata problemă, ramâne, cu voia domnului Tismăneanu şi a stângii (care a ignorat cu desavârşire articolul tău la vremea când a apărut https://alexandruracu.wordpress.com/2012/03/05/mircea-platon-rasismul-de-sub-canapea/), sub canapea. Păstrând proportiile, diversiunea domnului Tismăneanu se aseamănă structural cu diversiunea intelectualilor neolegionari, unii dintre ei promovaţi de către VT, care denunţă atacurile la adresa ML ca pe atacuri la adresa valorilor creştine. Dar afirmaţii de gen „sînt rasismul si xenofobia rele în sine? NU. Rau este doar programul politic rasist, xenofob”, nu sunt creştine ci anticreştine. În acest caz, atacul la adresa „ideologiei drepturilor omului”, este un atac indirect la adresa creştinismului, cu toate că prin prisma fundamentării sale seculare, ideologia drepturilor omului devine la rândul ei antiumană, atunci când ajunge să includă dreptul la avort în categoria drepturilor omului. Despre chestiile astea ar trebui să se discute în România, serios, dar se preferă blaturile cu adversari confortabili. Ceea ce se construieşte pe ILD este noua versiune a rasismului duhovnicesc (sau a rasismului care pozează în duhovnicie), cu musulmanii în locul evreilor şi cu negrii şi ţiganii rămaşi pe poziţii (că vorba doamnei Cernea, or fi fost şi ei mătrăşiţi în masă, doar că ei „nu aparţineau poporului ales”). Mai trebuie menţionat şi faptul că sunt destui autori creştin-ortodocşi în ţara asta, care nu alcătuiesc „liste negre” şi în al căror discurs nu se regăseşte, ca să te citez, combinaţia de „rasism, xenofobie şi mârlănie” specifică site-ului În Linie Dreaptă. Însă chiar domnul Tismăneanu şi ai lui i-au expediat şi îi expediază pe respectivii în categoria xenofobilor necivilzaţi de fiecare dată când le convine lor, adică atunci când se opun politicilor neoliberale (vezi cazul exploatării gazelo de şist) şi camarilei băsiste care le promovează, şi care îl include şi pe domnul Tismăneanu. Adică vorba comentatorului respectiv: nu rasismul în sine e rău. Rasismul e rău doar atunci când nu este pus în slujba unui proiect politic bun, iar proiectul politic e bun atunci când de pe urma lui profităm noi. În noua orânduire neoliberală, la fel ca şi proprietatea colectivă, şi binele şi răul se privatizează, devenind din bine în sine şi rău în sine, bine pentru mine/noi şi rău pentru mine/noi. E dreptul domnului Tismăneanu să-i considere extremişti de dreapta pe cei din categoria de mai sus, invocând opoziţia faţă de avort şi faţă de activismul gay. Dar e de datoria domnului Tismăneanu (fireşte, e o datorie de onoare, aşa că nu îmi fac iluzii): a) Să-i judece cu aceeaşi măsură şi pe cei de la ILD; b) Să ne explice ce anume s-a întâmplat în cazul în care între timp s-a schimbat măsura (să ne explice evoluţia domniei sale); c) Să sublinieze nu doar asemănările dintre cele două categorii, ci şi deosebirile, care în cazul de faţă contează cel puţin la fel de mult ca şi primele. Una peste alta, domnul Tismăneanu reuşeşte performanţa de a manifesta toleranţă şi faţă de liberalismul cultural, şi faţă de rasismul cultural (termen, ce-i drept impropriu – e bine să se precizeze asta -, care nu se referă propriu zis la o teorie rasială biologică, ci la culpabilizarea prin asociere cu categoria din care cineva face parte, şi la reprezentarea respectivei categorii prin prisma unor prejudecăţi şi reducţionisme ideologice, nesusţinute de o analiză obiectivă, acesteia din urmă substituindu-i-se retorica mârlănească), în condiţiile în care manifestă maximă intoleranţă faţă de orice luare de poziţie care se opune intereselor euro-atlantice în România şi indivizilor care, tot din interes, le promovează pe acestea din urmă. Adică maximă toleranţă atunci când vine vorba de principii (evident, se poate şi mai rău, dar domnul Tismăneanu mai are încă timp să ne surprindă) şi maximă intoleranţă atunci când vine vorba de interese. Şi cam la asta se reduce liberalismul pos-totalitar de tip gândire unică, în varianta sa importată. „Să trăiţi bine” domnule Tismăneanu!

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Rasismul rămâne sub canapea

  1. M Platon zice:

    Tismaneanu scria candva ca nu conteaza daca cineva e de stanga sau de dreapta, important e sa fie „pro-Vest”. Incepe sa imi sune sinistru aceasta fraza.
    Ceea ce nu par a intelege cei din tabara lui e efectul profund pernicios pe care il au oportunismul si perpetua instrumentalizare a principiilor sau, iata, a „expertizei”. Tipul asta de cinism are un efect mai demoralizator decat prostiile celor de la ILD.

    • După cum am spus, filozofia morală şi cea politică se pliază pe filozofia economică. Instrumentalizarea principiilor, ca şi instrumentalizarea omului sau a naturii generează profit. Individual. În rest, cum se spune: după mine potopul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s