Neomartirii

Aflăm acum că vina lui Băsescu e că nu s-a putut (totuşi) ridica la statutul de „martir” (http://www.revista22.ro/articol.php?id=33884). Adică e şi el om ca noi, probabil că nu chiar atât de corupt, dar tot om. Şi până la urmă a cedat (sau mai bine spus a recidivat) săracul. Cu toţii avem o limită (inclusiv o limită la creditare), nu? Să nu te lase plebea ignorantă şi ingrată, tocmai pe tine, binefăcătorul ei, să-ţi iei şi tu măcar acolo vreo trei sute de hectare cu credit preferenţial de la banca de stat (după ce în toţi aceşti ani ai justificat distrugerea sistematică a statului social pe baza axiomei conform căreia statul e prin definiţie corupt). Să te forţeze să ţi-o martirizezi şi pe fiica cea mare, după ce pe cea mică ai martirizat-o exilând-o la Bruxelles. E clar. Drama lui Băsescu, acest ziditor de ţară nouă şi curată ca Soarele Sfânt de pe cer, se aseamănă cu drama Meşterului Manole. Vă daţi seama la ce chinuri groaznice a fost supus Băsescu în toţi aceşti ani (de constiinţă vreau să spun)? Şi noi, fraierii, care în toţi aceşti ani ne-am temut că ne aruncă banca în stradă, trăiam cu impresia că de fapt noi eram ăia care suferă. Aiurea. Habar n-avem ce-i aia suferinţa! Şi vezi, d-aia ne merge rău. Ne bate Dumnezeu pentru că nu ştim să ne cinstim „martirii” luptei împotriva corupţiei. Si d-aia ne-a dat Dumnezeu pe mâna conducătorilor pe care îi merităm. Dar ce vorbesc! Nici măcar pe ăştia nu-i merităm! Cum zicea, cu ocazia suspendării din vara anului trecut (când altcândva) un martirolog neolegionar care aplică acrivia atunci când se ocupă de păcatele poporului şi, bineînţeles, iconomia atunci când se ocupă de căderile „elitei amorale” (adică judecă în conformitate cu principiile „staţilor de drepţi” – apud Rogozanu): „trăim în ţara care nici măcar pe unul ca Băsescu nu-l merită” (http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2012/07/repesedizarea-romaniei.html).

Aşadar, deşi imoralitatea/amoralitatea conducătorilor este evidentă (iar dacă este „legală” este evident că avem de-a face cu legi imorale, o dovadă în plus a faptului că statul de drept este necesar dar nu şi suficient – mai e nevoie şi de democraţie, sau, altfel spus, de legi făcute în interesul poporului; nu doar de legi care se aplică, dacă se aplică), deşi faptele ne dau toate motivele să credem că, departe de vreo aspiraţie mucenicească, Băsescu este în schimb doar un simplu escroc, concluzia la care trebuie să ajungem cu ajutorul filozofilor şi al teologilor este că, în fapt, elita amorală/imorală care ne conduce este compusă din nişte oameni care, deşi (spre deosebire de popor) s-au străduit săracii, n-au reuşit totuşi (date fiind condiţiile vitrege – ostilitatea mogulilor la care se adaugă şi demotivarea cauzată de prostia şi ingratitudinea poporului plin de păcate) să fie nişte martiri. Ce mai încoace şi încolo: dacă „poporul român are o inimă ca un cur”, alături de susţinătorii săi (mulţi dintre ei răsplătiţi substanţial pentru „sacrificiile” pe care le-au făcut în toţi aceşti ani de austeritate), Băsescu rămâne în adâncul sufletului un martir (chiar dacă în practică nu se vede). Iar o dată ajunşi la concluzia asta suntem invitaţi frumuşel ca, până la următoarele alegeri (până ajungem la următoarea răscruce), să ne facem „creştineste” procesele de constiinţă care se impun. Păcatele noastre trebuie să le avem întotdeauna înaintea ochilor. Pe ale lor trebuie să le uităm cu fiecare nouă ocazie. E şi asta o formă de „duhovnicie”. La o adică, „who are we to judge”?

În altă ordine de idei, ţin să-i felicit încă o dată pe toţi cei care s-au închis în casă la referendumul de anul trecut de frica „comuniştilor” si din dorinţa de a apăra „statul de drept” si „progresilii” realizate de Băsescu Traian în lupta împotriva corupţiei. Mulţi dintre ei sunt oameni de bună credinţă. Doar că politica, după cum se vede, necesită ceva mai mult decât atât. Nu doar conştiinţa propriilor păcate, ci şi conştientizarea intereselor noastre legitime şi implicita sancţionare a demagogilor care abuzează de buna şi/sau de falsa noastră conştiinţă. Până la Judecata de Apoi mai avem timp să ne lămurim.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Neomartirii

  1. Sebi zice:

    Completamente jenant acest articol http://www.revista22.ro/cinstit-inainte-de-toate-34089.html publicat in 22 si care confirma pe deplin teza articolului de mai sus:

    „Reflectând de fapt vinovăția furtului mai mic sau mai mare, depresia că ne ratăm viața așteptând cu mâna întinsă mereu ce pică de la stat, ce se mai poate fura din resursele naturale și din banii împrumutați de la organizații internaționale sau dați din bugetul european, ce se mai poate stoarce de la cei care mai produc ceva valoros în țara asta, de la elita creativă exploatată a țării. Cinstit înseamnă la noi să exploatezi pe cei capabili să gândească și să producă ceva, pe colegii tăi la stat sau pe cei din firmele private, cinstit înseamnă de la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi.

    Așa stând lucrurile, este de neconceput ca un președinte de dreapta să nu fie și el sărac și cinstit (cum se autodeclara cel care a patronat devalizarea României către ai lui pentru a putea reconstrui ușor socialismul la o adică prin schimbarea regimului proprietății la cât mai puțini, la cei de încredere). Sincer gândim asta. Să fie la fel ca cel de stânga, dar să fie și de dreapta. Fără nici o comparație neavenită, dar am vrea în incoștientul nostru obidit ca Ronald Reagan să fi citit Internaționala în fiecare seară și dimineață, în loc de rugăciuni. Am vrea ca pe dolar să scrie noi credem în cinste, nu in God we trust. Am vrea ca cei din familia Bush să fi fost niște amărâți bugetari, gata de orice compromisuri ca să atingă niște obiective personale minore folosindu-se de stat.

    Pentru că noi înșine avem un complex de vinovăție. Pentru că suntem profund necinstiți.”

    Adica noi insine. We the people. Nu voi insiva. Altfel spus, Basescu e un investitor serios, bogat si cinstit. Romanii in schimb sunt aia care capuseaza statul (nu Base!). Sunt hoti, lenesi si, vorba founding fatherului GDS, „stupid people”. De altfel, ai impresia ca citesti un articol de tinerete al lui Brucan.

  2. DCC zice:

    Din nefericire dl Andrei Cornea nu posteaza toate comentariile la articolul stralucit al domniei sale „Un martir al zilelor noastre: omul de stat”
    Curat-murdar coane Andrei , poate o nimeresti mai bine la urmatorul presedinte al Romaniei
    Dl Basescu , sarmanul , a vrut si el sa fie martir si nu a reusit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s