Stanga romaneasca si Ortodoxia romaneasca: razboi total sau cooperare partiala?

Motto: “O intrebare: cu ce ocazie au reusit asociatiile sau activistii – in cea mai mare parte a lor de stanga, anti-Rosia, anti-gaze sist, anti-capitalism, anti-austeritate etc. – sa scoata in strada mii de protestatari, si asta intr-un orasel de provincie?

Un raspuns: cu nicio ocazie. Nu vreuna de care sa stim noi. Oricat de mult au contribuit (uneori la modul cel mai serios posibil) activistii nostri de stanga pot fi investigatori de exceptie, opinarzi sclipitori, dar foarte slabi cand vine legatura cu “poporul” si mobilizarea acestuia pentru cauze altfel perfect legitime sau chiar urgente, cum sunt cele enumerate mai sus.

Asa cum am mai explicat si altadata, “secretul” mobilizarii oamenilor de la Barlad nu este nici Gazprom, asa cum miseleste raspandesc zvonul lobby-stii Chevron sau chiar oamenii politici cu “zgarda”, nici vreo agitatie ideologica. Ci implicarea preotilor. Este singura miscare sociala in care prezenta acestora este vizibila, uneori frontala (ca in cazul protopopului V. Laiu) si, credem noi, esentiala in organizare si in mobilizarea oamenilor. Asta, in ciuda faptului ca Episcopul locului, PS Corneliu Barladeanu s-a spalat bine pe maini (s-a delimitat de proteste)”. (Razboi intru Cuvant – http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/02/28/gaze-sist-barlad-preot-vasile-laiu-proteste-chevron-omerta-mass-media-interzicere-fractionare-hidraulica/)

Public un alt comentariu care s-a transformat in articol, postat pe site-ul, devenit intre timp un adevarat camp de batalie (sau mai precis scena unui razboi civil), al celor de la Criticatac :

silviu lungu spune:

2 martie 2013 la 10:55

Pai militant inseamna ca nu tii doar pentru tine respectiva conceptie ci le-o propui si altora. Cu siguranta in cautarile dumneavoastra personale spirituale ati observat ca asta face orice “iluminat”- nu tine doar pentru el adevarul ci a are bunavointa sa vi-l transmita si dvs, inclusiv prin intermediul unor scrieri de acum 1500 de ani.

Ateismul militant vrea si el sa va schimbe convingerile. Cu niste argumente, nu va strange mana la usa, nu?

Alexandru Racu spune:

2 martie 2013 la 20:46

Le-o propui sau le-o impui? That is the question. Adica te rezumi la argumente si la scris, si iti educi copiii (aia foarte putini la numar) asa cum crezi? Sau intri cu “bocancii”[1] prin institutii, si nu numai, si te apuci sa reeduci copiii altora, pe care tu nu i-ai facut pe motiv ca erai prea trist sau prea gay? Adica avem de-a face cu dialog, inclusiv polemic, in contextul unei societati in care se respecta libertatea de constiinta? Sau avem de-a face cu lupta pe viata si pe moarte cu fortele reactiunii? Intrebarea e asta: stanga, in momentul de fata, vrea razboi sau dialog? Dialogul presupune sa-i respecti dreptul partenerului de dialog sa fie cine este, fara sa fii neaparat de acord cu el.

Covarsitoarea majoritate a ortodocsilor (eu unul nu am intalnit vreo exceptie) vrea doar sa aiba aceleasi drepturi ca si ceilalti. Dreptul de a spune ce vor, de a protesta (la fel ca si ceilalti), si de a-si educa copiii asa cum cred de cuviinta (nu de a-i educa pe ai altora, asa cum isi propune stanga). Daca cineva ma respecta asa cum sunt, chiar daca incearca sa ma convinga cu argumente mai mult sau mai putin rationale de teoria lui, pot sa lupt impreuna cu el pentru un obicetiv comun. Daca scopul lui declarat este sa ma distruga, asa cum rezulta din textul asta (fapt bine sesizat de CK) atunci, evident, vorba lui Steinhardt, nu-mi pun semnatura cu dracu’ pe aceeasi declaratie chiar daca declaratia spune doar ca 2+2=4. Si nici nu sunt atat de prost, indiferent de ce cred mintile luminate, ca sa-mi iau teapa de la unul care se face ca vrea sa dialogheze/polemizeze atunci cand vrea de fapt sa ma distruga. Cine are timpul sa mai lase lectura articolelor lui Neamtu, si sa analizeze sociologic situatia religioasa din Romania, va afla ca exista foarte multi crestini in Romania pentru care un ateu/agnostic nu e dracu’. E doar un om cu o viziune gresita asupra lumii dar cu care se poate coexista, si alaturi de care se poate actiona, in anumite situatii ale vietii. In plus, tot o persoana cu misterul ei personal ireductibil, pe care la limita, doar Dumnezeu il stie. Asta e linia de demarcatie. Iar dialogul, alaturi de cooperarea pe puncte, elimina in timp asperitatile inutile sau conflictele izvorate din prejudecati prostesti, fara ca sa duca neaparat la dizolvarea identitatilor. Oamenii care au luptat impreuna pentru o cauza nobila vor fi mai putin dispusi sa transforme viitorul dezacord intr-un razboi civil. Na ca am ajuns sa vorbesc ca un liberal 🙂

Altminteri, stanga poate si sa bage, pe fata, placa dura, aia cu prieten/dusman. Dar aici sunt cateva probleme. Pe de o parte, din punct de vedere practic, stanga romaneasca este mai utopica in momentul de fata decat este o “teologie a eliberarii” ortodoxa (sau, pe gustul meu, o teologie politica ortodoxa care nu reduce, in mod eretic, Evanghelia, la dimensiunea ei sociala – de fapt, asa cum am spus, asta nu sunt in stare sa inteleaga marxistii, ca omul mai are si alte probleme in afara de saracie si asuprire, precum pacatul/vointa bolnava si moartea, si ca acestea din urma nu se vor rezolva in veci prin mijloace politico-economice – ba mai mult, de la imbolnavirea vointei se trage si asuprirea). Apropo de ce a zis domnul State. E dreptul fiecaruia sa tina cu dintii de puritatea unui discurs. E o strategie legitima. Dar atunci sa nu se supere daca schimbarea va veni peste vreo suta de ani, cand nu va mai exista nici Romania, si probabil nici planeta. Doar puritatea transcendenta a discursului si dreptatea lui Dumnezeu de la Judecata de Apoi. E un risc pe care unii au dreptul sa si-l asume. Intre timp, in conditiile inlocuirii dialogului si pragmatismului cu declaratiile belicoase si purismul (sau mai bine zis “epurismul”), masa pravoslavnica o sa se organizeze si ea cum stie si, provocata si amenintata cu bocancii ideologiei (in conditiile in care oricum e calcata pe cap zilnic de bocancul capitalului), o sa reactioneze tot cum stie. In cel mai bun caz, stangii ii ramane sa spere ca de popor se vor ocupa niste lideri religiosi buni la suflet si intregi la cap, in timp ce ea se ocupa de chestiile academice mai importante. In cel mai rau caz, o sa mai puna si gaz pe foc, etichetandu-l periodic pe omul normal drept fascist, evacuandu-l din sistemul scolar (nu-i nimic, ca inavta el mai bine acasa ce sa faca) si din institutiile publice, si dandu-i suturi, la nivel declarativ si practic, de fiecare data cand are ocazia. Si tot, asa strigand lupul, lupul! si tragand catelul (altminteri hamesit) de coada o sa se trezeasca intr-o buna zi stanga ca, ce sa vezi, de data asta chiar a venit lupul. Adica, in lipsa unei intelepciuni crestine si populare autentice, s-ar putea sa dialogheze mai incolo, pe principiul prieten/dusman, cu viitorul Capitan. Si atunci sa vedem cine si cum isi va mai incorda muschii. Sa ne pazeasca Dumnezeu pe toti.

UPDATE:

Redau continuarea dialogului de pe criticatac:

  • silviu lungu spune:

    1.In primul rand trebuie sa va opresc si sa va spun ca parintii nu au drepturi absolute asupra copiilor. Sunt sigur ca stiti ca intr-un stat normal, cat de cat modern, copiii au ei insisi drepturi care uneori pot fi in conflict cu dorintele parintilor. Cititi conventia asupra drepturilor copilului a ONU – dreptul la libertate de gandire, constiinta si religie, de exemplu este al copilului. Dreptul la opinie, la informare de asemenea. De aici eu trag concluzia ca dreptul parintilor la a-si educa copiii are limitari. Nu poate exista, de exemplu, dreptul unui parinte la a-si lasa copilul analfabet si a-l invata metode de tortura pentru ca asta considera el ca-i o educatie sanatoasa.

    2. dvsa prezumati reaua intentie in multiple situatii:
    – cineva care se pronunta impotriva religiei nu inseamna automat ca desconsidera credinciosii si cu atat mai putin ca ar vrea sa interzica dreptul la opinie
    -cineva care se pronunta impotriva bisericii nu inseamna ca se pronunta impotriva membrilor acelei biserici
    De ce faceti aceasta echivalenta intre a fi anti religie si a fi anti religiosi nu stiu insa pot sa va spun ca aceste pozitii nu se suprapun.

    • Alexandru Racu spune:

      1. Vedeti, daca discutam despre drepturi in mod abstract, si daca nu impartasim un “common sense”, atunci ne contram aiurea. Deci e bine sa stim exact despre ce discutam, iar apoi, exact in ce termeni se pune problema in Romania lui 2013. Care nu este Iranul lui 79′. Ca daca dumneavoastra intelegeti prin dreptul la informare dreptul la scolarizare, si implicit obligatia parintelui de a-si scolariza copilul, precum si obligatia statului de a-i asigura copilului posibilitatea unei educatii solide, eu nu pot decat sa fiu de acord cu dumeavoastra. Dar daca prin dreptul la informare intelegem dreptul lu’ ala micu’ sa se informeze de pe canalul porno, si prin dreptul la constiinta, dreptul noilor educatori de a-i corecta lu’ ala micu’ “falsa constiinta”, informandu-l din frageda pruncie despre ce si cum fac gayi, si alte asemenea, atunci, evident, nu ne mai intelegem. Eu nu am intalnit crestin-ortodocsi in Romania (iar, daca ii voi intalni, va garantez ca ii voi repudia cu manie republicana) care sa solicite dreptul de a inlocui Abecedarul cu manualul de tortura al Politiei legionare. In schimb, am intalnit stangisti a caror preocupare de capatai e cum sa produca, via sistemul de invatamant, loaze perverse si goale de continut, si care au reusit, in ultimii ani, sa arunce in bratele fundamentalistilor religiosi si neoliberali (a se vedea cazul American) intregi comunitati de oameni normali (prea normali, carevasazica “fascisti”). Iar perindarile pe alte meleaguri mi-au dat posibilitatea sa vad, si sa compar, produsele unui vechi sistem de educatie romano-catolic (care nu erau toate persoane religioase, dar erau in schimb persoane inteligente si multe dintre ele profunde) si produsele dezastruoase ale sistemului de educatie patronat in ultimele decenii de catre stanga culturala, produse educationale care iau nota 10 doar la capitolul toleranta, altminteri, la fel de puternica ca si nepasarea fata de cei tolerati, si fata de toti ceilalti (inclusiv amaratii de pe meleagurile mele de bastina, si de pe alte meleaguri mai expuse la teroarea istoriei). Cat despre capacitatea de a formula propozitii inteligibile, ce sa mai vorbesc de argumente logice sau idei originale, te intrebi deseori, in cazul multora dintre cei educati de noii educatori, cum de au reusit sa iasa din liceu. Si sincer sa fiu, ma cam enerveaza ca astfel de persoane, si mentorii/educatorii lor, suiti calare pe herghelia de finantatori indicata mai sus de domnul Weiss, sa vina sa-mi dea lectii despre “adevarata iubire” si “adevarata civilizatie” la mine in tara ca, vezi Doamne, nu cumva sa se transforme Romania intr-un nou regim ayatollahic. Cand vom fi cu adevarat amenintati de pericolul “fascismului”, voi scrie de pe pozitii crestin-ortodoxe impotriva fascismului, asa cum am si facut-o in trecut. Dar bine ar fi ca, intre timp, si stanga sa dobandeasca proprietatea termenilor, si sa ne mai scuteasca cu aceasta atitudine a pompierului alarmat care stinge focul cu gaz. Gaz de sist preluat de pe conducta Ambasadei SUA.

      2. Din textul de mai sus rezulta cat se poate de clar ca protestul de la MTR reprezinta o “agresiune” “fascista” a “reactiunii” “ortodoxiste” ce se cere a fi “epurata” din spatiul public prin actiunea conjugata a marxistilor de buna credinta si a Ambasadei SUA. Eu, cel putin, asa l-am inteles. De dragul dialogului, sper sa fi inteles gresit. Prin contrast, pozitia domnului Ernu mi s-a parut una de bun simt: si ei si noi avem dreptul sa protestam fara voie de la stapanire. Si sunt sigur ca, in cazul in care chiar am fi avut de-a face cu o “agresiune fascista”, sau mai simplu, in cazul in care ar fi fost oameni batuti, domnul Ernu n-ar mai fi scris acel text, si nici eu nu le-as mai fi luat apararea “fundamentalistilor”. De altfel, in conditiile in care nu demult domnul Vasile Ernu a justificat agresiunea cat se poate de reala si brutala a unui muscal nihilist, care a avut loc, paradoxal, tot la MTR http://www.criticatac.ro/15192/violena-alt-parte-rspuns-lui-alin-fumurescu/, o pozitionare a domniei sale asemanatoare pozitionarii autorilor acestui text in cazul de fata, ar fi fost de-a dreptul nesimtita. Din acest punct de vedere, ma bucur ca domnul Ernu mi-a dat ocazia sa-l felicit pentru proba unui minim bun simt.

      Deci exista doua posibilitati: dialogul si cooperarea partiala, bazate pe respect reciproc, bun simt si corectitudine (absenta dublului standard), pe care eu le consider si posibile si de dorit. Sau, in caz contrar, relatia prieten/dusman. Dar in acest caz, ii rog pe stangistii de biblioteca sa se ia de mana cu tovarasul F. Liviu, si sa nu ne mai abureasca cu lupta lor pentru pace, toleranta si umanitate. De altfel, Carl Schmitt a inteles cel mai bine ce presupune aceasta lupta, purtata atat de stanga liberala (si mai recent struto-camila neoconservatoare) cat si de cea comunista: transformarea dusmanului conventional in dusman al pacii si al umanitatii, si, pe cale de consecinta, eliminarea nemiloasa a unui oponent pe care ideologia umanista l-a redus la statutul de creatura subumana. Deci daca stanga vrea dialog, sa dea dovada de bun simt. Daca se vrea stanga cu “cohones”, atunci sa vedem ce poate. Dar sa nu se mai planga atunci cand isi mai si ia cate un “bocanc” in gura, si sa nu mai suspine “victimizator”, alaturi de victimele minoritare care lesina cand aud un “huo”, fiind altminteri foarte sensibile. Paradoxal, aceeasi atitudine a persecutorului-victima am observat-o si la legionari. Si in ambele cazuri imi provoaca scarba. Caci altminteri Hristos a zis: “Cel ce trage sabia…”


[1] Fac referire la urmatoarea fraza din articolul scris de Veronica Lazar si Alex Cistelecan: „orice alianță generoasă a stângii laice cu poporul asuprit dar înfiorat religios se întoarce inevitabil împotriva primeia, atâta vreme cât nu îndrăznim să intrăm cu bocancii criticii ideologiei în sălașul intim al credințelor și valorilor religioase ale claselor populare”.

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Stanga romaneasca si Ortodoxia romaneasca: razboi total sau cooperare partiala?

  1. Gica zice:

    Sfaturi de la maestri:
    „Totodată, un creştin nu este neapărat de dreapta. Există numeroşi creştini cu vederi socialiste. Eu consider de exemplu că socialismul şi creştinismul nu sunt compatibile, dar cine suntem noi să judecăm aceste lucruri? Strict “pe partea economică”, cum le place liberalilor, creştinismul şi socialismul nu fac casă bună: pe de o parte, Iisus spune vinde tot, împarte săracilor şi urmează-mă, iar un socialist precum domnul Ponta va spune stai liniştiti, nu e nevoie să vinzi că la cum vrem noi să te taxăm oricum nu-ţi rămâne mare lucru. În primul caz discutăm de liberul arbitru, iar în al doilea de un stat care neagă libertatea individului.”
    http://inliniedreapta.net/putem-fi-de-dreapta-daca-nu-suntem-crestini/

    Ce spune dreapta neoliberala nu ni se spune.

    • Pai pana la urma, domnul Ponta tot cu 16% cota unica ne taxeaza. Asa ca sa fim seriosi. Pe de alta parte, critica asta crestin-liberala a socialismului, bazata pe ideea conform careia redistribuirea face imposibila virtutea, mi s-a parut tot timpul o mare abureala. Chiar ma gandeam sa dezvolt asta intr-un articol.

      In primul rand ca virtutea nu tine atat de fapta cat de intentie. Deci daca ai intentia buna, ca apuci sa dai tu direct sau ca accepti sa dea statul in numele tau, Dumnezeu vede si rasplateste. Dumnezeu cauta la inima omului. In al doilea rand, sunt lucruri pe care statul nu le va putea oferi niciodata, cum ar fi afectiunea fata de cei lipsiti, bolnavi, singuri, deprimati s.a.m.d. Aceasta nu o pot oferi decat persoanele, cele care relationeaza crestineste dupa modelul trinitar, nu asistentii sociali. Ba mai mult, cred ca le pot oferi intr-un mod mult mai autentic atunci cand relatia interpersonala este intre doi oameni de conditie egala (sau relativ egala), nu intre unul care sta cu mana intinsa si unul care da (deseori, desi nu intotdeauna, ca sa se dea mare sau de frica revolutiei). In al treilea rand, chiar si atunci cand statul te taxeaza astfel incat nu iti mai poti permite acte caritabile, raman o gramada de moduri in care iti poti exercita virtuos liberul arbitru: iertarea, infranarea, postul, trezvia, paza limbii, rugaciunea, s.a.m.d. Crestinismul nu se reduce la caritate si cred ca doar pornind de la premisa unui crestinism care se reduce la statutul de Evanghelie sociala, asa cum se intampla deseori in Occident, putem formula contra-argumente liberale precum cele de mai sus (deci asta e o cearta interna a Protestantismului care n-are treaba cu Ortodoxia). Scopul crestinismului este desavarsirea omului iar asta nu se face strict prin acte caritabile, nici nu este impiedicata de imposibilitatea practica de a savarsi acte caritabile. Parintii pustiei nu se mantuiau automat atunci cand renuntau la avere, ci renuntarea la avere era doar inceputul calatoriei catre mantuire. In al patrulea rand, din punct de vedere practic, argumentul conform caruia socialismul ne priveaza de posibilitatea caritatii pentru ca statul e cel care ii ridica pe saraci din conditia in care au nevoie de mila liberalilor bogati este din nou gresit. „Saracii ii aveti intotdeauna cu voi”, a spus Hristos. Daca liberalii suedezi nu mai au cum sa-si exercite virtutea caritatii in in Suedia pentru ca social-democratia suedeza a pus capat saraciei, pot bine mersi sa se duca in Africa, Asia, America Latina unde sunt miliarde de amarati (iar daca statul iti imputineaza averea, cu atat mai mare e virtutea atunci cand dai din putinul care iti ramane). Dar cel mai adesea, liberalii se duc pe acolo cu alte scopuri: ca sa defriseze si sa polueze. Deci sa ne mai scuteasca.

      In fine, orice sistem, inclusiv sistemul liberal, limiteaza libertatea individuala, ca altfel ar fi anarhie. Si in sistemul liberal trebuie sa platesti taxe, in timp ce libertarianismul e la fel de utopic ca si marxismul. Asa ca problema e doar una de natura practica, nu si de natura etica: pana unde interventia statului este una care duce la o redistribuire mai justa a bogatiei si la o societate mai prospera, fara sa duca la pierderea libertatii care conteaza. Adica libertatea de a gandi, de a spune ce crezi, de a-ti urma vocatia, de a profesa un anume crez religios, s.a.m.d. Nu libertatea de „a face ce vrei cu banii tai” (prostitutie, porno, consumism tembel, shopping la Tokyo, orgie in Bahamas, s.a.m.d.) pe care eu unul nu dau doi bani. Iar din punctul asta de vedere, argumentele practice ale economistilor liberali potrivit carora avem de ales intre statul minimal si „drumul catre servitute”, sunt departe de a ma fi convins. Discutia ramane deschisa si trebuie purtata cu argumente rationale si cu pragmatism. Dar nu pot discuta solutii practice cu cineva atata timp cat nu ne-am lamurit intai de toate cu privire la principii. Si nici nu ma lasa aburit de „pragmatismul” oamenilor fara principii. Mai intai stabilim clar ce-i dreptatea si dupa aia discutam in ce masura o putem transpune in practica. Dar cand ii aud pe cate unii ca striga stop! Nu va atingeti de proprietatea privata! Pai de ce? Pai pentru ca au spus sfintii parinti ai liberalismului ca e „sfanta” si inviolabila. In rest, individul are dreptul sa nu aiba nimic sfant, si sa consume si sa polueze pana ii iese pe nas. Ca asa a spus Isus (de peste ocean si cu un singur „i”). Zau ca ma apuca rasul 🙂

  2. Mircea Platon zice:

    Draga Alex, te rog sa scrii articolul. Merita.

  3. umbraserii zice:

    Draga Alex, te rog lasa-te de scris macar in post. Merita
    In tot cazul, pana sa scapi de obsesiile legionare, nu faci decat sa izbesti cu piciorul in tepusa …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s