Populari si nepopulari (comentariu postat pe pagina de Facebook a lui M. Platon)

„Pe scurt, propoziţia „Clasele populare sunt represive” nu e nici adevărată nici falsă. Este adevărată în măsura în care, când vine vorba de un set de probleme cum sunt cele privitoare la morala domestică, la relaţiile dintre generaţii sau dintre sexe, clasele populare tind să se dovedească mult mai rigoriste. Însă, când vine vorba de întrebările de structură politică, care pun în joc conservarea sau transformarea ordinii sociale, şi nu doar conservarea sau transformarea modurilor de relaţionare între indivizi, clasele populare sunt mult mai favorabile inovaţiei, cu alte cuvinte, transformării structurilor sociale”.http://voxpublica.realitatea.net/…/prostii-99437.html Iar clasele „nepopulare” (sau altfel spus basiste), adaug eu, fac exact invers. Sunt represive pe partea cu ordinea sociala (a se vedea referirile la „pegra pogromista” si „mahalaua inepta”) si permisive (carevasazica „amorale”) pe flancul cultural-axiologic-sexual si, nu in ultimul rand, cosmetic si culinar (creme si carnati care te ung pe suflet). Costi il citeaza pe Bourdieau dar il putem cita pe acest subiect si pe Rousseau, prietenul lui Mircea. Inchei cu speranta ca vor fi trase concluziile practice care se impun si pe care le impune realitatea de pe teren. Intelighentia scolita pe la scoli de vara apara capitalul in timp ce preotii de la Vaslui il contesta. Si, guess what (!), dupa ce pana acum au fost etichetati drept comunisti pentru ca au fost prea pasivi, acum sunt etichetati drept nationalisti, xenofobi si pe cale de consecinta legionari pentru ca sunt prea activi. E buna doar Ortodoxia pasiva in raport cu exploatarea si hiperactiva in raport cu „extremistii” care reactioneaza la ea sau pur si simplu mai deschid din cand in cand in gura ca sa o semnaleze sau doar ca sa „stranute”. Prietenii stiu de ce.

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu