Pe marginea unor dezbateri constitutionale

Nu cred ca avem motive de bucurie pentru mentionarea familiei heterosexuale in Constitutie. Dimpotriva, necesitatea acestei mentiuni in textul constitutional indica faptul ca ceea ce pana acum era o norma de bun simt pe care n-avea rost sa o treci in lege pentru simplul motiv ca nimeni n-o contesta, a incetat sa mai fie asa. Si asta reprezinta de fapt marea problema. Nimeni nu s-a gandit sa mentioneze definitia familiei ca heterosexuala in Constitutia de la 1923, sau in cea de la 1991, pentru simplul motiv ca la vremea respectiva bunul simt inca reglementa de la sine aceasta problema. Nu scrii in Constitutie ca 2+2=4, pentru ca e evident. Din punctul acesta de vedere, in mod paradoxal, sunt si eu de acord cu Remus Cernea ca e “absurd” sa treci definitia casatoriei in Constitutie. Definitia familiei, institutie a carei existenta precede existenta statului (!), e/trebuie sa fie de la sine inteleasa, si ar trebui sa fie asa si pentru domnul Cernea, la fel ca pentru orice om normal la cap. Doar ca iata, pentru domnul Cernea, si pentru un numar din ce in ce mai mare de oameni (momentan, in mare parte doar activisti), lucrurile nu mai sunt de la sine intelese. Or, in momentul cand bunul simt ajunge sa aiba nevoie de propteaua statului, un rau enorm s-a produs deja. Ce e scris de Dumnezeu in constiinta omeneasca greu se clatina. A fost nevoie de veacuri de ratacire si apostazie pentru a se ajunge la actuala aberatie. Dar ce e scris de mana omului, a parlamentarului, azi se scrie maine se sterge. Statul, care ca rezultat implicit al crizei spirituale prin care trece societatea, a devenit proptea institutionala a bunului simt, poate deveni maine la fel de bine autoritatea care redefineste bunul simt prin decret. A capatat dreptul sinistru de a defini bunul simt/normalitatea. E foarte, foarte rau ca s-a ajuns aici. O data ce a disparut consensul firesc bazat pe bun simt, inevitabil, incapem pe mana puterii discretionare a statului care ea decide de acum ce e aia (in mod concret) “discriminare”, ce e aia “vrajba”, ce e ala “fanatism”, ce e aia “lovitura de stat”, ce e ala “fascism”, ce e aia “democratie”, ce e aia “libertate”, ce e aia “egalitate”, etc. Termeni abstracti care altminteri pot insemna orice si nimic. Ma rog, de aici incepe drumul catre lumea lui Orwell. Propteaua constitutionala poate sa le complice activistilor agenda, incurcandu-i un pic mai mult in formalitati si amanand probabil realizarea deplina a acestei agende cu cativa ani. In contextul actual reprezinta asadar, pentru moment, o masura necesara, de temporizare. Dar raul major s-a produs deja. Si, cel putin la nivelul lumii acesteia, este iremediabil.

UPDATE 1 (Comentariu postat pe site-ul celor de la Razboi intru Cuvant in urma publicarii comunicatului Coalitiei pentru Familie http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/06/07/coalitia-pentru-familie-amendament-eliminare-discriminare-orientare-sexuala/#comment-218113):

@ vasi

Corect, exista orientare sexuala pedofila, zoofila, necrofila, incestuoasa, s.a.m.d. Deci ideea interzicerii constitutionale a discriminarii pe baza de orientare sexuala nu deschide calea doar catre desfiintarea familiei heterosexuale si monogame, ci si catre desfiintarea psihiatriei. Asa cum am mai zis, bine ar fi fost sa nu se scrie nimic in noua Constitutie, nici despre familie, nici despre orientarea sexuala. Dar cum asta nu se mai poate, parerea mea e ca formula cea mai inspirata este urmatoarea: “Este interzisa discriminarea persoanelor homosexuale si bisexuale, care beneficiaza de aceleasi drepturi civile, politice si sociale ca toti ceilalti cetateni romani. Interdictia discriminarii persoanelor mai sus mentionate nu poate insa sa limiteze libertatea de exprimare a persoanelor care, din motive relgioase sau de alta natura, considera practica homosexuala ca fiind imorala/pacatoasa sau nefireasca, atata timp cat exprimarea unor astfel de idei se face intr-un cadru legal si nu vizeaza deprivarea mai sus mentionatelor minoritati de drepturilor lor civile, politice si sociale. De asemenea, interdictia discriminarii persoanelor homosexuale si bisexuale nu poate genera dreptul acestor persoane de a se casatori sau adopta copii, familia fiind o institutie ale carei trasaturi definitorii sunt heterosexualitatea si monogamia”.

Nu cred ca are rost sa le spunem scoateti-l voi pe al vostru ca sa-l bagam noi pe al nostru, pentru ca asa le dam apa la moara, alimentandu-le complexul victimizarii si discursul public alarmist asociat acestuia. Le dam ocazia sa zbiere: aha, deci nu vreti mentionarea interdictiei discriminarii pentru ca vreti sa ne trosniti, omorati, ardeti/jupuiti de vii! Ma rog, tot discursul propagandistic. Nu cred ca daca ei trag de hat intr-o parte, noi trebuie sa tragem musai in cealalta. Mai bine este sa le oferim un compromis decent si crestinesc. Asta ne va conferi mai multa autoritate in a le taia macaroana atunci cand vor face solicitari indecente. Si le va delegitima discursul de gen: pentru ca astia au fost si sunt fanatici si fascisti, doar o agenda radical homofila poate tamadui societatea romaneasca de instinctele ei salbatic reactionare. O astfel de atitudine (compromisul decent) ar face apel si la elementele moderate din cadrul stangii liberale si socialiste, precum si din randul homosexualilor (este foarte important sa facem diferenta intre homosexualitate si activismul homosexual cu pretentii aberante). Nu in ultimul rand, asa putem sa le dam si sah Buhucenilor. Pentru ca daca noi (Biserica) le oferim asta si ei continua sa faca galagie, atunci o sa putem sa-i aratam cu degetul: aha, deci vreti mai mult. Cu alte cuvinte, la adapostul retoricii anti-ura/anti-persecutie, agenda voastra reala e cu totul alta. Nu vreti sa nu fiti discriminati (whatever that means), ci vreti sa va casatoriti si alte alea. Deci nu mai umblati cu cioara vopsita si duceti-va la plimbare.

In concluzie, daca homosexualii cer ceva, nu are rost sa le inchidem gura pur si simplu. Cel mai bine e sa dam curs cererilor rezonabile si sa le respingem, cu autoritatea oamenilor vadit rezonabili, pe cele nerezonabile. Pe termen lung, strategia asta duce la cele mai bune rezultate.

Consider de asemenea ca textul comunicatului de mai sus contine o greseala de fond. Nu are rost sa somam legislativul roman sa treaca in noua Constitutie caracterul heterosexual si monogam al familiei in Romania, de parca lucrul asta nu ar fi (nu ar trebui sa fie) de la sine inteles, asa cum a fost si in Constitutia de la 1866, si de la 1923, si de la 1991 (am mai scris despre lucrul asta si in intr-un comentariu la o postare mai veche pe care l-am pus si pe blogul meuhttps://alexandruracu.wordpress.com/2013/06/06/pe-marginea-unor-dezbateri-constituionale/). Daca facem doar asta, pur si simplu, lasam impresia ca noi militam acum pentru familie, de frica faptului ca, vezi Doamne, Constitutia Romaniei nu e suficient de familista (cum n-or fi fost nici precedentele!), riscand astfel sa parem isterici, paranoici, apocaliptici, si, nu in ultimul rand, nu atat normali cat ideologici. Are rost sa cerem legislativului ca nu cumva sa uite sa mentioneze in Constitutie ca in Romania consumul de carne este permis atata timp cat carnea respectiva nu e carne de om? Fireste, e un exemplu extrem, si poate Doamne fereste vom ajune si acolo. Dar sa-i lasam mai intai pe canibali sa-si ceara drepturile, si de abia dupa aia sa reactionam, refuzandu-le. In esenta, riscul e sa pari ca de fapt tu esti nebunul panicard (sau cel putin si tu esti), nu alalalt, adica activistul gay care vine cu niste solicitari aberante ascunse sub mantia unui discurs juridic aparent inofensiv. Tocmai aici se afla perversiunea care trebuie respinsa in mod intelept si elegant, fara militantism excesiv. In acest sens, cel mai bine ar fi fost sa spunem de la bun inceput ca solicitarea mentionarii familiei monogame si heterosexuale in Constitutie nu reprezinta o obsesie de a noastra, ci e o masura care a devenit necesara datorita obsesiilor activistilor gay, demonstrate de niste evolutii concrete din ultima perioada. Solicitarea noastra se datoreaza tocmai introducerii, ca urmare a solicitarii lobby-ului LGBTQ, a noului articol privind discriminarea, care, asa cum arata experienta altor tari europene, a fost si poate fi folosit in sensul unor modificari legislative inacceptabile (mariajul homosexual si dreptul de a adopta copii; incalcarea libertatii de constiinta si de credinta religioasa). Deci nu noi am iesit in public sub imperiul panicii ca vezi Doamne piere familia din lipsa de amendamente constitutionale (piere ea din alte motive). Ci activistii gay, asa cum a demonstrat-o cazul ator tari, promoveaza o agenda perversa, fapt care ne determina (obliga) sa reactionam. Ferm si moderat.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s